Clan, afumatura, coruptie

Mixtura de caltabosi si euro, de tuica si tehnologie auto sofisticata (Audi Q7), caracteristica ofertei lui Gh. Ciorba pentru ministrul Remes, poate nedumeri spiritele obisnuite cu coruptia estetizanta, specializata in tablouri scumpe si bijuterii, arme de colectie sau sume rotunde transferate salubru, sub diverse acoperiri, direct in conturi. In timp ce ultimele sunt ilustrative pentru ceea ce PSD-ul urbanizat si european al lui Nastase a reusit sa impuna ca standard de... comestibilitate in Capitala, cele dintai aduc parfumul de sorici si afumatura al ruralitatii provinciei de vest. Ba chiar mai mult, la mijloc fiind si o chestiune de orientare stilistica. Ministeriabilii moroseni Muresan si Remes au atras atentia asupra unui tip de coruptie - imputat lor pe drept sau pe nedrept, justitia se va pronunta - pe cat de legat de traditie, la un capat, pe atat de conectat la prezent in celalalt capat al sau. La prima vedere, avem de-a face cu produse alimentare si o suma de bani. Dar ce diferenta intre mezeluri si tuici, pe de o parte, si silueta lustruita si alunecoasa a automobilului de ultima ora... Cu "cina porcului" suntem in plin ev mediu, cu ultima am patruns deja in secolul al XXI-lea. Iar saltul intre cele patru picioare ale grohaitorului si cauciucurile masinii este de lumi si ere.
Perceperea unor dari in produse, reglementata clar de la un moment dat incoace, a fost unul dintre reflexele raporturilor sociale din evul mediu. Stapanul feudal isi primea partea la date fixate din vreme - de Paste si de Craciun - tot asa cum taranul dependent de el ii datora un numar de zile de munca. Banii, cati si cum se cereau, mergeau in general pe dijma bisericeasca si pe contributia la plata birului catre dominator. Cum bine s-a mai observat, prin ritmicitatea si consistenta lor, darurile - numite plocoane - au livrat, in cele din urma, limbii romane un nou verb: "a se ploconi". El descrie mai mult decat simpla subordonare presupusa de orice ierarhie: este punerea de bunavoie a capului in jug, in ritualul careia darul nu mai inseamna bucuria de a da ceva anume unei persoane careia vrei sa ii exprimi respectul sau iubirea ta, ci marturisirea obedientei, acceptarea raportului asimetric dintre doi indivizi, inegalitatea de conditie economica, sociala, de putere. Cu o masina si niste euro cumperi un serviciu, bunavointa unui functionar, niste optiuni de actiune. Cu tuica si caltabosi te ploconesti in stil mafiot, recunosti supunerea ta si sefia celuilalt.
Din acest punct de vedere, darurile si banii mentionate mai sus sunt doar o pagina proaspata, insa bine inradacinata in istorie, a politicii romanesti. Istoria incepe probabil in vremea clanurilor reunite in uniuni de triburi, in care sefia nominala si efectiva a alcatuirii respective nu isi cobora efectele si in interiorul marilor familii si impreuna cu aliatii lor, exercitandu-se acolo doar prin autoritatea sefului de clan. De aici inainte, dualitatea de facto a randuielilor a insemnat domnia solidaritatilor ancestrale, de tip mafiot, printre familiari, si cea formala, generica, dincolo de acestia, la nivelul intregii societati. si, cum domniile autoritare nu au tinut in istoria noastra, nici pe vremea lui Burebista, nici pe cea a Musatinilor, mereu legiuitorul a avut de luptat spre a impune un cod procedural valabil cu reprezentantii celeilalte autoritati, a bunului plac. De aceea, sa platesti domniei particica ta de sunatori meniti sa se imparta, in cele din urma, intre tezaurul sultanului si camara voievodala, nu era deloc totul. Daca maharul micii tale comunitati nu se alegea cu nimic si vointa lui nu era respectata, nici chiar buna ta asezare in raport cu statul nu te salva de consecinte nedorite.
Mai departe, istoria e stiuta pe de rost. La plecarea sa pripita dintr-unul din ministeriatele multiplelor sale portofolii si mandate, marele Kogalniceanu isi umplea buzunarele cu cati galbeni putea, socotind ca sa ii lase in seif i-ar fi furat cineva... Nu e de mirare ca Hasdeu anunta in ziarul sau cuzist ca ofera recompense oricui i-ar fi pus la dispozitie date noi despre colaboratorul apropiat al domnitorului Unirii. Sub regele Carol I, "afacerea Stroussberg" ii implica intr-o fraudare uriasa pana si pe cei mai apropiati colaboratori ai principelui, iar sfarsitul lungii guvernari a aceluiasi suveran dezvaluia, in bubuiturile de tun ale primului razboi mondial, o armata fara dotari pe masura confruntarii, furate de furnizorii si profitorii de toate felurile ai guvernarii Bratianu. Nu mai putin notorie a fost guvernarea taranista interbelica, teren propice de manifestare a oneroasei "afaceri Skoda".
Cand se va scrie istoria coruptiei de la noi, se va constata cu dovezi minutioase ceea ce se vede deja cu ochiul liber, anume ca problemele de coruptie la niveluri dintre cele mai inalte ale oficialitatii sunt departe de a constitui o abatere de la norma, fiind mai degraba cutuma insasi.

Ovidiu Pecican este profesor la Universitatea Babes-Bolyai

---

Despre autor: