In sfarsit, in ceea ce paseistul dambovitean ar putea numi "biblioteca Bucurestilor" apare si cartea lui Frédéric Damé Bucurestiul in 1906 (editie de Adrian Majuru, traducere de Lucian Pricop si Sinziana Baranga, Edit
In sfarsit, in ceea ce paseistul dambovitean ar putea numi "biblioteca Bucurestilor" apare si cartea lui Fr̩d̩ric Dam̩ Bucurestiul in 1906 (editie de Adrian Majuru, traducere de Lucian Pricop si Sinziana Baranga, Editura Paralela 45). De asezat langa Ionnescu-Gion, C. Bacalbasa, C.C. Giurescu, George Potra, Gh. Crutzescu, G. Costescu, Henri Stahl, Paul Morand, Emanoil Hagi Mosco, V. Bilciurescu si mai ales Ulysse de Marsillac. Nume de prim-plan in high-life-ul gazetariei bucurestene de la cumpana veacurilor XIX-XX, Fr̩d̩ric Dam̩ (1849-1907) a emigrat in Romania in 1872, dupa ce, june absolvent de Drept, infiintase la Paris, impreuna cu Bonifaciu Florescu, ziarul La۪Avenir, o sora i se maritase cu avocatul C. Polizu, fusese comunard infocat (si tradator al Comunei, dupa cum il acuza Eminescu), redactor la La Cloche si sef de cabinet al primarului Parisului. Odata devenit bucurestean, scrie alaturi de Ulysse de Marsillac la Le Journal de Bucarest si La۪Orient (mai tarziu La۪Ind̩pendance Roumaine), devine un familiar al lui Hasdeu (caruia ii va traduce mai multe lucrari in franceza), I.L. Caragiale (cu care va infiinta Natiunea romana si Drapelul roman), N. Densusianu, Iacob Negruzzi s.a., scrie teatru, alcatuieste dictionare romano-franceze, o Gramatica a limbii romane pentru francezi, un "manual de versificatiune franceza", trece de la liberali la conservatori, fondeaza ziarul La Roumanie, revista Cimpoiul... si multe altele. Va fi ales secretar general al Societatii Presei Romane, seful Serviciului statistic al Ministerului Instructiunii Publice, apoi subdirector la Invatamantul Primar, doctor in litere la Fribourg (unde ajunge pe banii lui Grigore Cantacuzino-Nababul. Detalii biografice gasiti in tabelul cronologic din "Incercare de terminologie poporana romana", admirabil si extrem de util ghid prin vechile noastre meserii taranesti, editie de I. Oprisan, 2006, Editura Vestala). Din aceste ultime activitati provin si notele aparte ale masivei sale carti despre Bucuresti (compusa cu ocazia marii sarbatori a Expozitiei din 1906, la patru decenii de Regat), respectiv accentul educativ, propensiunea catre exactitate si sinteza, catre cuprinderea enciclopedica si statistica. Nu lirism si pitoresc intalnim aici, nu evocari si descrieri nostalgic-recunoscatoare fata de tara de adoptie, nu studii ad-hoc de mentalitati si cancanuri de istorie mica. Dimpotriva: istoria orasului, geografia si demografia, structura sociala, edilitara, financiara, administrativa, transporturile, iluminatul, monumentele, criminalitatea si gradinile, alimentatia, aprovizionarea, structurile legislative si guvernamentale, arhitectura, comertul si industria, bursa, petrolul, posta, pictura, muzica, presa, basca statutul evreilor, sistemul bancar, societatile de asigurari. "Gradinile particulare si gradinile publice din Bucuresti: putine orase in lume se bucura de acest imens avantaj. Din nefericire, nepasarea sau ignoranta populatiei periferice, care creeaza vesnic gramezi de gunoaie pe maidanele atat de numeroase, face sarcina comunei dificila." Fr̩d̩ric Dam̩, 1906 ISTORIE. Pe scurt, "adevarata istorie a lumii romanesti de la 1900", cum bine rezuma Adrian Majuru. La tot pasul dai de lucruri incitante. Intristatoare si imbucuratoare. Ca de la nici 1 km de cale ferata inainte de Carol I, am ajuns in 40 de ani la 4.000 km, dar ca stam prost de tot la educatie: in 1901-1902, din 728.093 copii de varsta scolara (389.777 baieti si 338.316 fete), n-au urmat scoala decat 162.229 baieti, adica 42%, si 34.232 fete, adica 10%, iar la recensamantul din 1896 aveam circa 83% analfabeti. Ca stam rau la toaletele publice, aprovizionarea cu apa si depozitarea corecta a gunoaielor, dar bine la gradini, viata academica, bancara, juridica s.a.m.d. O carte de citit cu creionul in mana si cu gandul la Bucurestii lui 1936, 1986 si 2006: frisoane - de jale sau placere - de la un cap la altul.
Despre autor:
