Florence Aubenas a raspuns prin comisie rogatorie instantei Curtii de Apel Bucuresti care judeca procesul de terorism al lui Mohammad Munaf, relatand mai multe intamplari petrecute in perioada cat a fost ostatica, in 2005, alaturi de jurnalistii roma
Florence Aubenas a raspuns prin comisie rogatorie instantei Curtii de Apel Bucuresti care judeca procesul de terorism al lui Mohammad Munaf, relatand mai multe intamplari petrecute in perioada cat a fost ostatica, in 2005, alaturi de jurnalistii romani rapiti la Bagdad. Jurnalista, propusa pentru a fi audiata prin comisie rogatorie de Ovidiu Ohanesian, a povestit ca isi propusese sa realizeze un reportaj despre refugiatii din Fallujah si ca a ajuns in tabara de refugiati, in data de 5 februarie 2005. Rapirea ei si a celui care o insotea, Hussein, s-a produs fara violenta, dar sub amenintarea armelor, dupa ce masina in care se aflau a fost blocata de doua autovehicule. Florence Aubenas a povestit cum au fost dusi in subsolul unei case, unde era liniste deplina si unde nu putea percepe nici macar zgomotele de pe strada. Impreuna cu ea se mai aflau aproximativ 30 persoane, iar rapitorii care ii pazeau erau in numar de noua, a mai spus jurnalista. In timpul detentiei, cei rapiti nu aveau voie sa comunice intre ei sau sa se miste. Tot ce aveau voie sa faca era sa stea lungiti pe saltele, in subsolul casei respective, iar de doua sau trei ori pe zi erau scosi pentru a merge la toaleta. Aubenas a mai spus ca erau amenintati in mod constant cu moartea si ca erau batuti daca vorbeau intre ei. Mai mult, rapitorii ii incurajau sa-i denunte pe cei care vorbeau sau miscau. Fiecare dintre detinuti primeau numere de identificare, pe care trebuiau sa le pronunte in araba, ori de cate ori li se cerea acest lucru. Ea a declarat ca, datorita acestor numere de identificare, Hussein, cel care o insotea, si Ohanesian, jurnalistul roman sosit impreuna cu ceilalti doi, la inceputul lunii aprilie, in locatia in care era tinuta prizoniera si Florence Aubenas, au devenit "un fel de tapi ispasitori", iar rapitorii ii tratau mai rau. Aubenas a fost de parere ca dificultatea cu care acestia pronuntau numerele care ii identificau atragea furia rapitorilor. Ovidiu Ohanesian a primit odata doua palme de la unul dintre gardienii lor, deoarece nu a pronuntat corect numarul 99 care ii fusese alocat.
Despre autor:
