Daca acceptam ca o inteligenta superioara ne viziteaza la bordul OZN-urilor, ne vine greu sa credem ca aceste vehicule s-ar putea prabusi, iar ocupantii lor sa moara penibil. Mai mult, in acest caz, stiinta ar trebui sa fie in posesia unor produse te
Daca acceptam ca o inteligenta superioara ne viziteaza la bordul OZN-urilor, ne vine greu sa credem ca aceste vehicule s-ar putea prabusi, iar ocupantii lor sa moara penibil. Mai mult, in acest caz, stiinta ar trebui sa fie in posesia unor produse tehnice "extraterestre" dar si in posesia unor entitati cu o biologe nepamanteana, ceea ce intr-o epoca a entuziasmului pentru cartarea genomului uman, dar si al genomului intregii biosfere, ar permite niste deschideri extraordinare. Or nu exista niciun indiciu in acest sens. Si totusi, oricat par de incredibile, prabusiri de OZN-uri au fost semnalate, de-a lungul anilor, in multe colturi ale lumii, iar cartile consacrate lor ar putea umple o mica biblioteca. Prima prabusire ar fi fost cea de la Roswell, din 4 iulie 1947. Atunci s-ar fi recuperat nu doar resturi dar si omuleti morti precum si aparatura, despre care s-a afirmat ca a fost studiata si reprodusa in deceniile urmatoare de industria militara americana. Exista autori care pretind ca detin dovezi despre zeci sau chiar sute de astfel de prabusiri. Astfel, de pilda, capitanul Kevin D. Randle (Randle, 1995), inventariaza 84 presupuse caderi de OZN-uri, dinainte de 1990. Intre acestea el gaseste doar trei "autentice" sau "probabil autentice" si anume cazurile de la Roswell (New Mexico, 4.07.1947), Kingman (Arizona, 21.05.1953) si Las Vegas (Nevada, 18.04.1962). Mai multe cazuri sunt calificate drept "farse", "posibile farse", "sateliti" sau "alte fenomene", sau cu "date insuficiente", unele dintre ele putandu-se dovedi autentice. O lista similara, cu unele cazuri inedite, contine cartea lui Jenny Randles tradusa in romaneste sub titlul UFO Crash: Recuperarea navelor extraterestre, aparuta in acelasi an, 1995. Impresionanta mai este si lista de prabusiri OZN, intocmita de organizatia CSETI, prin Tony Craddock, disponibila pe Internet. In 2001, aceasta cuprindea 272 de cazuri, dintre care 69 de dupa 1990. Autorii anuntau ca daca un caz se va dovedi o farsa, el va fi scos din lista. In continuare, doar pentru a da cititorului un exemplu, relatam pe scurt un astfel de incident, petrecut in fosta Uniune Sovietica, langa oraselul Dalnegorsk, in Extremul Orient rus, la circa 300 de kilometri nord-est de Vladivostok si la vreo cincizeci de kilometri de malul Marii Japoniei. In 29 ianuarie 1986, la ora 19.55, locuitorii au vazut o sfera luminoasa, de culoare rosie-portocalie, jumatate cat Luna plina, zburand orizontal, dinspre sud-vest, fara zgomot, la inaltimea de 800 de metri, cu o viteza estimata la 50 de kilometri pe ora. In dreptul dealului Izverskovaya (sau "Cota 611"), obiectul a plonjat dintr-o data in jos, zdrobindu-se de o cornisa stancoasa si arzand circa o ora. Unii martori spun ca s-a inaltat si s-a lasat in jos de circa sase ori inainte de a atinge solul. In 3 februarie a sosit o echipa de experti, condusa de Dr. Valerii Dvujilnii, care au gasit in locul impactului numeroase probe, intre care bile de plumb si fier, bucati de sticla, anomalii magnetice, urme ale temperaturii inalte, dar si filamente de cuart, cu grosimea de 17 microni, avand in interiorul fiecaruia fire subtiri de aur. Materialele gasite au fost examinate de laboratoare din diverse centre academice si din 11 institute de cercetari. Rezultatele l-au facut pe Dvujilnii si pe alti specialisti sa declare ca obiectul cazut la Dalnegorsk a fost, cu o mare probabilitate, o sonda spatiala de origine nepamanteana. In 6 februarie 1986, la ora 20.30, au fost vazute, venind dinspre nord, doua globuri galbene. S-au apropiat de locul prabusirii, au facut patru cercuri deasupra lui, dupa care au disparut intr-o izbucnire de lumina. OZN-uri au fost vazute in zona si dupa aceasta data. In 28 noiembrie 1987, 33 de OZN-uri au zburat, la joasa inaltime, de-asupra oraaului Dalnegorsk ai a coastei marii. Alte 15 OZN-uri au fost semnalate aici in 1988 si 32 in prima jumatate a anului 1898.
Despre autor:
