Succesul Festivalului Enescu, efectul unui anume "snobism benefic"

Diversitatea programelor, a continutului acestora, larga diversitate a formatiilor participante sosite din zone diferite de cultura, tipologia diferita a acestora, oferta publica larga - poate prea larga! - adresata in egala masura marelui public, dar si "cunoscatorilor", solisti - personalitati distincte, unele captivante in cel mai inalt grad, constituie o caracteristica a actualei editii a festivalului. Demna de admirat, in cel mai inalt grad, imi apare a fi reactia publica. Estimez ca numai in Bucuresti, la concertele festivalului, participa aproximativ 100.000 de spectatori, unii dintre acestia melomani invederati. Li se alatura sutele de pariticipanti la evenimentele desfasurate in piata Ateneului Roman, de asemenea cei din diferitele orase ale tarii care gazduiesc evenimente ale Festivalului enescian. Zilnic au loc cate doua, trei sau chiar patru concerte, dimineata, in week-end, de asemenea aproape zilnic dupa-amiaza, seara si chiar in nocturna, tarziu in noapte pana spre primele ore ale diminetii. Setea de muzica, de cultura este emotionanta. Nu poti sa nu-i admiri pe cei care dupa concertul de la Ateneu, de la ora 17.00, trec strada in corpore spre Sala Palatului, iar de acolo, la sfarsitul concertului, revin la Ateneu. Cand este timp, unii mai zabovesc in Piata Festivalului, unde se deruleaza programele tinerilor muzicieni destinate in primul rand tinerilor. Dar si parintilor, si bunicilor. Este o emulatie stimulata in importanta masura si de un anume snobism benefic. Cei care intra pentru prima oara pentru ca "asa da bine" vor reveni ulterior de mai multe ori, captivati de vraja, de inefabilul muzicii, de capacitatea multora dintre artistii performeri de a te rapi, literalmente, in lumea lor. In lumea lor, in lumea lor interioara de sunet, de simtire, de meditatie.
Astfel suntem, literalmente, ademeniti de cantul pianistului Murray Perahia (foto). Faima, gloria unei mari cariere l-au precedat. Ateneul gemea de lume asa cum rareori am putut observa acest lucru. A cantat pentru prima oara in fata publicului romanesc. Amintirea acestui moment greu poate fi stearsa.
Pentru ca impresia a fost coplesitoare. Sensul muzicii se definea pe deasupra sunetului. Am in vedere consistenta spirituala, rigoarea interioara, organizarea atat de clara, de convingatoare a miscarilor, a dansurilor Partitei in re major de Johann Sebastian Bach. Am in vedere simplitatea grea de sensuri a Sonatei "Pastorala" de Beethoven, miscarile asezate, deloc grabite ale rondoului final, flexibilitatea interioara a "Intermezzi"-ilor lui Johannes Brahms, dar mai ales intelepciunea adanca, atat de graitoare, dedusa din Balada a 3-a de Frederic Chopin. Este o lume generoasa, de aleasa si nesofisticata spiritualitate, de firesc al adresarii, pe care o intalnesti in cantul lui Perahia. Ni se adreseaza noua tuturor. Nu poti sa nu-l intelegi! Sa-l ascultam cu atentie. Vom fi mai buni. Mai bogati.
Seara, la Sala Palatului, Orchestra Nationala Rusa aflata sub conducerea dirijorului Cristian Mandeal a oferit un veritabil regal al virtuozitatii instrumentale in ansamblu. Mai putin pe parcursul Suitei "Carmen" - lucrare ce rescrie in viziunea orchestrala a lui Rodion Scedrin muzica operei lui Bizet, si incomparabil mai mult pe parcursul Suitei "Tablouri dintr-o expozitie" de Modest Mussorgski, comunicarea dirijor-ansamblu s-a dovedit a fi excelenta in definirea momentelor lucrarii. Forta comunicarii de care dispune Mandeal devine o eficace forta imagistica, gradat cumulata de la imaginea "Vechiului castel" pana la grandioasa "Poarta a Kievului".
Seara tarziu, in nocturna, la Ateneu, muzicienii bavarezi ai formatiei "Munchener Bachsolisten" aflati sub conducerea artistica a dirijorului Gerd Schaller au oferit un program dedicat integral unor pagini celebre semnate de Georg Friedrich Haendel. Au prezentat suitele instrumentale din ciclul "Muzica apelor" si "Focuri de artificii", de asemenea cunoscute momente din opera "Rodelinda" si "Semele". Este o formatie tipica de orchestra baroca, cu solisti instrumentisti insotiti de clavecinul care enunta armonia ansamblului. Nu sunt folosite instrumentele de epoca, tentatia multor instrumentisti care abordeaza repertoriul muzicii vechi. Se actioneaza coerent, articulatiile discursului muzical sunt clare, constructia dansurilor de epoca retine pitorescul miscarii, sensul acesteia. Claritatea sonoritatilor instrumentelor de alama este seducatoare, este intrematoare. Aria cantata de mezzosoprana Gabriela Popescu in limba engleza a dispus de datele stilistice proprii acestei muzici atat de speciale a barocului muzical tarziu.
Ieri seara, dupa inchiderea editiei noastre, la Sala Palatului, concertul orchestrei Filarmonicii din Rotterdam, concert condus de Valery Gherghiev, a fost asteptat cu special interes de marele public. Au fost audiate creatii majore semnate de Olevier Messiaen si Gustav Mahler. Dupa-amiaza, la Ateneu, au evoluat cunoscutele muziciene violonista Victoria Mulova si pianista Katia Labeque. Tot seara, la Opera bucuresteana a inceput turneul Operei Nationale Romane din Timisoara. A fost prezentat spectacolul "Tosca" de Giacomo Puccini.

---

Despre autor: