Olga Tudorache, la 78 de ani

Marea actrita si-a sarbatorit ziua prin munca.

La implinirea a 78 de ani de viata si a mai bine de jumatate de secol de cariera, Olga Tudorache a jucat in spectacolul "Peste cu mazare" pe care ea insasi l-a regizat la Teatrul Metropolis.

Joi seara, micuta si cocheta sala a teatrului era plina ochi de admiratorii doamnei Olga. Actori, actrite, regizori, fosti studenti erau toti cu flori in miini pentru a le darui sarbatoritei. La sfirsitul spectacolului, toata lumea a cintat "Multi ani traiasca", iar Olga Tudorache a tinut printre lacrimi un discurs emotionant in care multumea celor care nu au uitat-o, marturisind ca cel mai frumos cadou l-a primit de la nepotelul ei Victor, in virsta de 10 ani, care i-a scris tocmai din America.

Textul Anei-Maria Bamberger i se potriveste ca o manusa marii doamne. De altfel, tinara scriitoare a creat inca alte doua piese special pentru a fi jucate de Olga Tudorache, "Noiembrie" si "Portretul doamnei T".

In "Peste cu mazare", Olga Tudorache interpreteaza o mama in virsta si destul de tiranica, ce are o reconciliere tirzie cu fiica ei, ajunsa si aceasta la virsta maturitatii. Replicile batrinei doamne sint pe cit de taioase, pe atit de amuzante, punindu-si fiica la colt din doua vorbe si o privire bine tintita. Foarte repede spectatorul realizeaza ca atitudinea dura si lipsita de menajamente a batrinei nu era decit o platosa menita sa ascunda durerea si singuratatea unei femei care nu stiuse sa si-i tina aproape pe cei dragi. Agresiunea verbala si umorul coroziv reprezentau de fapt calea prin care intelegea ea sa-i spuna fiicei sale "te iubesc". Pe de alta parte, fiica, excelent interpretata de Tamara Cretulescu, duce si ea o viata plina de probleme si frustrari, fiind timida, nesigura si incapabila sa ia decizii.

Desi e in esenta o drama, la acest spectacol se ride foarte mult pentru ca Olga Tudorache e incredibil de jucausa si de simpatica. Ea este genul de mama, bunica sau matusa batrina cu care toti am avut cindva de-a face si, prin intermediul reprosurilor amare si al lacrimilor manipulative, nu face decit sa ceara putina atentie. Impacarea dintre mama si fiica e dulceaga si lacrimogena, cu bule de sampanie si muzica de Al Bano, dar pe deplin meritata pentru doua femei care-si tinusera ani in sir in friu emotiile.

---

Despre autor: