"Pentru orice ai lupta, nu fi o doamna"

Desfasurata sub acest slogan, a doua editie a Ladyfest Romania a adus in atentia publicului agenda de probleme a ultimului val feminist din Romania.
Ladyfest a programat patru zile dense, pline de manifestari feministe -- incluzand ateliere, dezbateri, proiectii de filme (unele luate direct din "mediul cald" de pe youtube), marsuri, bucatarie vegetariana, concerte punk.
Grupul de voluntare care au organizat festivalul apartin unui feminism radical, de avangarda, care nu si-a propus sa iasa spre mainstream-ul feminismului (reprezentat la noi de o Mihaela Miroiu, de pilda). Evenimentele nu au fost, asadar, selectionate incat sa se suprapuna cu agenda prioritatilor din feminismul romanesc, ci pe criterii mai alternative - prefigurand probabil problematica feminismului romanesc din urmatorii ani, cand mentalitatile se vor schimba: "gen si wikipedia", "videoactivism", "open source". Organizatoarele, toate sub 25 de ani, nu au de altfel nimic din look-ul feminismului cu toculet, asa cum se practica la noi, ci merg pe o imagine unisex - pantaloni largi, cu buzunare aplicate, pantofi sport - "asortata" la o inteligenta foarte taioasa.

Cand primesc multe informatii, fetele rome se revolta impotriva parintilor
Am fost prezent la doua zile, vineri si sambata. Vineri, la un atelier "Strategii antirasiste", sustinut de "Crina" de la Romani Criss si "Ruxi" din partea Ladyfest; organizatoarele au preferat sa apara cu pseudonim.
Problemele ridicate au fost interesante, aplicate: in contextul emanciparii femeii, Crina a vorbit despre rolul mediatorilor sanitari din comunitatile rome, care, printre altele, furnizeaza informatii medicale venind din lumea moderna (planning familial, sexualitate etc.) - care ajung insa, prin forta lucrurilor, sa se loveasca de mentalitati arhaice. "E dificil de trasat o granita pana unde se poate merge cu informatia, fiindca am primit critici din interiorul comunitatilor ca, atunci cand fetele tinere primesc prea multe informatii, ele se revolta impotriva parintilor" - nu se mai conformeaza randuielilor arhaice, slabind coeziunea comunitatii. Interdictia pusa pe sexualitatea tinerelor fete face ca programele conservatoare finantate de SUA, gen "Virginity Pride", sa fie mai bine primite. Ioana Contu, din partea ACCEPT, a ridicat problema lesbienelor din randul comunitatii rome - iar raspunsul a venit realist si sec: "Nu exista lesbiene si gay in comunitatile rome"; fireste - a nuantat reprezentanta Romani Criss - ca in orice grup, sunt si printre romi homosexuali, insa ei se ascund si nimeni nu discuta despre ei. S-a discutat apoi despre cazul primarului sectorului 2, Nicolae Ontanu, care a stins tigara in palma unei lucratoare la REBU, iar situatia nu s-a transformat in caz de presa. "Societatea civila roma trebuie sa-si asume autocritica pentru ca nu a reactionat", a conchis Ruxi.
Urmatorul workshop a fost unul "women only", la care usa de la sala de conferinte a Ordinului Arhitectilor (gazda evenimentului) a fost incuiata - am apucat sa vad niste covorase intinse pe jos. Am aflat insa, din programul festivalului, ca trei austriece specializate in "autoaparare feminista prin arte martiale" le invata pe femei sa se descurce in situatii "neplacute si periculoase". O situatie amuzanta s-a consumat afara, cand au aparut doi gardieni de la Politia Comunitara a sectorului 2, care aveau nevoie de un contact administrativ pentru a asigura protectia marsului "Sa ne luam noaptea inapoi". Una dintre organizatoare incerca sa-i lamureasca pe cei doi ca Ladyfest este o organizatie nonierarhica, fara sefi sau nume mai proeminente decat altele, asadar se vede pusa in imposibilitatea de a-i furniza un contact anume. Cum gardienii nu vroiau sa cedeze, s-a ajuns la o solutie de compromis, dandu-se contactul Ioanei Contu de la ACCEPT.

Mars neconvingator
Marsul "Sa ne luam noaptea inapoi", exclusiv feminin, a fost gandit ca un protest simbolic "fata de teama constanta cu care traiesc femeile de a iesi singure pe strada", contracarata prin solidaritatea feminina a unui grup de femei strabatand singure prin noapte. Din pacate, marsul nu a fost chiar un succes - a strans o mana de femei (fapt totusi inevitabil, dat fiind caracterul underground al festivalului), traseul ales a fost unul lipsit de orice pericol (centrul orasului Bucuresti - Piata Constitutiei - statia Izvor - Parcul Cismigiu), iar cei cinci gardieni care au pazit palcul discreditau caracterul "indie", curajos, al actiunii. Participantele aveau in majoritate pana in 30 de ani si erau toate imbracate in pantaloni, pe scurt genul urban-alternativ. S-au strigat sloganuri, traduse din engleza, "Nu inseamna nu", "Sa ne luam noaptea inapoi", s-au agitat bannere - dar participantele nu pareau ele insele foarte convinse de ce faceau, radeau si se autoparodiau. Seara a luat sfarsit cu o punkoteca, intr-un club de pe strada Atelierului, unde au performat o trupa americana de indie, una romaneasca de rock si o DJ-ita din Germania.

Sala plina la atelierul gay
A doua zi, a avut loc mai intai la atelierul de "cofetarie vegana", sustinut de Ruxi, unde participantii au avut ocazia sa prepare "deserturi delicioase din ingrediente ieftine, pentru oricine doreste sa afle mai multe despre un stil de viata fara cruzime, dar nu fara distractie si fara tort". Am ajuns insa la atelierul "Identitati queer vs heteronormativitate, sustinut de "Linda & Ioana" - Ioana Contu si activista queer Linda din Suedia, cu un look foarte cool, ce sabota heteronormativitatea cu un cercel prins in buza si altul in spranceana. Spre deosebire de vineri, acum sala era arhiplina. Conferinta nu a fost insa foarte interesanta, facand doar un ABC in teoria queer, felul cum societatea este construita heterosexual (monogam, pe roluri de gen etc.). Trei observatii mi s-au parut interesante - ca heteronormativitatea e vinovata pentru stigma pusa pe oamenii singuri (daca esti singur si necuplat dupa 30 de ani, pari ciudat), ca homosexualii cad prada ei insisi prejudecatilor hetero in momentul cand cer legiferarea cuplului gay (cuplul de doi fiind o institutie hetero), ca fetele baietoase sunt vazute mai bine, decat baietii efeminati (semn ca valorile masculine construiesc perceptia sociala). Sub coordonarea lui Ruxi, a urmat o dezbatere despre "comunicarea nonierarhica" - o forma de organizare sociala feminista cu inspiratie in stanga radicala, ce refuza orice forma de ierarhizare intr-un grup (intrucat vin pe tiparul patriarhalitatii masculine) - deciziile fiind luate prin discutii de grup, in momentul cand se ajunge la un consens. S-au adus doua obiectii - ca sunt momente cand deciziile trebuie luate rapid, nefiind timp pentru discutii laborioase de grup, si ca ierarhiile sunt inevitabile atata vreme cat unii stiu mai multe dintr-un domeniu decat altii, ceea ce ii transforma in sefi informali.

Activism
Ladyfest este un festival comunitar nonprofit, de arta si muzica, pentru artiste si activiste. Conceptul festivalului a fost produs de un grup feminist, "Do it yourself" din Olympia, combinat cu filozofie feminista neexclusiva. Primul festival, desfasurat in anul 2000 la Washington, a adunat peste 2000 de spectatori. Fiecare festival este organizat pe plan local si independent de restul, de catre voluntari.

---

Despre autor: