Iluzionistul Iozefini a jucat la cacealma cu Securitatea

Celebrul iluzionist Iozefini s-a aflat in atentia Securitatii, care l-a implicat in anumite operatiuni. La rigoare, artistul a amenintat „Europa Libera“ ori i s-a plans lui Reagan. Insa, exista indicii ca prestidigitatorul a stiut doar sa creeze iluzia ca este omul regimului.

Aurel Iozefini, iluzionistul care nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare, a fost si protagonistul unor jocuri de culise initiate de catre serviciile secrete romanesti. Ca orice artist foarte cunoscut, atat in Romania, cat si in strainatate, Iozefini s-a aflat in atentia Securitatii, care l-a implicat in anumite operatiuni. Cand a fost nevoie, artistul i s-a plans chiar si lui Reagan. Insa, exista indicii ca prestidigitatorul a stiut sa creeze doar iluzia ca este omul regimului.

Un episod ciudat s-a petrecut in 1983, atunci cand Aurel Iozefini a amenintat postul de radio „Europa Libera“ cu declansarea unui proces de calomnie. Pe-atunci, era o raritate ca un artist foarte cunoscut in Rom&aci rc;nia sa se ia de gat cu postul de la Munchen. Intrucatva, chestiunea starnea si rasul. Era ca si cum te-ai fi hotarat sa dai in judecata Arcul de Triumf. Ba, mai mult, sa-i ceri si daune morale. Cu toate astea, Iozefini si-a luat rolul in serios. I-a scris lui James Backley, directorul american al postului de radio „Europa Libera“, acuzandu-l pe Vlad Georgescu, seful sectiei romane, ca i-a adus grave prejudicii intr-o emisiune. Dar nu s-a oprit aici. Artistul i-a trimis o scrisoare si lui Ronald Reagan, presedintele SUA de la acea vreme, pentru a se plange de prestatia lui Vlad Georgescu. Ce se cunoaste mai putin e de ce dorea Iozefini cu atata ardoare sa se judece cu „Europa Libera“. A fost impins in acest joc, a dorit sa epateze ori chiar se suparase pe postul de radio - de la care pretindea daune morale de 2 milioane DM?

Scandalul diurnei artistilor
La 17 aprilie 1983, intr-una dintre emisiunile sale de la „Europa Libera“, Vlad Georgescu a afirmat ca artistii din cadrul Circului de Stat erau taxati de Iozefini - care ocupase ani de zile functia de director - la diurna in valuta pe care o incasau atunci cand plecau in turneele din afara tarii. Ar fi fost vorba cam despre 15%.

In cazul in care Iozefini reactiona imediat, puteam sa credem ca e vorba despre un impuls pricinuit de furie. Numai ca el i-a scris lui Bakley si lui Reagan, la o luna dupa emisiune, mai precis la 20 mai, acelasi an. Ce sens avea ca artistul sa faca valuri, sa atraga atentia asupra sa, intr-o chestiune careia nici macar nu i se putea da o tenta politica? E greu de crezut ca Securitatea nu si-a bagat coada in toata aceasta poveste, absurda de altfel. Sau poate ca ea chiar a creat-o.

Inamicii detineau aceleasi informatii
Nu stim nici pana in ziua de azi care e adevarul in legatura cu diurna artistilor. Ancheta demarata atunci nu l-a scos vinovat pe Iozefini, dar omul a iesit la pensie, se pare ca impotriva vointei sale. Ulterior, a revenit la conducerea circului. Altceva este insa interesant in acest caz. Faptul ca acuzatiile pe care Georgescu i le aducea lui Iozefini erau aproape identice cu cele pe care le consemna Securitatea in rapoartele sale, dar cu mult timp inainte. In 1980, asadar cu aproape doi ani si jumatate inainte ca Vlad Georgescu sa vorbeasca la „Europa Libera“ despre directorul circului, o nota intocmita de catre ofiterii Securitatii Bucuresti, la 10 noiembrie 1980, spunea cam acelasi lucru:

„(...)Diferite persoane din cadrul Circului de Stat comenteaza ca directorul Iosif Aurel (Iozefini) nu numai ca neglijeaza problemele profesionale, dar ca, abuzand de functie, incadreaza in institutie rudele si cunostintele sale, care n-ar avea pregatirea necesara si nici calitati artistice corespunzatoare. De asemenea, acesta conditioneaza incheierea unor contracte artistice cu parteneri straini de situatia includerii membrilor familiei sale in spectacole ce fac obiectul contractelor si ca ar pretinde de la unii artisti 10 la suta din sumele pe care acestia le realizeaza in valuta. Mai mult, uneori incearca sa intimideze personalul circului, folosind diferite nume ale unor persoane din conducerea de partid si de stat. (...)“

'Aduce importante servicii>>
Dupa cum se vede, Securitatea si „Europa Libera“ detineau informatii similare, ceea ce ar putea sa insemne ca Iozefini avea si el pacatele sale. Cu toatea astea, se pare ca nu a existat nici un scrupul pentru serviciul secret romanesc sa-l foloseasca pe iluzionist, dar mai ales faima sa internationala, pentru „jocurile“ sale. Si alt document al Securitatii sublinia faptul ca Iozefini cunostea foarte bine regulile jocului si, atunci cand se afla in momente dificile, invoca, dupa cum s-a vazut deja, nume „grele“, pe care securistii nici macar nu aveau curaj sa le consemneze. Dar iata ce scrie in raportul cu pricina, intocmit la sfarsitul anului 1985 sau imediat dupa:

„(...

---

Despre autor: