Nerecunostinta ne e comoda

PUNCTUL PE EI
Ieri-dimineata imi framantam colarezul, incercand sa aleg, dintre tentatiile care ma bantuiau, subiectul zilei.

Ma impresionase o declaratie a lui Ilie Nastase despre Steaua, Lacatus si Gigi Becali. Spunea el ca i-ar taia limba lui Gigi Becali, ca Lacatus este un baiat de suflet si ca jucatorii nu au cum sa nu-l urmeze. Formulase astfel Ilie Nastase, insinuant si cu discretie, reteta succesului in Ghencea. Apoi, cu o modestie remarcabila, i-a adus un elogiu suprem Fiarei: "Eu sunt al doilea fan al Stelei, dupa Lacatus". Retineti! In timp ce pigmeii debordeaza de nesimtire si se cred, fiecare in parte, ca fiind buricul pamantului, marele Ilie Nastase are generozitatea de a-i acorda lui Lacatus prima pozitie. Prima pozitie de pe care Lacatus fusese imbrancit, nu cu mult timp in urma, de un terchea-berchea, pe numele sau Mihai Stoica. Nu are rost sa merg mai departe. Comparatia s-ar impotmoli in jeg.


Gandindu-ma la cei mari, a prins contur, inevitabil, un alt repros. Un repros care ne vizeaza pe noi, cei cu semnatura jurnalistica. Cat de nedrepti suntem cand lenea ne cantoneaza in clisee. Devenim deseori mai stupizi si mai monotoni decat plimbarea pendulei care numara, cat e ziua de lunga, secundele. Recitam tembel in cadenta uzata, pana la demonetizare, numele Nadiei, al lui Ilie Nastase si Hagi uitandu-l, de pilda, pe colosalul Ivan Patzaichin. Glagoria nu ne ajuta sa pricepem ca-i nedreptatim pe Nadia, Ilie si Hagi atunci cand ii izolam in panteon, lipsindu-i de compania celor ce le sunt de-o seama.


De dincolo de viata ne face semn Dumitrache sau Dobrin. Pentru ca si pe ei i-am uitat vreme buna, pana ce au mai facut una nefacuta si s-au dus. Nerecunostinta ne e comoda. Asteptam sa lucreze pentru noi Doamna cu Coasa. Imparte ea in locul nostru lumea in buni si rai. Buni sunt intotdeauna cei care ne parasesc, pentru ca fata de ei nu mai avem datorii. Rai sunt cei a caror respiratie ne iau aerul nostru de calici. Uite-l pe Sandu Neagu colo, la spital, la Elias. Erou la Guadalajara si baiat bun. Nici macar nu ne spune cat suntem de nesimtiti. "Eu ma descurc binisor. Nu m-am pensionat. Sunt inca salariat", a declarat Sandu Neagu pentru reporterii de la B1 TV. Este, intr-adevar, salariat. Salariatul unui destin tragic. Isi face curaj singur din firimiturile cernute prin pacla memoriei.

Nu duc gandul mai departe. Am fost sunat de nea Cornel Dragusin. Voia sa-mi spuna, si chiar mi-a spus, ca-i place cum combat. Dar mie imi este jenaa€¦

---

Despre autor: