In direct cu NASAUn material straniu

Am in fata o lucrare de prognoza a celebrului Minister al Stiintei din Japonia: cercetarea si dezvoltarea japoneza pentru perioada 2005-2035 (!). Iar printre domeniile care par atractive niponilor - in afara de informatica, comunicatii, cercetare medicala, biotehnologii, energii neconventionale etc. - se gaseste industria materialelor. Foarte la moda in mai toate economiile civilizate si de foarte mare viitor - caci materialele compozite, fullerenele (molecule uriase de carbon), combinatii de saruri la temperaturi ultrareci au dus la o adevarata revolutie, adaugand betonului, metalelor si lemnului clasic candidati neasteptati pentru industria constructiilor si a masinilor de tot felul.
Ultimul venit in acest domeniu se numeste aerogel. De fapt nu este chiar atat de nou, caci a fost descoperit tocmai in 1931 de catre chimistul Steven Kistler, in urma unui pariu cu un coleg: sa scoata dintr-un gel clasic lichidul, inlocuindu-l cu... gaz. Omul a incalzit gelul, a evaporat apa si celelalte componente lichide si a introdus in locul lor metanol. A publicat rezultatul intr-o revista stiintifica si... a uitat apoi cu totul de materialul pe care il botezase aerogel. Desi produsul era mai mult decat interesant, un fel de fum inghetat, ultrausor si, culmea, foarte rezistent.
Trec anii, alti chimisti, in cautare de miracole, reiau formula aerogelului, o surubaresc, ii adauga "fumului inghetat" oxid de aluminiu si siliciu si inlocuiesc inflamabilul metanol cu bioxid de carbon. Asa ca aerogelul de astazi arata ca un fel de sticla plina de crevase si bule, un centimetru cub din materialul nou cantareste 1,2 miligrame (cam cat greutatea aerului!), dar suprafata totala a golurilor interioare este de dimensiunile unui stadion de fotbal! Si, culmea, un burete de aerogel de 2 grame poate suporta o caramida de 2,5 kg!
La ce poate fi folosit acest copil nou nascut - vorba lui Faraday? Inginerii i-au gasit un folos la izolarea conductelor de petrol iar cizmarii la branturi pentru cizme. S-a dovedit rezistent la temperaturi foarte inalte dar si la ger napraznic, asa ca NASA a montat capcane de aerogel pe sondele trimise spre comete, pentru ca materialul spongios sa atraga praf cosmic, pe care il vom analiza apoi acasa.
Dar cea mai interesanta utilizare a acestui material aparent solid (dar cu 99% gaz incorporat) pare a fi in domeniul combaterii poluarii. Caci particole de aerogel raspandite pe rauri si lacuri au particularitatea de a atrage metalele grele din ape si deci de a curati mediul - chimistul american Mercouri Konatzidis a demonstrat ca particulele de aerogel au adus o solutie infectata cu mercur de la 645 parti mercur la milion la doar 0,04 ppm; si la fel de agresiv se comporta aerogelul si in mediile incarcate cu cadmiu, plumb si sulf. Doar pretul ridicat actual - se foloseste platina la obtinerea lui - face ca aerogelul sa fie inca considerat exotic, spune Konatzidis, este insa inevitabil ca noua vedeta a "materialistilor" sa devina, rapid, una dintre uneltele de baza ale ecologistilor, dupa fabricarea lui industriala.
Mai ales ca, altfel mesterit, aerogelul poate fi incercat la desalinizarea apei de mare. Si inca un atribut de uriasa perspectiva, dupa parerea chimistei Margerie Longo de la Universitatea din California: sub forma de membrana celulara, poate fi facut sa circule prin vasele de sange si, datorita uluitoarelor sale proprietati, ne poate face sa intelegem mai bine procesele moleculare din corpul omenesc.
Daca mai adaugam ca este bun conducator de electricitate si ca este capabil sa inmagazineze energie solara (precum celulele fotovoltaice), intelegem ca aerogelul se prezinta chimistilor-materialisti (poate si celor din Romania?) ca un material de uriasa speranta.

---

Despre autor: