19 Mai 2007
Circula, mai nou, o tema prin sistemul judiciar romanesc: intarirea independentei procurorului. Pentru asta ar fi nevoie, musai, de modificarea Constitutiei, mai precis a articolului 132, care arata ca „procurorii isi desfasoara activitatea po
Circula, mai nou, o tema prin sistemul judiciar romanesc: intarirea independentei procurorului. Pentru asta ar fi nevoie, musai, de modificarea Constitutiei, mai precis a articolului 132, care arata ca „procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei“. Sa stiti ca, in practica, autoritatea aceasta a ministrului justitiei nu se manifesta pe cauzele aflate in lucru si nici pe acte decizionale ce ar veni dinspre acesta catre procurorul general al Romaniei, catre sefii DNA sau DIICOT. In ce priveste cauzele, chiar Monica Macovei declara, intr-un interviu din 2006, ca „legea le confera garantii procurorilor de caz, carora nu li se poate lua dosarul in mod arbitrariu“ si ca exista „niste parghii de control, pot spune reciproc, care garanteaza independenta procurorilor“. Pai, daca si doamna Macovei zicea ca procurorii sunt independenti si se falea ca ea a consolidat acest statut, de ce atata agitatie pe acest subiect? Chestia asta cu independenta maxima a procurorului poate fi privita si altfel. Va dau un exemplu, f ara nume si cifre, ca sa nu incarc memoria cititorului intr-o zi precum 19 mai 2007.

Un cetatean roman, antrenor de tenis, s-a intors dupa 13 ani din Marea Britanie si toata agoniseala i s-a dus pe construirea a doua case si pe deschiderea unui club privat de tenis. A gasit o firma de constructii, unde un inginer tepar, ruda de sange cu unul dintre fostii prefecti de Prahova, desi stia ca are societatea suspendata, a incheiat un contract de construire a acestor imobile si... si-a tras, prin tot felul de artificii „constructive“, propriilor interese, cam 87.000 de euro, prejudiciu existent si in expertiza din dosarul penal pe care antrenorul de tenis l-a deschis impotriva sa. Stiti de cata vreme exista acest dosar cu probatoriu de inselaciune cu consecinte grave la Parchetul Tribunalului Prahova, dupa ce a facut tururi de politie ploiesteana, parchet, instanta (pentru plangerea impotriva solutiei de neincepere data de „maestrii“ petrolului judiciar din aceasta zona)? Va arat imediat. Inclusiv cum e cu independenta procurorului in alte state europene.

De doi ani zace acest dosar la procurorii din Prahova, care au rasucit cauza in paispe directii, doar-doar o iesi victima chiar cel prejudiciat. Timp in care partea vatamata nu intelege cum e justitia romana pentru ca in Marea Britanie un astfel de constructor dadea de mult cu mistria prin vreo inchisoare... Indiferent pe ce cale ar lua-o, conform legii, procurorul de caz e independent, nimeni nu se poate atinge de el si oriunde te-ai plange, cazul ajunge tot pe mana „grupului de la Ploiesti“, unde inginerul are „spate“ solid. Vedeti cum e cu independenta procurorului daca o privim si din alt unghi? Vedeti cum e atunci cand procurorul de caz nu da socoteala nimanui pentru reaua-credinta cu care instrumenteaza un dosar, pentru indolenta sau presiunile pe care le fac, mai ales pe plan local, personaje cu relatii puternice? Nu poti proba coruptia magistratului, adio. Iar el cam stie, de obicei, cum sa se fereasca de astfel de situatii, ca de-aia e anchetator!

Independenta procurorilor in tarile europene este un subiect diversificat.
In Germania, procurorii Parchetului Federal (cum e la noi Parchetul Inaltei Curti) sunt numiti de presedintele federal la propunerea ministrului federal al justitiei, cu confirmarea Parlamentului.

Despre autor:

Gardianul

Sursa: Gardianul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.