Terorismul global sau globalizarea terorismului

Despre terorism si teroristi vorbeste toata lumea, indeosebi dupa 11 septembrie 2001, cand civilizatia occidentala a primit cea mai dura lovitura din istoria atacurilor teroriste. S-au creat coalitii antiteroriste, s-au intensificat, pana la limita incalcarii normelor democratice, masurile de supraveghere a populatiei, au sporit considerabil fondurile alocate de guverne structurilor cu atributii in prevenirea si combaterea terorismului si, cu toate acestea, atacurile Al-Queda si ale gruparilor ce impartasesc ideologia acestei organizatii nu au incetat.
Federatia Rusa, Spania si Marea Britanie, pentru a nu mai vorbi de Orientul Mijlociu sau teatrele de conflict din Irak si Afganistan, au fost principalele tinte vizate de teroristi, in majoritatea cazurilor apelandu-se la "martiri" sinucigasi.
Actiunile teroriste executate de voluntari sinucigasi au devenit un fenomen si o arma redutabila, intrucat nu exista, practic, mijloace de prevenire a acestora. "Martirii" isi aleg singuri tinta, mijloacele si momentul actiunii. Cel mai important: nu incearca sa se salveze, identificand planuri si rute de extractie.
Patru atentate au avut loc la viata generalului De Gaulle, insa toate au esuat, poate si pentru ca organizatorii erau preocupati si de variantele de retragere. Daca se recurgea la un atentator sinucigas, poate ca unul dintre cele patru planuri ar fi reusit. Totusi, cu foarte putine exceptii, atacurile teroriste nu vizeaza liderii/conducatorii tarilor ce se opun terorismului, ci isi propun cu precadere sa provoace cat mai multe victime, fara discriminare. In asemenea conditii, numai reteaua informativa implantata in mediile teroriste poate da rezultate in prevenirea unor tragedii.
Pericolele terorismului neconventional
Potentialul distructiv al gruparilor teroriste este imens, expertii fiind preocupati de diversitatea arsenalului pe care acestea si-l pot procura. Ingrijorarea capata accente dramatice cand este vorba despre accesul la armele de distrugere in masa.
Armele chimice se fabrica de aproape un secol, cele nucleare si biologice de cateva decenii bune. Arsenalele neconventionale constituie o atractie irezistibila pentru teroristi, al caror tel este sa provoace cat mai multe victime.
Agentii chimici sunt relativ usor de fabricat sau procurat (Internetul este de mare ajutor in acest sens), insa dificil de mentinut in stare stabila pe timpul inmagazinarii si al transportului. Totodata, dispersia acestora depinde mult de factorii meteorologici.
Agentii biologici sunt mult mai periculosi. Sunt relativ usor de procurat, au o forta distructiva enorma (pot ucide sute de mii de persoane), dar exista riscul contaminarii pentru manipulatori pe timpul stocajului, transportului sau al folosirii.
Materialele nucleare furate constituie cea mai mare amenintare, ingrijorarea fiind amplificata dupa destramarea URSS, care a lasat un urias potential nuclear fara masurile de securitate necesare, dar si multi cercetatori de valoare fara un loc de munca, unii dintre acestia oferindu-si serviciile unor guverne straine, aflate pe axa raului, si, posibil, unor grupari teroriste.
Un raport al Pentagonului mentiona ca marea majoritate a gruparilor teroriste nu dispun de resursele financiare si tehnice pentru a achizitiona armament nuclear, dar isi pot procura materiale care sa le permita fabricarea de dispozitive radioactive sau agenti chimici si biologici. De altfel, elemente si grupari extremist-teroriste au apelat deja la substante chimice sau agenti biologici, cum ar fi: toxina botulinica, sarinul, bacteria pestei bubonice sau cea a febrei tifoide, cianura de hidrogen...
Daca teroristii nu au recurs, pana in prezent, la arma nucleara, faptul se datoreaza nu atat reticentelor manifestate de teroristi, cat unor elemente de alta natura:
- fabricarea si transportul la tinta al armelor nucleare necesita pregatire stiintifica de exceptie, locatii speciale, resurse financiare uriase si timp indelungat;
- materialele nucleare exista in cantitati limitate, iar folosirea lor este monitorizata atent de Agentia Internationala pentru Energie Atomica;
- comunitatea internationala supravegheaza statele-problema (Iran si Coreea de Nord, dar si Libia, India sau Pakistan), care dezvolta programe nucleare.
Securitatea sporita pentru transporturile aeriene
Nici deturnarea avioanelor nu pare a fi mentinuta pe lista de prioritati a principalelor grupari teroriste, deoarece:
- dupa 11 septembrie 2001, majoritatea aeroporturilor care asigura legaturi transatlantice au fost dotate cu mijloace de supraveghere electronica de ultima generatie; s-a intensificat controlul pasagerilor si au fost introduse reguli draconice in ceea ce priveste bagajele insotite/neinsotite;
- avioanele deturnate au o autonomie de zbor limitata, in pofida progreselor tehnologice;
- din ce in ce mai putine tari sunt dispuse, in prezent, sa accepte aterizarea pe aeroporturile autohtone a avioanelor deturnate, fara riscul de a fi acuzate ca sustin oficial terorismul sau de a incalca diverse conventii internationale.
Amenintarile din spatiul virtual
Ciberterorismul devine, in ultima perioada, la fel de periculos ca si un atac cu arme chimice sau biologice. Un expert militar american afirma acum catva timp ca, daca ar avea la dispozitie 20 de informaticieni si un miliard de dolari, ar putea paraliza SUA. Al-Queda ar putea face acelasi lucru si, ca urmare, structurile specializate in combaterea terorismului au reactionat rapid.
Astfel, FSB (Serviciul Federal de Securitate al Rusiei) a primit de la bugetul de stat resurse finaciare si umane sporite pentru monitorizarea Internetului, numai in cursul anului 2007 fiind identificate 148 de site-uri ce propaga idei sau concepte extremist-teroriste.
La randul lor, Statele Unite au inregistrat progrese remarcabile in protectia sistemelor informatice, identificarea hakerilor etc., dar nu au reusit sa faca aproape nimic (sau nu stim noi!) pentru prevenirea diseminarii pe Internet a ideilor extremist-teroriste si identificarea elementelor sau gruparilor aflate la originea acestora. Acelasi lucru este valabil si pentru serviciile secrete ruse, care nu reusesc sa controleze site-ul rebelilor ceceni.
Exista, desigur, posibilitatea blocarii unor astfel de site-uri care incita la terorism/violenta/extremism, insa majoritatea expertilor considera ca o asemenea masura ar fi contraproductiva.
Este, insa, oportuna si necesara monitorizarea permanenta a paginilor de web ce propaga astfel de idei pentru a descifra ce se ascunde in spatele anumitor comunicate aparent inofensive, carui public-tinta se adreseaza, cine participa la discutiile pe forum...
Terorismul sinucigas, condamnat unanim
Folosirea sinucigasilor in actiuni teroriste este condamnata si de alte segmente importante ale societatii civile - laice sau religioase.
Japonezii, care au inventat conceptul de kamikaze, protesteaza fata de folosirea acestui termen de catre teroristii sinucigasi, sustinand ca actiunea trebuie executata doar in timp de razboi, asupra militarilor (nu tinte civile) si in numele imparatului!
Capii Bisericilor crestine condamna, la randul lor, invocarea divinitatii in asemenea carnagii, afirmand ca adevaratii martiri sunt cei ce au preferat sa moara decat sa-si renege credinta si nu aceia care-si sacrifica propria viata pentru a-i ucide pe altii.
Chiar si clericii musulmani condamna unanim - cel putin oficial - atacurile sinucigase.
Coranul interzice violenta si condamna sinuciderea. Preceptele Islamului sunt cuprinse in Coran, iar acesta este, in principiu, unic. Ceea ce nu inseamna ca Islamul este omogen: in realitate, exista nuantari extrem de pronuntate de la o zona geografica la alta, de la tara la tara si, chiar in interiorul aceluiasi stat, de la o regiune la alta. Putem astfel intalni tari musulmane laice, cum ar fi Tunisia si Turcia, unde femeile au, practic, aceleasi drepturi cu barbatii, sau state - Arabia Saudita - in care femeia infidela poate fi ucisa fara ca Justitia sa fie prea exigenta, pentru a nu spune mai mult...
Principala schisma, cea dintre siiti si sunniti, dateaza de peste un mileniu. In cadrul acestor doua mari ramuri ale Islamului exista insa viziuni foarte diferite si puzderie de secte. Cel mai radical si mai periculos dintre aceste curente este considerat, astazi, "wahhabismul", al carui leagan si centru se afla in Arabia Saudita.
"Wahhabismul", Islamul cu risc sporit
Wahhabismul a aparut in secolul al XVIII-lea, ca o secta puritana si fanatica a salafismului, infiintata de Muhhamad ibn Abd al-Wahhab, care dorea revenirea la preceptele initiale ale Profetului Mahomed, divizand lumea in trei categorii: "Dar al Islam" (supusii autoritatilor clericale musulmane), "Dar al harb" (cei ce urmau a fi supusi) si "Dat el solb" (partea cu care se duceau tratative provizorii, pana la supunerea acesteia).
Pe de alta parte, wahhabitii au incercat sa transeze contradictiile intre preceptele mai vechi ("manshuks") ale Coranului - exprimate de Profetul Mahomed la Mecca, atunci cand Islamul era tolerant - si cele ulterioare ("nasikhs"), afirmate de acelasi Profet la Medina. Wahabitii, fractiunea cea mai radicala a musulmanilor sunniti, sustin ca, desi versetele "naskhis" au aparut mai tarziu, acestea trebuie sa corecteze si sa inlocuiasca "manshuks", lipsite de relevanta.
In prezent, wahabismul este cel mai periculos, dar si cel mai activ curent islamic, care dispune de resurse umane si financiare importante, directionate spre folosirea mijloacelor violente pentru apararea "cauzei" musulmane si distrugerea coalitiei americano-sioniste, considerata principalul "dusman" al Islamului.
Banii obtinuti din petrol i-au ajutat pe wahhabiti sa atraga de partea "cauzei" importante resurse umane, indeosebi din randul tinerilor si al paturilor sarace ale populatiei.
Construirea de moschei, acordarea de burse si indoctrinarea tinerilor in scolile coranice, oferirea de ajutoare familiilor nevoiase au fost principalele metode folosite de wahhabiti pentru recrutarea de noi aderenti si formarea unui bazin urias de potentiali teroristi. In acesta sfera exceleaza Arabia Saudita, principalul rezervor financiar al gruparilor fundamentaliste islamice. Aparitia lui Osama bin Laden si a gruparii Al-Queda a schimbat, intr-un fel, datele problemei, banilor si fanatismului religios adaugandu-i-se acum si un anumit geniu organizational.
Prevenirea, dupa modelul francez
Importanta comunitate musulmana din Franta si problemele generate de radicalizarea unei parti a acesteia au determinat serviciile de informatii sa aloce mai multe resurse umane si financiare decat structurile similare din alte tari vest-europene - poate cu exceptia Marii Britanii - pentru detectia precoce a celulelor jihadiste.
Astfel, sub deviza "sensibilizare si parteneriat", s-a reusit implicarea in actiuni de prevenire a unor acte antisociale de sorginte islamista si a altor structuri informative interne (cum ar fi Politia de Frontiera sau Jandarmeria Nationala), dar a unor institutii ale Administratiei centrale si locale: spitale, penitenciare etc.
Pentru atingerea obiectivului propus, "Renseignement Generaux" (RG - Informatii Generale) a transmis structurilor si institutiilor mentionate un fel de ghid cu principalele manifestari care trebuie monitorizate (limbaj, atitudine, activitati), dar si cu elemente caracteristice Islamului, pentru a permite alertarea serviciilor speciale cand apar indicii privind un atac terorist.
In ghidul primit se precizeaza, de exemplu, ca trebuie raportate chiar si unele "semnale minore", cum ar fi "rugaciunile inflacarate la locul de munca" sau "schimbarea comportamentului fata de femei", care ar permite "identificarea indivizilor ce ar putea bascula spre radicalism islamic".
Ingrijorarea serviciilor franceze de specialitate provine de la existenta unor informatii potrivit carora tineri islamisti parizieni sunt indemnati de elemente fundamentalist-radicale sa plece pe fronturile de lupta din Irak si Afganistan.
Din "ratiuni de securitate", legea garanteaza anonimatul angajatilor militari si civili, cu exceptia cadrelor de conducere, din toate structurile cu competente in domeniul informatiilor sau in actiuni de interventie: Directia Generala pentru Securitate Externa (DGSE), Directia pentru Supravegherea Teritoriului (DST), Comandamentul pentru Operatiuni Speciale (COS) sau Grupul de Securitate si Interventie al Jandarmeriei Nationale (GSIGN).
Solutia: cooperarea internationala
Globalizarea terorismului a devenit o realitate ce nu poate fi contestata, a carei abordare impune profesionalism, responsabilitate si cooperare, atat pe plan intern cat si in raporturile cu serviciile aliate sau partenere.
O asemenea provocare cere serviciilor de informatii sa-si adapteze structurile la noile realitati, sa incerce sa descifreze din timp motivatiile, scopurile si, de ce nu, viitoarele tinte... Sarcina structurilor antiteroriste devine tot mai dificila si complexa, individualizarea terorismului islamic constituind o noua provocare.
Pentru a reusi, insa, este nevoie de o cooperare internationala fara fisuri si degrevata de componenta politica, precum si de o abordare globala a fenomenului. Un prim pas a fost deja facut prin adoptarea in cadrul ONU, la 8 septembrie 2006, a Strategiei mondiale antiteroriste si a Planului de actiune de catre cele 192 state membre.
Cooperarea in domeniul informatiilor ("intelligence"), afirma Gheorghe Fulga, fost director al SIE, impune deplasarea centrului de greutate dinspre schimbul de date cu caracter general, spre cooperarea pe cazuri si actiuni punctuale, valorificarea optima a potentialului oferit de partenerii implicati si identificarea celor mai bune modalitati de utilizare si directionare a resurselor umane, logistice si financiare de care dispune comunitatea informativa, in vederea angajarii lor in lupta antiterorista.
Petre MARCULESCU
Asociatia pentru securitate si cooperare regionala "Alianta"

---

Despre autor: