Mecanismul urii

Inca din secolul trecut, ura a devenit un substitut al ideologiei. Promovata in proportii diferite de toti, acest sentiment primar le-a folosit doar extremistilor. Ura a fost instrumentul preferat si de comunisti, si de fascisti pentru a-si justifica actiunile. Iar acest surogat al ideologiei a supravietuit regimurilor totalitare. De la comunismul ceausist nu ne-a ramas decat ura. Doar ca s-a diversificat, devenind, in functie de perioada, antiiliescianism, antibasescism sau antitaricenism. Pe acest fundal, ideologiile nu au nici o sansa, iar politicienii "idealisti", de vocatie, nu au prea multe sanse. Daca ratacesc totusi prin partide, o fac fara sa poata influenta ceva. Asa ca ideologiile se refugiaza in societatea civila sau in universitati, de unde, din cand in cand, mai lanseaza cate o tema de dezbatere publica.
La inceputul secolului al XX-lea votul universal si consecinta sa directa, integrarea unor categorii largi ale societatilor occidentale in viata politica, au determinat partidele sa improvizeze. si, cum ura era la indemana, iar educatia politica si civica a electoratului nu dadea rezultate pe termen scurt - pana la alegerile urmatoare, daca se poate -, partidele au mizat pe apelul la sentimentele primare. Urmarile au fost devastatoare. Cele doua razboaie mondiale si totalitarismele care le-au insotit au facut cele mai multe victime din intreaga istorie a omenirii. Dupa al doilea razboi mondial, Europa a tras concluziile si a incercat sa construiasca un sistem politic bazat pe educatie si participare cetateneasca. si daca, odata cu trecerea timpului, dezbaterea ideologica a trecut pe plan secundar, nu a fost niciodata abandonata. Iar in momentele de criza revine si reinnoieste peisajul politic.
Nu acelasi lucru s-a intamplat in Est, dupa caderea comunismului. Degeaba au incercat unii disidentii, precum Havel, sa construiasca un sistem alternativ, democratic si fondat ideologic, caci partidele au preferat ura. Doar proportiile sentimentului variaza, el insa ramane prezent peste tot in fosta lume comunista. Iar Romania e un bun exemplu. Inca de la inceput, din decembrie 1989, ura a prevalat asupra oricarei alte viziuni politice. Atunci il viza pe Ceausescu, mai tarziu, in 1990, avea ca obiect partidele istorice, a luat si directia anticomunismului visceral, pentru ca in final sa ramana, ca si politica romaneasca de altfel, la nivelul persoanelor. Astazi, inca, antibasescismul tine loc si de liberalism, si de socialism, si de nationalism. Dar si invers, antitaricenismul s-a transformat in inlocuitor al crestin-democratiei sau liberalismului democrat.
Mecanismul urii e favorizat de partidele romanesti datorita efectelor pe termen scurt. E mult mai usor sa urasti decat sa construiesti un esafodaj ideologic. De aceea, la noi, dreapta si stanga sunt doar subterfugii fara continut ideologic, bune pentru a confuza publicul, dar nu pentru a inflacara trupele. Efectele perverse conteaza mai putin. Totul se reduce la controlul puterii. Proiectul politic nu are nici o importanta. Ura ca instrument al mobilizarii aderentilor si votantilor e o arma cu doua taisuri. Nationalismul nu a ratat ocazia sa o foloseasca, mizand atat pe variantele etnica si rasiala, cat si pe ura de clasa. Rezultatele s-au vazut la alegerile parlamentare din 2000 si s-au repercutat asupra intregii vieti politice, in conditiile in care opozitia democratica si, implicit, alternativa guvernamentala au fost laminate. Alternanta la guvernare nu a putut sa fie in aceste conditii decat tot o consecinta a urii, antipesediste de data asta, si nu a unei constructii ideologice. Alianta D.A. a sucombat tot din cauza urii. Dar ura are si efecte secundare paradoxale, cel putin pentru cei ce o intretin. Ura contra lui Basescu s-a transformat in validare referendara a acestuia, schimband raporturile de forte la nivel politic, nu si institutional.
Cata vreme ura va ramane inlocuitoarea ideologiei, partidele vor fi nu doar izolate de societate, ci chiar ostracizate. si orice act de guvernare se va lovi de ostilitatea opiniei publice. Pentru a reabilita politica e nevoie ca ideologia sa iasa din carapacea civica si academica si sa se adapteze clivajelor sociale actuale. Altfel, ura va nimici si bruma de democratie si prosperitate pe care a adus-o integrarea europeana. z

Cristian Pirvulescu este analist politic si profesor la SNSPA

---

Despre autor: