Cine plateste factura Romaniei?

Ce-am reusit este absolut fabulos: n-a existat scandal, ura, abjectie, delatiune sau acuze care sa nu fie transmise imediat inspre Bruxelles unde preopinentii din diversele tabere s-au dus cu rogojinile aprinse-n cap. S-au plans, au acuzat, au tras sfori, totul pentru a reusi performanta ceruta de stapanii de la Bucuresti: obtineti cu orice pret o condamnare a adversarilor.
Ceea ce s-a si intamplat, se intampla si se va mai intampla mult timp de acum inainte. Am reusit astfel sa incaieram intre ele grupurile politice din Parlamentul European, i-am facut sa se zburleasca epistolar unul la altul si pe sefii de Internationale, moment din care curg acuzatii pe plan european in care Romania este citata cu o frecventa nemaintalnita. Nu conteaza cine pe cine acuza sau sprijina din Romania. Conteaza, sau ar trebui sa conteze, ca numele tarii noastre este tarat intr-un scandal care o depuncteaza la nivelul credibilitatii sale de "junior partner" in UE.
Ce se intampla acum provoaca asemenea daune incat vor trebui ani, poate chiar decenii, pentru recuperare. Promisiunile facute de Romania in perioada in care anunta o unitate politica in jurul idealului national al integrarii europene sunt vorbe goale. Nimeni nu-si poate inchipui ca pentru momentul actual din Romania ar mai putea conta prioritatea integrarii in sistemul european. Drama reala, dincolo de miza referendumului, pro sau contra lui Traian Basescu, este ca, oricare ar fi rezultatul, criza politica va continua. Vor urma alte alegeri, alte perioade de blocaj, alte campanii, alte acuzatii, alte dosare "pierdute" de taberele dusmane din servicii....
Rezultatul major al acestei mizerii nationale este ca, tehnic vorbind, Romania nou stat-membru in UE nu are nici un lider din primul cerc al puterii politice care sa nu fi fost acuzat de ceva grav, sa nu fi trecut pe la Parchet, sa nu fie amenintat cu anchete penale sau cu dezvaluiri senzationale. Si fiindca reinventam tipologii de comportament dintr-o istorie tragica pe care Europa credea ca a inchis-o demult, campania noastra politica de tip negativ si distructiv ii anunta ca am repus in circulatie tehnica de baza a Inchizitiei spaniole, a tribunalelor de urgenta ale Revolutiei Franceze si a "tribunalelor poporului" din debutul erei comuniste.
Atunci era posibil ca un tribunal sa oblige nu acuzarea sa dovedeasca ceva, ci ca acela citat in fata judecatii sa trebuiasca sa-si dovedeasca nevinovatia. In celebrul sau tratat, Torquemada argumenta ca aceea este cea mai buna cale de urmat, deoarece cel nevinovat este aparat de Dumnezeu care, la momentul oportun, il va ajuta in incercarea de a-si demonstra puritatea credintei. Iar acuzatia trebuia sa fie de la inceput enorma, deci imposibil de contra-argumentat. Un pacat? Generalul armatei papale trimisa sa-i macelareasca pe cathari il intreba pe legatul Papei: "Sunt si nevinovati intre ei! Ce facem?". "Omoara-i pe toti, Dumnezeu va sti sa-i recunoasca pe ai sai!".
Noi ce-am obtinut? Am aratat lumii intregi ca Parlamentul este anihilat si pus pe aleea cu tepe, in asteptarea momentului in care cei 322 vor fi aruncati de la balcon, serviciile sunt anihilate si batjocorite, justitia este imbalosata de un larg scuipat prezidential, statul de drept este contestat in momentul in care se dezvaluie faptul ca, in realitate, el este o fantosa in mainile grupurilor de oligarhi, etc, etc. Credeti cumva ca politicienii vor plati dividendele negative? Va inselati. Ei tot vor ramane la putere, in orice formula a viitorului. Noi vom plati. Din greu.

---

Despre autor: