Ce politica externa?

Ministrul roman de externe, Adrian Cioroianu, se afla de ieri la Washington, in prima vizita cu adevarat importanta de la preluarea mandatului. Marturisesc ca am emotii. In pofida atitudinilor ambigue ale actualului Guvern, care isi imagineaza in mod bizar ca poate inscrie puncte electorale torpiland angajamentele de politica externa precum cel din Irak, relatia cu Statele Unite ramane de cea mai mare importanta pentru Romania. Din acest motiv, in raporturile cu Washingtonul nu incap neclaritati, balbaieli sau pasi gresiti.
Ministrul nostru va avea o intrevedere cu secretarul de stat Condoleezza Rice, cu consilierul Casei Albe pe probleme de Securitate, Stephen Hadley, cu adjunctul secretarului apararii, Gordon England, cu congresmani importanti si influenti. O agenda bogata, pe care figureaza nume grele. Bine. Domnul Cioroianu va avea numeroase prilejuri sa le explice partenerilor nostri americani de ce este domnia sa singurul ministru de Externe din tarile membre NATO care s-a opus retragerii trupelor ruse din Transnistria cand toti ceilalti membri ai aliantei au hotarat sa nu ratifice Tratatul privind Fortele Conventionale in Europa (CFE) tocmai pentru ca Moscova nu si-a respectat angajamentele luate la Istanbul in 1999 de a se retrage din Moldova si Georgia. si poate sa mai explice si de ce colegul domniei sale de la Aparare, domnul Melescanu, vrea sa invite aceleasi trupe ruse la manevre pe teritoriul Romaniei. Nu spunem ca o relatie matura si dezinhibata cu Rusia nu ne-ar fi utila - am putea lua aici exemplul vecinilor nostri bulgari -, dar de la distanta transatlantica s-ar putea vedea ca, prin doi dintre actorii sai esentiali in politica externa si de securitate, Guvernul Romaniei nu ii vrea pe rusi afara din Transnistria, dar ii vrea, in schimb, in Romania.
Crede cineva ca n-are a face Rusia aici? Sa nu ne facem iluzii! Unul din principalele subiecte pe care Cioroianu le va aborda astazi la Pentagon priveste bazele americane din Romania, pentru ca la toamna vor sosi primele contingente la baza de la Mihail Kogalniceanu. Or, sa vezi coincidenta, tot ieri au inceput la Viena discutiile despre tratatul CFE, iar seful delegatiei ruse, Anatoli Antonov, a declarat ca Moscova "are ingrijorari profunde" privind "desfasurarea de trupe americane" in Romania si Bulgaria, iar ziarul Pravda nu uita sa aminteasca faptul ca Romania si Rusia au relatii reci.
Dupa cum declara ieri in ziarul nostru Mark Taplin, adjunctul sefului de misiune al ambasadei americane, Statele Unite au o perspectiva pe termen lung in relatia cu Romania care nu tine seama de guvernul care, trecator, detine puterea la Bucuresti. Dar nu cred ca ar strica sa avem un ministru la Externe care stie ce face si care sa cultive cu grija si responsabilitate acest angajament pe termen lung. Nu de alta, dar s-a muncit mult la constructia acestui parteneriat cu SUA si, fapt cu totul remarcabil pentru politica romaneasca, intr-o maniera complet transpartinica. Cel putin sub acest aspect, linia de politica externa pe relatia cu America a fost relativ continua, indiferent ca la putere s-a aflat Emil Constantinescu, cuplul Nastase-Geoana sau Traian Basescu. Ar fi pacat sa intrerupem aceasta traditie coerenta numai pentru ca suntem orbiti de scandalurile politice interne! Nu-mi vine sa cred ca scriu asa ceva, dar decat acest ministru de Externe care se pare ca nu stie ce vorbeste, mai bine cu Geoana. Macar a fost un ambasador capabil. In prezent, avem atata grija de relatia cu Washingtonul ca nu suntem in stare sa trimitem un ambasador acolo de aproape noua luni.

---

Despre autor: