Consecintele vizitei lui Putin la TeheranIranul nu va fi atacat de pe teritoriile statelor caspice

Statele riverane la Marea Caspica au adoptat, la Teheran, o declaratie comuna prin care se obliga sa nu-si puna teritoriile la dispozitia unor terte state pentru un atac indreptat impotriva unuia dintre ele, precum si sa solutioneze exclusiv intre ele problema statutului acestei ape si, implicit, a impartirii resurselor sale energetice si piscicole.
Declaratia este o victorie diplomatica majora pentru Iran, tara care obtine astfel asigurari sporite din partea vecinilor si mai ales din partea Azerbaidjanului ca nu vor permite SUA sa lanseze un atac aerian impotriva sa. O alta realizare majora pentru presedintele iranian, Mahmud Ahmadinejad, este declaratia omologului sau rus Vladimir Putin referitoare la faptul ca "activitatile nucleare pasnice ar trebui sa fie permise", pozitie care este, practic, aceeasi cu cea iraniana, indepartand, astfel, spectrul unor noi sanctiuni ale ONU impotriva Teheranului.
Putin a mai promis ca centrala atomica de la Busehr va fi finalizata, conform obligatiilor asumate, fara insa a avansa o data concreta pentru aceasta, asa cum doreau oficialii iranieni. El a invocat "motive tehnice" pentru aceasta amanare, motive legate de utilajele Siemens de la Busehr vechi de dinaintea Revolutiei Islamice din 1979, care ar trebui inlocuite de Rusia care a preluat proiectul dupa retragerea Germaniei. Analistii occidentali sustin, insa, ca finalizarea centralei este folosita de Moscova ca mijloc de presiune politica asupra Iranului, pentru ca programul nuclear al acestei tari sa fie transparent si controlat de AIEA. Anterior, Rusia si-a motivat amanarea lucrarilor prin pretinsa neplata a acestora de catre Teheran, lucru dezmintit ferm de catre oficialii iranieni.

Statutul final al Caspicei, amanat
Un alt subiect major asupra caruia s-a ajuns la un punct de vedere comun, nu insa si la o solutie definitiva, este chestiunea statutului Marii Caspice. Intre statele riverane ale acestei ape exista multiple divergente referitoare la statutul juridic pe care ar trebui sa-l aiba apa si, implicit, la modul de impartire a uriaselor sale resurse sale energetice (dupa unele estimari, Caspica adaposteste circa o treime din rezervele mondiale de petrol si gaze naturale) si a celor piscicole (in primul rand a cotelor de sturioni, pesti de la care se obtin icrele negre). Daca ar fi declarata mare, Caspica ar avea statut de apa internationala, supusa reglementarilor specifice, cu delimitarea de platouri continentale, de ape teritoriale si zone exclusive pentru statele riverane, iar restul ar fi deschis si pentru terte state. In situatia contrara, un lac ar avea regimul juridic al fluviilor, urmand sa fie impartit in cinci parti egale care ar reveni riveranilor, fara sa existe ape internationale.
Cea de-a doua varianta, sustinuta din motive lesne de inteles de Rusia si Iran, pare a avea sanse mai mari, dat fiind faptul ca in declaratia celor cinci se spune ca "numai navele si fortele lor armate ar trebui autorizate in mare", iar "proiectele care ar putea dauna mediului ambiant regiunii nu pot fi puse in aplicare decat dupa consultarea tuturor celor cinci state". In document se mai mentioneaza faptul ca statutul marii va fi stabilit printr-o conventie ce va servi drept cadru juridic de baza, conventie ce nu va putea fi adoptata "decat prin unanimitatea tarilor riverane" si care "va defini regulile in materie de protectia mediului si de exploatare a resurselor biologice si minerale". Analistii politici rusi subliniaza faptul ca, pentru autoritatile de la Moscova, cel mai important lucru este ca resursele Caspicei sa revina exclusiv statelor riverane, restul chestiunilor, inclusiv modul de impartire a teritoriului si resurselor putand constitui destul de usor obiectul unui compromis. Prin acest acord, Rusia incearca sa extirpe din fasa orice incercari de implicare economica a SUA, UE si, chiar si a Chinei, in regiunea caspica, in scopul de a-si mentine pozitia dominanta pe piata energetica din Eurasia.

---

Despre autor: