Constitutia decrepita

In paruiala generalizata dintre institutiile statului, fiecare isi aroga titlul de aparator al literei Constitutiei, iar o diploma de jurist iti da dreptul sa spui si ce gandeste madam Constitutia chiar daca nu spune nimic pe anumite subiecte. Paradoxal, moda apelului la legea fundamentala a fost starnita de cel considerat cel mai mare dusman al ei, Traian Basescu. Probabil mai tineti minte afisele din campania electorala in care actualul presedinte flutura o brosurica cu sloganul "Mizez totul pe o singura carte".
Mare greseala! Si nu numai pentru Basescu, ci pentru toata lumea care crede ca respectiva brosurica are vreo noima. Pana acum, se credea ca textul constitutional nu reglementa cum trebuie raporturile dintre seful statului si cel al Guvernului, facand posibile dispute din cauza bicefaliei puterii executive. Acum vedem ca nici relatiile dintre presedinte si Parlament nu au avut parte de o reglementare acceptabila.
Fiecare parte invoca prevederi constitutionale care-i dau dreptate cand, de fapt, mai toate interpretarile se bazeaza pe ambiguitati in formulare si cu articole care se bat cap in cap. Presedintelui i se reproseaza ca nu-si indeplineste rolul de mediator intre stat si societate si intre institutiile statului cand nimeni nu pare a avea habar ce inseamna asta in mod concret.
In plus, seful statului risca sa incalce Constitutia de fiecare data cand deschide gura. Guvernul are atributii vagi in domeniul securitatii nationale si politicii externe, riscand in orice moment ca initiativele in acest domeniu sa-i fie anulate de un veto prezidential. In cazul Parlamentului, vedem cum acest for poate limita sever atributiile prezidentiale mizand pe diverse artificii avocatesti, iar dizolvarea sa este practic imposibila. La toate acestea s-ar putea replica cu argumentul ca: "Avem o Curte Constitutionala puternica ce interpreteaza corect legea fundamentala si ii garanteaza respectarea".
Numai ca judecatorii se pronunta bazandu-se pe acelasi text impracticabil, inutil si chiar daunator bunei functionari a institutiilor statului. Ce sa mai zicem de credibilitatea afectata a Curtii din cauza suspiciunilor legate de trecutul politic al unor judecatori. Iar cireasa de pe tort o pune procedura foarte greoaie de revizuire. Antonie Iorgovan nu este "parintele Constitutiei", ci mai degraba faptasul monstruozitatii. E ca un extemporal prost, in care elevul ignorant a copiat din manual tot ce i-a cazut sub ochi si apoi se mira de ce a luat nota 3.
La fel de ingrijorator este faptul ca nimeni nu are suficient curaj incat sa spuna: "Domnilor, Constitutia e grav bolnava si nu se mai poate face nimic. Sa o impuscam in cap odata, ca sa-i curmam suferinta". Nici macar cu o revizuire de suprafata nu s-ar rezolva ceva. Avem nevoie de o alta lege fundamentala, elaborata pe alte principii decat cel al fricii de dictatura impinsa pana la paranoia. Constitutia din 1991 si revizuita in 2003 nu exprima altceva decat suspiciunea dintre puterea legislativa si cei doi reprezentanti ai celei executive. In schimb, mai toata lumea se erijeaza in protector al struto-camilei care, in schimb, ii valideaza pozitia. Si chiar daca toata lumea ar cadea de acord ca trebuie schimbat ceva, este indoielnic faptul ca o tabara combatanta ar accepta sa-i fie redusa puterea pe care o are in momentul de fata. Ca si in cazul votului uninominal, discutiile s-ar putea prelungi pe o durata nedeterminata pentru ca fiecare incearca sa-si impuna varianta care-i convine mai mult. Iar in tot acest timp criza s-ar adanci din ce in ce mai mult, chiar si in cazul in care se schimba locatarii de la Cotroceni sau Victoria.
Avem o Constitutie atat de pacatoasa incat nu poate functiona rezonabil decat cu un presedinte si un Guvern de aceeasi culoare politica, sustinuti de o majoritate parlamentara solida.

---

Despre autor: