Patru trandafiri si un FSN

Visul de aur al Cotrocenilor este distrugerea PNL. Ultimul obstacol in calea marelui partid prezidential, recompus din cele doua jumatati in care FSN s-a scindat strategic. Acea sciziune a vizat formarea a doua mari partide, unul de stanga, altul, de dreapta, care sa faca mereu legea in Romania. Ideea e ca FSN, mostenitorul aparatului de partid si de stat, si mai ales, al mijloacelor de imbogatire prin furt de la stat, sa se afle simultan la putere si in opozitie. Adica mereu la putere. Fara o opozitie reala. Puterea reala fiind a serviciilor.
Lipsa de definitie doctrinara a PD este cronica. Partid indiferent la doctrina, PD a fost format in ideea de a anihila si, ulterior, a substitui dreapta compusa din partidele istorice PNTCD si PNL. PNTCD a fost distrus cu usurinta dupa disparitia presedintelui Coposu, calea sigura fiind propulsarea pe nepregatite la guvernare si apoi decimarea prin lupta interna. Cu PNL e mult mai greu. Daca nu imposibil. Oricum, s-a incercat mai intai distrugerea Partidului National Liberal pe cale amiabila. Mai precis, prin topirea impreuna cu PD intr-un nou partid, zis "marele partid de dreapta", de fapt, dreapta FSN si care ar fi purtat numele de PLD. Proiect esuat in avortonul cu acelasi nume.
Marea suparare a Cotrocenilor, adica a aparatului prezidential, a fost nu atat refuzul premierului Tariceanu de a merge la alegeri anticipate imediat dupa alegerile generale din 2004. Furia a fost si ramane aceea ca presedintele PNL si-a aparat cu tarie partidul istoric si a refuzat sa-l lase anihilat prin contopirea intr-o formatiune de dreapta artificiala. De altfel, alegerile anticipate n-ar fi avut nici un sens in absenta unei mari iluzii optionale. Mai precis, a marelui partid de tip front care, teoretic, sa bareze pe o perioada indelungata revenirea stangii la putere. De fapt, stanga FSN. Iar dreapta Frontului sa fie la putere.
Din cauza obstacolului Tariceanu-PNL, acest plan a esuat. Serviciile Cotrocenilor au trecut, de aceea, la Planul B. El vizeaza distrugerea prin discreditare a PNL si refacerea FSN pe calea coalitiei PD-PSD la guvernare. Aparatul prezidential se foloseste in acest scop de Mircea Geoana, mizand pe oportunismul lui vorace. Motiunea de cenzura esuata viza instalarea unui guvern incolor, de tranzitie spre marea coalitie PD-PSD. Doua partide ca doua jucarii prezidentiale. Cotrocenii trebuie sa aiba in acest scop instalate conduceri de tip Boc. Iar Geoana e bocul PSD in devenire. Rolul lui e sa marginalizeze pana la excludere adversarii proiectului prezidential.
Marii adversari sunt Ion Iliescu, Adrian Nastase si, aparent paradoxal, Cristian Diaconescu. Ultimul, pentru ca e cel dintai care ar merita sa conduca PSD. Zvonul ca ar fi favorit al Cotrocenilor e un mar otravit. Presedintia are nevoie de obedienti clientelari de tip Geoana, nu de persoane care gandesc pe cont propriu si dincolo de propriul lor interes imediat. Iar Cristian Diaconescu ar avea nevoie de o echipa din care sa faca parte, onorific in continuare, Ion Iliescu si, executiv, Adrian Nastase, cel care a dat atat definitie doctrinara moderna, cat si apartenenta social-democrata europeana PSD. O echipa de natura sa ofere structura parteneriala pentru o viitoare guvernare PNL-PSD, cosmarul PD si al serviciilor prezidentiale. Si solutia pentru tara.
P.S. O expertiza pampers a constatat ca vanzarea flotei Romaniei nu constituie nici un prejudiciu. Marea coruptie se masoara in palinca si carnati.

---

Despre autor: