Israelianul Markus Klingberg - "spionul secolului" - se destainuie

Memoriile publicate, recent, la Paris de savantul israelian Markus Klingberg lamuresc unul dintre cele mai misterioase episoade din istoria spionajului. Respectat om de stiinta, director adjunct al Institutului de biologie din Ness Ziona, Klingberg a disparut in 1983, in timpul unui conferinte internationale la Viena. Cel putin asa era versiunea oficiala. Vreme de 10 ani, nu s-a stiut nimic despre soarta sa. Apoi, s-a aflat ca savantul se afla intr-o puscarie israeliana, condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru spionaj in favoarea Moscovei. Eliberat in 2003 (dupa ce ultimii cinci ani ii petrecuse arestat la domiciliu, din motive de sanatate), Klingberg a plecat in Franta. Si a decis sa spuna ceea ce nu le marturisise nici macar anchetatorilor Mossad-ului.
In dimineata zilei de 20 septembrie 1982, pe biroul tovarasului Erich Mielke, atotputernicul ministru insarcinat cu securitatea statului in Germania comunista, se afla un dosar secret, purtand numarul 378/69. Documentul, cu titlul "Cercetari israeliene in domeniul materialelor chimice de lupta", fusese alcatuit de serviciile de informatii est-germane "STASI". "Conform unor informatii interne demne de incredere, in Israel se lucreaza intens in domeniul compusilor organici ai acidului fosforic, se mentiona in document. Acesti compusi chimici stau la baza fabricarii de arme chimice si biologice." Dosarul rasfoit de Mielke cuprindea si informatii despre profesorul Markus Klingberg, directorul unui institut de biologie din Ness Ziona, un orasel din apropierea Tel Aviv-ului. Institutul se ocupa de ochii lumii de cercetari stiintifice, dar in subterane fabrica ingrozitoarea bomba biologica. Asa cel putin banuiau specialistii serviciilor secrete comuniste germane.
Dosarul cuprindea si date privind colaborarea unor cercetatori vest-germani cu Institutul de la Ness-Ziona, precum si despre desele vizite efectuate la Institut de profesorul german Gerhard Schrader, fostul director al Institutului pentru cercetarea protectiei vegetatiei de la fabrica "Bayer". Neamtul acesta super invatat descoperise in cursul celui de-al doilea razboi mondial gazul nervilor de tip "soman" si "sarin", incercat mai intai pe deportati evrei.
Harnicii spioni germani, care intocmisera "Dosarul Klingberg", mai precizau ca dr. Gerhard Schrader a fost de cateva ori in Israel. La sfarsitul lunii februarie 1968, vizitand Institutul Weizman si alte institutii de cercetari care se ocupa de compusii organici de fosfor, doctorul Schrader se convinsese ca in Europa nu exista institute de cercetari care sa se poata compara cu cel de la Ness Ziona.
Agentii est-germani au mai raportat ca, in octombrie 1968, a vizitat Israelul si profesorul Klimer, directorul Institutului de substante toxice de la Universitatea din Bonn, si loctiitorul presedintelui Comisiei de medicina militara a Armatei germane. Markus Klingberg descoperise un microb feroce, o arma care putea sa schimbe soarta unui viitor razboi. "E un om de care trebuie sa avem cea mai mare grija", si-a spus Milke. Omologii sai de la Moscova au fost de acord. O echipa de agenti KGB - STASI a fost trimisa urgent la Viena, unde Markus Klingberg era asteptat la Conferinta Internationala de Biologie Aplicata. Ei aveau sarcina sa-l aduca inapoi "acasa", in lagarul comunist, pe ilustrul savant israelian. Dar la Viena, se aflau in acele zile si agentii Mossad-ului. Primisera porunca sa faca pe dracu in patru si sa-l protejeze. El trebuia sa dispara, dar sa ramana in mainile israeliene. Asa s-a si intamplat!
Biografia ciudata a unui viitor spion
Doctorul Markus Klingberg emigrase in Israel din Uniunea Sovietica in 1948. Cum a plecat si in ce conditii a fost multa vreme neclar. Asupra stabilirii lui Klingberg in Israel nu existau documente. Profesionalismul sau impunea, tipul avea idei stiintifice indraznete, originale. Israel, statul de curand infiintat, avea nevoie de asemenea oameni. Stagiul militar l-a facut ca medic, cu grad de ofiter. Dupa ce s-a eliberat din armata, a inceput sa lucreze la Institutul Biologic de la Ness Ziona. Ascensiunea sa stiintifica a fost rapida. Klingberg era talentat si toba de carte. Iar Israelul, inconjurat de atatia dusmani, amenintat "sa fie aruncat in mare", avea nevoie de arme de intimidare. Intalnirea dintre prim-ministrul David Ben Gurion si tanarul savant a durat exact trei minute. Klingberg i-a expus premierului israelian planul crearii unei arme biologice. Acesta a sarit in sus:
- Esti farsor sau nebun? Cu cine ai mai vorbit despre asta?
- Cu David Ben Gurion, atat, spune Klingberg.
- Eu n-am auzit nimic si nici n-ai vorbit cu mine. Nu ti-am aprobat cercetarile si nici nu vreau sa aud de ele. Si apoi sunt foarte ocupat. Salom!
A doua zi, Markus Klingberg a fost numit directorul-adjunct al Institutului. Apoi au aparut zeci de constructori care au ridicat rapid niste cladiri despre care nimeni nu stia la ce vor servi.
Profesorul Alex Keynan, azi in varsta de 88 de ani, fostul director al Institutului de la Ness Ziona, marturiseste acum ca a gresit acceptandu-l pe Markus Klingberg in staff-ul stiintific al institutiei. Institutul activa insa sub directul control al prim-ministrului. Asa a fost si in continuare, chiar si dupa ce primul premier israelian, David Ben Gurion, s-a retras de la conducerea tarii.
Cand a fost angajat la Ness Ziona, Klingberg avea gradul de colonel si condusese un Institut medical militar. Acolo, impreuna cu cel mai bun prieten al sau, savantul Natan Goldblum, se ocupasera cu descoperirea unui vaccin impotriva poliomielitei. Salk nu descoperise inca vaccinul care ii va aduce Premiul Nobel. Klingberg a conditionat transferul la Ness Ziona, de angajarea prietenului sau. In memoriile sale, Klingberg sugereaza ca-l atrasese si pe acest om de stiinta in activitatile sale subversive.
Generalul Victor Semionovici Abakumov, sangerosul sef KGB, si-a premiat oamenii care au reusit sa-l racoleze pe tanarul savant evreu Klingberg Isser Harel, temutul sef al Mossad-ului, ramanea de multe ori pe gaduri cand venea vorba despre Klingberg, despre sotia sa si despre Silvia, fiica lor. Un al saselea simt il facea sa-i banuie pe toti trei. Nu avea dovezi, dar de ani de zile ii tinea sub observatie. Fiica lui Markus era foarte activa in miscarea extremista de stanga "Matzpen". Tineri idealisti, cu orientari anarhiste, gata sa urce pe baricade si sa se sacrifice in batalia impotriva imperialismului american si a sionistilor cotropitori. Fiicei profesorului i s-a parut "Matzpen"-ul prea inactiv pentru apetitul ei revolutionar si a intemeiat o alta grupare trotchista anti-sionista. Ce cauta fata savantului Markus Klingberg in aceasta groapa de psihopati comunisti? - se intreba seful Mossad-ului.
Fotografiile facute la nunta Silviei Klingberg cu Uri Adiv, seful "Matzpen"-ului l-au infuriat pe Isser Harel. Nunta a fost oficiata in sala de mese a inchisorii unde Uri Adiv isi ispasea o condamnare de 20 de ani pentru spionaj in favoarea Siriei. Nas era chiar tatal fetei, marele savant Markus Klingberg. "E totusi nunta unicei lui fiice" - ii luau unii apararea.
Ani in sir l-a urmarit Harel pe profesor, dar nu a reusit sa-l prinda cu mata in sac. Avea certitudinea ca Klingberg e spion KGB, dar reusitele savantului erau atat de impresionante incat responsabilii militari, si insusi David Ben Gurion, i-au impus sefului Mossad-ului s-o lase mai moale cu banuielile si sa nu se atinga de "genialul savant".
Chiar si dupa ce n-a mai fost seful Mossadului, Isser Harel nu a renuntat sa tina treaza printre oamenii serviciului banuielile cu privire la Klingberg. Reusise sa le transmita si succesorilor sai obsesia anti- Klingberg.
Pe la mijlocul lui ianuarie 1983, Markus Klingberg ar fi trebuit sa plece la Viena, ca presedinte al unui Congres International de biologie aplicata. N-a mai apucat insa sa conduca lucrarile Congresului. A disparut subit. Pe culoarele Congresului circulau tot felul de povesti mirobolante despre un savant israelian, indragostit lulea, care a fugit cu o chimista rusoaica la Moscova. Dar Klingberg nu fugise nicaieri. Vreme de trei ani nu s-a stiut nimic despre soarta lui. Sotia si fiica profesorului primeau de la Politie si de la alte institutii un invariabil raspuns: "Continuam sa cercetam. Aveti rabdare".
Prima informatie despre un savant care zace fara judecata intr-o celula izolata in inchisoarea "Sikma" din Askelon, in sudul tarii, a aparut intr-un ziar de mare tiraj din Londra. Cazul nu a mai putut fi ascuns. Profesorul Markus Klingberg a fost adus in fata judecatii si condamnat la 20 de ani inchisoare. Condamnatul marturisese ca, timp de 16 ani, a lucrat pentru KGB. Isser Harel, omul care nu zambea niciodata, in acea zi a jubilat. El il banuise tot timpul pe profesor. Nu se inselase!
22 august 1998: Eliberarea. Conditionata!
Pe banca acuzatilor din sala nr. 3 a Tribunalului Suprem din Ierusalim se afla un om in varsta, bolnav. Sedea aplecat in fata ca sa poata asculta ce spune avocatul sau, Amnon Zichroni. Mainile ii tremurau fara incetare; n-a reusit sa-si deschida singur sticla cu apa minerala si l-a rugat pe unul din gardienii de langa el. Era clar ca nici nu vede bine. Era puscariasul Markus Klingberg, care zacea de 10 ani in inchisoarea "Sikma" din Askelon, sub supraveghere medicala permanenta. Comisia de eliberari a Serviciului penitenciairelor a respins de nenumarate ori cererile sale de a fi eliberat pe motive de sanatate.
Atat Mossad-ul (serviciile secrete care activeaza in exteriorul tarii), cat si Sabak-ul (serviciile secrete pentru interior), s-au opus constant eliberarii lui Klingberg.
Prof. Klingberg a facut apel la Tribunalul Suprem. Dezbaterea urma sa se tina cu usile inchise, dar presedintele completului, judecatorul Aharon Barak, a hotarat sa permita presei sa asiste la o parte din dezbatere. Am asistat la una din sedintele Tribunalului. Omul acela foarte batran inspira mila.
Avocatul profesorului a declarat ca nu exista nici o divergenta intre el si procuratura in ceea ce priveste starea sanatatii clientului sau, care sufera de o serie de boli grave. Din raportul alcatuit de medicul Serviciului penitenciarelor, reiesea ca prof. Klingberg se afla intr-o situatie critica si orice incident medical ii poate provoca moartea. El a cerut sa nu fie lasat sa moara in inchisoare, ci in ambianta calduroasa a familiei sale.
Apararea a fost de acord ca prof. Klingberg detine informatii care pot periclita securitatea statului, dar a subliniat ca detinutul nu intentioneaza sa faca nimic rau. Avocatul a povestit - pentru a ilustra caracterul clientului sau - ca profesorul a interzis ani de zile raposatei sale sotii si apoi fiicei sale, care locuiesc in strainatate, sa faca public faptul ca a fost arestat.
Trebuie tinut seama si de faptul ca Uniunea Sovietica, pentru care a spionat prof. Klingberg, nu mai exista si ca in cei 13 ani care au trecut de la prinderea sa s-au schimbat multe lucruri: comunismul s-a spulberat si Klingberg a declarat ca nu mai crede in ideologia lui Karl Marx si Lenin.
Reprezentantul statului in aceasta dezbatere, av. Rahel Soher, a sustinut, pe baza unei expertize intocmite de prof. Rahmilevici, nu numai ca nu s-a inregistrat o inrautatire a situatiei lui Klingberg in ultinul an, dar in anumite puncte de vedere starea sa s-a imbunatatit. Ea a subliniat ca el este in permanenta sub supraveghere medicala, si daca ar fi fost vorba de un tratament pe care-l putea primi numai in afara inchisorii, ea ar fi fost prima care sa ceara acest lucru. Fara indoiala - a adaugat avocata -, moartea sotiei sale si faptul ca are mustrari de constiinta au contribuit la inrautatirea starii sanatatii prof. Klingberg, mai ales pe plan sufletesc.
Judecatorul Barak, presedintele Tribunalului Suprem a anuntat ca tribunalul va cerceta materialul secret care i-a fost pus la dispozitie si abia dupa aceea va lua o hotarare. A cercetat, dar n-a luat nici o hotarare.
De-a lungul anilor, fosta Uniune Sovietica a incercat, de multe ori, sa-l recapete pe Markus Klingberg. S-a vorbit chiar despre o tranzactie intre Germania rasariteana si Israel, conform careia, Germania urma sa insiste ca Siria sa-l elibereze pe pilotul israelian prizonier Ron Arad, in schimbul eliberarii prof. Klingberg. Era o tranzactie monumentala la care lucrasera minuitios nu numai Serviciile secrete est-germane (STASI), ci si responsabilii celor mai puternice servicii din lume: CIA, Mossad si KGB. Pentru a-l recapata pe Ron Arad, evreii erau in stare de orice sacrificiu. Dar Klingberg nu a avut noroc, pilotul israelian cu care trebuia sa fie schimbat, nu era de gasit. Cand a fost doborat deasupra sudului Libanului, micul radio-emitator ascuns in vesta sa a emis tot timpul locatia. El a trecut insa rapid din mainile unei organizatii in mainile altor organizatii islamice, ca in cele din urma sa fie transferat in Iran. Numai ca Teheranul sustinea implacabil si continua sa sustina ca Ron Arad nu se afla in prizonierat iranian. Eliberarea lui Klingberg s-a amanat cu cativa ani. Nici pana astazi nu se stie exact care a fost, in final, pretul eliberarii sale.
Eliberarea si circul care a urmat dupa aceea
La inceputul lunii octombrie 1998, poarta grea a inchisorii s-a deschis, si un batran, sprijinit intr-un baston, o umbra tremuranda, s-a oprit in prag, speriat de soarele stralucitor si de caldura sufocanta. Era Markus Klingberg.
In sfarsit, dupa 15 ani de inchisoare, Justitia israeliana se milostivise de el. Fusese eliberat, dar nu avea voie sa iasa din casa si nici sa se intalneasca cu straini. Doi "frati" trimisi de la "spital" se vor afla in preajma sa tot timpul; ziua si noaptea. Ca, deh, omul e batran si aproape neputincios, sa nu cada saracu', sa aiba si el un suflet milos in apropierea sa. Numai ca "fratii" aveau o grija exagerata, ca nici la WC nu-l lasau sa mearga singur. Profesorul Klingberg simtea ca se sufoca de atata grija, si intr-o zi a facut o criza de violenta si a inceput sa arunce in ei cu tot ce avea la indemna. "V-am concediat, duceti-va naibii! - striga batranul. Nu va mai dau nici un ban, nu am cu ce sa va platesc".
Atat a asteptat Procuratura, imediat a cerut rearestarea lui Klingberg. Cand politistii au sosit val-vartej pentru a-l aresta, batranul era intins in pat, cu semne vizibile de preinfarct. Mai tarziu, se va dovedi ca era in stare sa-si creeze, printr-un control riguros al sistemului respirator, stari de coma aparenta. Mossad-ul nu s-a lasat insa pacalit, savantul nu avea alta alegere: ori traieste acasa la el, dar supravegheat la sange, ori se reintoarce la inchisoare.
Ce oare mai ascundea mintea geniala a savantului-spion, ca Mossad-ului ii era frica sa-i redea deplina libertate?
La Paris, batranul spion devine limbut
Cand i s-a permis in sfarsit sa paraseasca Israelul, Markus Klingberg parea un om sfarsit. Isi regizase cateva come false, era pe moarte. Dar la Paris a reinviat, pregatindu-si cu tenacitate razbunarea impotriva Mossad-ului. Un agent israelian l-a vizitat, amintindu-i intre altele ca a semnat un contract ca va pastra secretul activitatii sale de la Institutul Biologic din Ness Ziona si nu va face declaratii despre anchetarea sa si anii de inchisoare. A rostit ceva agentul israelian si despre "bratul lung al Mossadului"? - Probabil ca da. Dar Klingberg nu s-a lasat intimidat. Memoriile sale au aparut recent in librariile franceze, vor urma traducerile in toate limbile importante ale lumii. Importantul cotidian israelian "Maariv" a cumparat si el drepturile de autor si a publicat memoriile spionului in limba ebraica. In aceste memorii, Klingberg enumera ceea ce a marturisit anchetatorilor si ce anume le-a ascuns. Un razboi teribil al unor inteligente superioare s-a desfasurat atunci, Klingberg - marele spion evreu comunist impotriva elitei serviciilor chemate sa apere tara evreiasca. Klingberg recunoaste ca a avut zbateri de constiinta, dar isi fabrica cateva alibiuri. Multora li s-a parut grav ca tipul nu are nicio remuscare. Klingberg nu a mai tinut seama de contractul semnat la eliberarea sa si povesteste, uneori cu lux de amanunte, de ce a devenit spion sovietic si descrie cu minutiozitate mecanismul anchetarii sale. "Patru zile dupa ce am fost supus unei anchete intensive am marturisit", scrie Klingberg. El isi aminteste: "Fusesem arestat miercuri, 19 ianuarie 1983, si reusisem sa rezist patru zile, pana sambata seara. Arestarea s-a desfasurat ca in filme, dupa un scenariu subtil. Am fost solicitat, de la Cabinetul prim-ministrului, sa plec intr-o misiune secreta la Singapore, unde avusese loc un grav accident la o mare fabrica si gaze periculoase se raspandisera in aer. Accidentul era tinut in secret, dar Israelul fusese solicitat sa ajute. Eu, care eram un specialist in asemenea crize, in plus ca om al serviciilor secrete israeliene, director la Institutul Biologic de la Ness Ziona, eram omul potrivit pentru a fi trimis la fata locului. O masina alba guvernamentala m-a luat de acasa, din strada Lascon, din Tel Aviv, si ne-am oprit in nordul orasului, in fata unui bloc. Mi s-a spus ca acolo voi primi actele de calatorie si indicatii. Din acea clipa am disparut pentru familie, care era linistita, stiindu-ma plecat la Singapore. Recunosc, a fost o stratagema "Sin-Bet" (serviciile secrete interne) stralucita.
In noaptea de sambata spre duminica, dupa o lunga si grea ancheta, am marturisit. Oboseala imensa, presiunile uriase, promisiunile ca daca voi relata tot adevarul nu mi se va intampla nimic rau, amenintarile ca ei stiu unde locuiesc sotia si fiica mea si nepotul meu Ian, ca li se poate intampla ceva foarte rau chiar daca locuiesc departe, la Paris, ca daca voi marturisi Israelul va putea <<sa previna daunele>>, toate acestea m-au facut sa cedez si mi-au adus 20 de ani de inchisoare. O parte din acesti ani i-am suferit in deplina izolare. Zaceam intr-o celula sub un nume fals, nici macar directorul inchisorii nu stia adevarata mea identitate. Cand le-am spus anchetatorilor, in acea noapte, ca vreau sa marturisesc, nu stiam inca ce le voi spune. Spre deosebire de ceea ce se vede in filme, cand un detinut nu mai poate rezista si se decide sa se predea, el nu cade in genunchi si incepe sa dezvaluie anchetatorilor toate amanuntele. E un moment ingrozitor de auto-distrugere, el isi jertfeste viitorul cu speranta ca-si imbunatateste prezentul insuportabil. Acuzatul recunoaste: <<Da, e adevarat, am facut asta>>, dar de fapt el spune: <<Acum, in sfarsit, lasati-ma sa respir>>."
"Am povestit mult, dar nu totul"
In memoriile sale, Markus Klingberg relateaza pe larg despre ancheta care a urmat arestarii sale: "Le-am spus anchetatorilor: <<Da, e adevarat. M-am intalnit cu agentii KGB si o perioada le-am predat informatii despre activitatea mea stiintifica.>> In naivitatea mea, am crezut ca in sfarsit ma vor lasa sa dorm. Dar o asemenea marturisire nu inchide o ancheta, ci abia deschide o alta. Anchetatorii erau foarte satisfacuti ca au obtinut dovada tradarii mele, dar voiau amanunte. Cu cine m-am intalnit, de cand pana cand, ce secrete le-am predat, daca am mobilizat si alti agenti, cine mai stie de activitatea mea, unde aveam intalniri, cum erau transmise informatiile. Am recunoscut ca am lucrat pentru KGB si restul. Anchetatorii israelieni au crezut ca au stors totul de la mine, dar nu le spusesem totul. Abia acum, in cartea de memorii spun, pentru prima oara, totul. Le-am ascuns de pilda anchetatorilor ca reusisem sa atrag in spionaj trei oameni, printre care pe sotia mea Vanda (aceasta la sugestia KGB)."
Ceilalti doi spioni, se numesc acum in memoriile lui Klingberg ing. Menashe Gelber si omul de stiinta Haim Hetz. Nu sunt, desigur, numele lor adevarate, Klingberg a folosit pseudonime.
Klingberg marturiseste in memoriile sale ca a transmis agentilor KGB nu doar informatii verbale, ci si sute de documente sustrase de la Institutul Biologic de la Ness Ziona si xeroxate acasa. Printr-o actiune extrem de periculoasa, la cererea Moscovei, savantul evreu a sustras din laboratorul ultra-secret al Institututului o fiola cu un microb din genul cel mai ofensiv. Fiola a fost transmisa de Vanda Klingberg unui agent KGB.
"Spre deosebire de mine, care nu am rezistat anchetatorilor, Vanda, care a fost si ea arestata si anchetata dur, nu a marturisit nimic. Ea nu m-a iertat ca nu am avut puterea sa tac. Sin-Bet a banuit tot timpul ca Vanda era amestecata, dar eu nu povestisem nimic despre ea.
Am rezistat totusi chinuitoarelor metode folosite de anchetatori si nu au am tradat-o pe sotia mea, precum nu i-am tradat nici pe cei doi oameni de stiinta care faceau parte din reteaua mea de spionaj. Nu le-am dezvaluit anchetatorilor ca am devenit spion din motive ideologice. Nu le-am spus ca dintotdeauna am fost un comunist convins. Daca Sin-Bet ar fi stiut acest lucru, situatia mea s-ar fi agravat. Am inventat ca fusesem santajat de sovietici, si - culmea! - am fost crezut.
Le-am ascuns ca, inca din anii '50, spionam pentru KGB. Le-am ascuns si alte informatii fara importanta, probabil din dorinta de a avea micile mele victorii asupra celor care ma anchetau fara mila. Simteam nevoia sa cred ca, chiar atunci cand anchetatorii erau convinsi ca obtinusera de la mine toate informatiile, tot mai pastram ascunse unele.
Privind in trecut, mi-e rusine astazi ca nu am rezistat si ca am marturisit. Nu-mi iert ca am crezut in promisiunile anchetatorilor. Ascunzand unele informatii, chiar daca erau amanunte neesentiale, aveam senzatia ca-mi pastrez ceva din demnitate. Nu voi uita pana la moarte rasul cinic al lui Israel, care ma anchetase vreme de trei saptamani, promitandu-mi eliberarea dupa ce voi povesti totul. Mi-a ras in nas, satisfacut ca nu-si tine promisiunea: <<Dle Klingberg, ne-ai mintit 30 de ani in sir, ei si ce daca te-am mintit trei saptamani?>>..."

---

Despre autor: