Religiile Extremului Orient

Oricat ar parea de mirare, interesul pentru civilizatia si religiile extrem-orientale este foarte vechi la noi, si a avut influente profunde asupra culturii romanesti. In acest sens, inca din Evul Mediu, cea mai accesibila a fost India, prin circulatia in manuscrise a unor carti populare, cum ar fi "Istoria Sindipii filozofului", adica "Istoria lui Siddhapati", sau "Varlaam si Ioasaf", varianta crestinata a vietii lui Buddha. Insa abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea acest interes a devenit stiintific, prin doi dintre cei mai mari oameni de cultura romani: Bogdan Petriceicu Hasdeu si Mihai Eminescu. Hasdeu a fost intaiul roman pasionat de limba sanscrita si de relatiile stravechi dintre folclorul nostru si literatura vedica. La randul lui, Eminescu a manifestat o preocupare aparte fata de limba sanscrita, traducand o parte a gramaticii si a dictionarului sanscrit al lui Fr. Bopp. Un alt mare poet roman, George Cosbuc, a tradus celebra "Sakuntala" si alte texte indiene. Intaiul roman care a tradus masiv din sanscrita a fost Teofil Simenschy, nascut la Iasi in 1892. Apoi, Mircea Eliade a fost socotit cel mai mare istoric al religiilor, inclusiv al celor orientale, mergand chiar la izvoarele lor, pe taramuri unde acestea au aparut si s-au dezvoltat.
Daca e s-o luam pe departe, cea mai veche religie din Orient, pastrata pana astazi, este hinduismul. Se pare ca arienii sau indoeuropenii au patruns in India tot prin Nord-Vest, prin valea raului Kabul din Afganistan. In rastimpul in care au fost create imnele din "Rig-Veda" arienii s-au raspandit in bazinul superior al fluviului Indus, in Panjab, si abia la sfarsitul acelei perioade vor fi ajuns pana la Gange. Civilizatia indiana specifica s-a dezvoltat ceva mai incoace, in perioada numita brahmanica, intre 1.000 si 600 i. Hr.. Caracteristica ei este suprematia castei brahmanice si ritualul sacrificiului. Caracterele esentiale ale religiei brahmanice sunt: credinta in reincarnare si castele, laolalta cu un sistem complex de jertfe. Am insistat asupra Indiei, fiindca acolo s-a nascut si budismul, cea mai importanta reactie impotriva brahmanismului, ale carui jertfe si caste le ignora. Budismul a atins culmea infloririi sub regele Asoka (259 - 222 i.Hr.), insa a decazut repede si a fost alungat din India de catre brahmani, extinzandu-se mai departe, in afara Indiei, cu destule modificari. Domeniul principal al arienilor din India a fost mereu marea vale a Gangelui. In vremea lui Buddha, inflorea Imperiul Magadha, in Estul Indiei, in tara Gangelui. Alexandru Macedon a dat peste imperiul lui Paura - in cartea populara "Alixandria" el este Por-Imparat - in tinutul fluviului Indus, la anul 326 i.Hr. Dinastia greaca a fost rasturnata repede: un uzurpator, Candragupta, a cucerit imperiul Magadha, domnind apoi peste toata India, pana in Muntii Vindhya. A murit in anul 291 i.Hr. Asoka, nepotul lui Candragupta, a fost ocrotitorul budismului. Cazand aceasta dinastie, grecii au devenit iarasi stapani in India. Dupa imperiul greco-indian (secolele II-I i.Hr.), a venit domnia regilor Saka, navalitori turanici, pe care grecii ii numeau indo-sciti, din secolul I i.Hr. pana in secolul II. Abia in veacul al IV-lea a izbutit din nou o dinastie autohtona, din neamul Gupta, sa intemeieze un imperiu national indian. Brahmanismul s-a intarit din nou, literatura a inflorit iarasi, atingand culmea in veacul al IV-lea, sub regele Vikramaditya din Ujjayini, in India de Vest. Pe la anul 1000 au patruns in India, inclusiv in Delhi, cotropitori musulmani. In anul 1527, Baber, un urmas al lui Timur Lenk, a intemeiat Imperiul Marilor Moguli.

In hinduism, Dumnezeu este Unu
Hinduismul este astazi religia a 320.000.000 de oameni, care cred nu doar ca vor trai din nou dupa moarte, dar ca au trait deja alte vieti. Tara originara a hinduismului este India. Desi, dupa obtinerea independentei, castele au fost oficial desfiintate, hindusii conservatori uita greu de ele. Viata fiecarei caste decurge dupa o sumedenie de reguli si de prescriptii. Casta cea mai de sus este aceea a brahmanilor; dupa ei vine neamul razboinicilor, apoi vaisya, formata din negustori si tarani. Ultima e sudra, casta celor "necurati", cunoscuti si sub denumirea de paria. In decursul vremurilor castele s-au amestecat intre ele, iscand nenumarate caste intermediare. Arienii, adica aceia care apartin uneia dintre cele trei caste superioare, trebuie sa strabata in viata patru trepte. Prescriptiile religioase privitoare la ele se bazeaza pe traditii multimilenare si sunt aratate pe larg in celebrul "Cod al lui Manu", alcatuit acum mai bine de doua milenii. Dintre toate invataturile cea mai importanta este cea a textelor sacre ce alcatuiesc Veda "Invatatura". In fruntea acestora sta "Rig-Veda", compusa din 1028 de imnuri in versuri, constituind unul dintre cele mai vechi documente de literatura si civilizatie indoeuropeana. Cunoasterea adevarata a "Vedei" este un privilegiu brahmanic. Ea aduce multe foloase pe aceasta lume si fericirea vesnica pe lumea cealalta. "Noul Testament" al hinduismului il constituie insa "Upanisadele", 108 poeme mistice, care cauta intelesul vietii si al Universului. Ce deosebeste hinduismul de alte mari religii, cum ar fi crestinismul si islamul, este credinta in reincarnare, repetare a vietii, ce inseamna ca Atman - sufletul omului sau esenta vietii - se manifesta intr-un cerc de vesnice nasteri si renasteri. Reincarnarea ii da hindusului raspunsuri la multe intrebari, explicand diversitatea persoanelor, deosebirile izbitoare dintre cei intelepti si cei saraci cu duhul, dintre saraci si bogati, dintre nefericiti si norocosi. La prima vedere exista nenumarati zei in hinduism. Dar, din punctul de vedere al inteleptilor hindusi, toti zeii sunt doar reprezentari ale singurului Dumnezeu adevarat. Hinduismul insista ca Dumnezeu este Unu, tot asa cum omenirea este una. Acest unic Dumnezeu este Brahman sau Sufletul Lumii, Esenta cosmica: "El este Nemuritorul Atman, Suflarea de Viata, Absolutul, Principiul Iubirii si al Legii". Hinduismul contemporan nu e acelasi cu cel de acum cinci milenii. Specialistii clasifica hinduismul de azi in trei mari tendinte, dupa care sutele de secte hinduse se impart in: 1. Monistii abstracti, care subliniaza unitatea filosofica a Universului, in locul ideii religioase sau teiste. 2. Adeptii lui Vishnu, devotati inchinarii, in multe forme diverse, la zeul Vishnu, manifestat in forme diverse si considerat forma suprema de divinitate. 3. Adeptii lui Shiva, devotati inchinarii la zeul Shiva, cea mai inalta manifestare a divinitatii. In principiu, hinduismul este foarte tolerant fata de celelalte religii, afland o asemanare la fiecare, incercand sa le asimileze.

Budismul - mai mult intelepciune decat religie
Una dintre cele trei religii dominante din lume, budismul, numara astazi aproximativ 300 - 400 de milioane de adepti, care traiesc indeosebi in Asia de Sud-Est. Franta este tara europeana in care budismul a patruns cel mai mult: in ultimii 25 de ani, s-au infiintat circa 200 de manastiri si nuclee de iradiere. Atat tibetanii, cat si budistii zen, au aici cele mai importante centre din Europa. Comunitatea practicantilor a crescut, intre 1976 si 1986, de la 200.000 la 400.000 de credinciosi, pentru ca in 1997 sa ajunga la 600.000. Dupa catolici, musulmani (cam 4,5 milioane), protestanti (950.000) si aproape la egalitate cu evreii, budistii sunt al cincilea grup religios al tarii, inaintea ortodocsilor (520.000). Un sondaj relativ recent a relevat faptul ca budismul este pe locul al treilea in preferintele spirituale ale francezilor. Despre intemeietorul budismului, Buddha, se spune ca s-a nascut in India, in secolul al VI-lea i.Hr. Buddha este supranumele printului Siddharta Gautama, din orasul Kapilavastru, din Nordul Indiei. La 29 de ani a avut patru intalniri care i-au rascolit viata: cu un batran, cu un om bolnav, cu un mort si cu un calugar care cersea pentru a se hrani. El a descoperit astfel batranetea, durerea, moartea si saracia. A hotarat sa plece pentru a trai aidoma calugarilor cersetori si pentru a medita. A salasluit mai intai in preajma sihastrilor hindusi, care l-au invatat sa posteasca si sa se concentreze pentru a medita. A cercetat apoi textele sacre ale hinduismului, insa, neafland raspunsuri la toate intrebarile lui, s-a hotarat sa caute el insusi calea care duce la Adevar si la propria mantuire. A primit iluminarea in urma unei meditatii prelungite, devenind astfel Buddha, adica "Trezitul" sau "Iluminatul". La Benares a rostit prima predica, apoi impreuna cu ucenicii sai a cutreierat Nordul Indiei pentru a-si propovadui invatatura. Dupa lungi ani de viata ratacitoare, a murit foarte batran. In fata ucenicilor sai, la Benares, Buddha a prezentat cele patru Nobile Adevaruri, ce constituie fundamentul invataturii sale. El spune intai ca lumea este numai suferinta - Primul Adevar. Nasterea, boala, batranetea, moartea provoaca suferinta. Durerea omului provine din atasamentul sau fata de viata si din do-rinta sa, ce nu poate fi nicicand satisfacuta, de a avea fericirea - Al Doilea Adevar. Pentru a opri suferinta si pentru a ajunge la impacare, omul trebuie deci sa se elibereze de dorinta sa si sa o nimiceasca - Al Treilea Adevar, ducand o viata exemplara - Al Patrulea Adevar. In acest ultim Adevar, Buddha dezvaluie calea pe care omul trebuie sa o imbratiseze pentru a face sa inceteze suferinta si pentru a cunoaste Nirvana. El defineste Nirvana ca o stare de beatitudine vesnica, in care dorinta, ignoranta, timpul si suferinta nu mai exista. Cu Nirvana se termina ciclul reincarnarilor succesive. Budismul se adreseaza tuturor, fara exceptie, fara deosebire de sex, de origine sociala, toti budistii apartinand aceleiasi comunitati Shanga. Budismul Hinayana sau Micul Vehicul este practicat azi de 35% dintre budisti. Este religia dominanta in Sri Lanka, Birmania, Thailanda, Cambogia si Laos. Budismul Hinayana este prin esenta o regula de viata monastica, fara o divinitate suprema. Budismul Mahayana sau Marele Vehicul intruneste azi 60% dintre budisti, si este practicat indeosebi in China, Coreea, Japonia, Nepal, Mongolia si Vietnam.

Confucianismul - un cod moral
Mai mult cod moral decat religie, confucianismul are astazi aproximativ 6.000.000 de adepti, cei mai multi in China, Coreea, Vietnam si Japonia. A fost fondat de Kung Fu Tzu, cu numele latinizat Confucius, nascut in statul chinezesc Lu, in anul 551 i.Hr., intr-o famile nobila care isi pierduse averea si pozitia. si-a petrecut multi ani din viata calatorind prin China si dand sfaturi conducatorilor. Ultimii ani si i-a petrecut in orasul natal, unde s-a dedicat in totalitate propovaduirii invataturilor sale. Confucianismul e una dintre cele mai influente traditii filosofice din lume, cu adanci introspectii in natura omului. Desi a fost ideologia oficiala a statului chinez, nu a existat niciodata ca religie instaurata, cu temple si preoti. Invatatii chinezi l-au cinstit pe Confucius ca pe un mare intelept, fara insa a-l venera ca pe un zeu. La randul lui, el nu a pretins niciodata a fi o divinitate. In confucianism, omul este centrul Universului, el nu poate trai in singuratate, ci in comunitate. Telul vietii e atingerea fericirii individuale, ce se poate obtine prin pace. Confucianismul si-a pus adanc pecetea pe gandirea si modul de viata al chinezilor. Principiile fundamentale ale acestei gandiri sunt: supunere si respect fata de superiori si parinti, datorie fata de familie, loialitate fata de prieteni, umilinta, sinceritate si politete. In prezent, confucianismul este deseori confundat cu taoismul. E greu de facut deosebirea intre ce e taoist si ce e confucianist, intrucat amandoua codurile au idei asemanatoarea despre om, societate, conducatori, cer si univers. Confucianismul se ocupa de aspectul practic si lumesc, pe cand taoismul se ingrijeste de cel esoteric si ceresc.

Taoismul - mister si magie
Un contemporan al lui Confucius, Lao Tzu, al carui nume inseamna "Batranul Filosof", a patruns mai profund in legaturile dintre morala si religie pe de o parte si intre insusiri creatoare pe de alta. Lao Tzu numea aceasta forta Tao. Tao este "Calea", si insumeaza tot ceea ce misterul si magicul leaga omul de legea universala. De-a lungul vremii au aparut numeroase secte. Deoarece nu exista o ceremonie de admitere a adeptilor, e greu sa se estimeze numarul acestora. In prezent, functioneaza peste 1.500 de temple in care activeaza 25.000 de maestri taoisti.

Shinto, expresie a patriotismului japonez
Spre deosebire de alte religii, Shinto nu are intemeietor, nici profet, nici mantuitor, nici crez, nici scrieri sacre, nici teologie, dar are temple, preoti, grupari si subgrupari. Mai are aproximativ 30.000.000 de adepti si 100.000 de sanctuare. Este vechea religie bastinasa a Japoniei. Dupa cum se practica in prezent, Shinto este mai mult o expresie a patriotismului japo-nez si promoveaza pastrarea datinilor prin rituri legate de sarbatori publice, prin pelerinaje sfinte si prin sarbatori populare. Radacinile shintoismului sunt adanc infipte in mitologie. Multe din obiceiurile specifice se practica si astazi, printre care cele mai importante sunt: vizitarea unui altar in timpul sarbatorilor de Anul Nou; participarea la festivaluri; rugaciunile adresate divinitatilor shintoiste pentru succes la examenele scolare, binecuvan-tarea copiilor de catre zeitati in cadrul sarbatorii Shici-go-san "7 - 5 - 3" etc. Apoi, cele mai multe nunti sunt oficiate sub tutela acestei religii. Shinto este din ce in ce mai influentata de budism, confucianism si de crestinism. Dupa vechi carti japoneze, lumea exterioara este doar o copie sau o replica a lumii ceresti, din care Japonia este partea cea mai divina din lume!

---

Despre autor: