Politica ne omoara!Ca la Verdun!

Da, "bat tunurile ca la Verdun", se obisnuieste sa se spuna prin partile mele atunci cand o batalie se duce cu o anumita inversunare si zgomot neobisnuit. Or, nu cred ca trebuie sa fii dotat cu simturi deosebite pentru a constata ca lupta politica in Romania a capatat o intensitate aproape nefireasca si ca ea se poarta cu mijloace dintre cele mai inedite. Atata doar ca aceasta infruntare nu are loc, asa cum ar fi normal, intre putere, pe de o parte si opozitie, pe de alta, ci ea se poarta, de aproape doi ani de zile, in interiorul puterii.
Am avut, mai intai, o infruntare (vorba vine!) intre presedintele Traian Basescu, secondat cand era nevoie de PD si Dan Voiculescu, si al sau PUR (PC), devenit, la doar cateva zile dupa ce a parasit PSD si a intrat in Coalitia de guvernare, "solutia imorala". Deznodamantul este binecunoscut. Dupa ce parlamentarii PC (PUR) au votat cand cu opozitia (la alegerea presedintilor celor doua camere legiuitoare, dar si cu prilejul adoptarii/respingerii unor legi de maxima importanta), cand cu puterea (sa recunoastem, la votul final asupra majoritatii "legilor integrarii"), acest partid a parasit Coalitia, lasand guvernul Tariceanu, cel putin formal, in pozitie minoritara. Presedintele tarii si PD au invins. Dar numai pe jumatate, pentru ca nici premierul nu si-a prezentat demisia si nici parlamentul nu i-a dat un vot de neincredere. Procedurile care se uziteaza oriunde in alte tari democratice nu se practica neaparat si la noi. Vorba ceea, doar suntem in Romania!
Dar cea mai crancena batalie s-a desfasurat (si inca se desfasoara!) intre presedintele tarii si primul ministru al guvernului. Nu stim prea bine cat se datoreaza deosebirilor de viziune (daca exista viziuni), de strategie de dezvoltare, de metode de exercitare a puterii executive (prin Constitutie, noi avem o putere executiva bicefala), cat revine deosebirilor de personalitate, de instructie, de experiente anterioare sau cine stie caror altor pricini. Oricum, tensiunile dintre cele doua "prime personalitati" in stat au devenit evidente mai ales dupa ce Calin Popescu Tariceanu, refuzand sa demisioneze din functie, a impiedicat in prima parte a anului 2005, inceperea procedurilor de declansare a alegerilor anticipate.
Cei doi, ca si partidele politice care le stau in spate, apreciaza in mod diferit consecintele acestui gest. Am fi avut un scor mult mai bun pentru Alianta PNL-PD, care ar fi permis o majoritate confortabila in parlament si o guvernare stabila, spun presedintele Basescu si PD (dar nu doar ei). Am fi avut cateva luni de paralizie economico-sociala si administrativa a tarii, care ar fi putut sa puna in pericol aderarea Romaniei la UE la termenul stabilit, sustin Tariceanu si liberalii. Ambele parti pot sa aiba dreptate, cum la fel de bine se pot si insela. Pentru ca in istorie nu exista "daca", nu poti sa stii cum ar fi fost daca...
Ceea ce stim este ca relatiile dintre cei doi oameni politici au continuat sa se degradeze. Traian Basescu a adoptat o pozitie activa, ca sa nu zic ofensiva, nesfiindu-se sa admonesteze in public guvernul si pe primul sau ministru. Calin Popescu Tariceanu a incasat, a ripostat arareori si sibilinic, dar apropiatii lui (lideri liberali cu vizibilitate) nu au fost la fel de rezervati, au atacat si ei. Fiecare cum a putut.
De cateva luni, in casa liberalilor a izbucnit un incendiu de proportii. Focul a fost pus in comun, atat de catre Tariceanu si nucleul traditional din jurul sau, prin excluderi si suspendari (inclusiv a doi dintre fostii presedinti ai PNL), cat si de catre Stolojan si apropiatii sai, prin atacurile extrem de vehemente la adresa conducerii oficiale a PNL. Deznodamantul provizoriu: constituirea unei noi formatiuni politice, Partidul Liberal Democrat, cu aproape 30 de parlamentari rupti de la PNL, condusa de troica Stolojan-Stoica-Flutur si, pe de alta parte, organizarea unui Congres extraordinar al PNL in care a fost aleasa, prin vot uninominal de aceasta data, o noua conducere in frunte cu acelasi Calin Popescu Tariceanu. E greu sa nu observi alegerea (in cadrul unei competitii!) in functii de vicepresedinte a unor lideri liberali (Crin Antonescu, Ludovic Orban, Norica Nicolai) care nu doar ca nu sunt din cercul de apropiati ai lui Tariceanu, dar adeseori au atacat dur atitudinile acestuia, sau a unor personaje lipsite de anvergura politica, cum este dl Athanasiu (cum oare il poti "prefera" pe post de vicepresedinte responsabil cu politici economice, cand ai o personalitate de talia lui Varujan Vosganian, chiar ministru in exercitiu al economiei?!). Acestia au, insa, in comun pozitia de distantare de Traian Basescu, ba chiar de atacuri fara menajamente la adresa acestuia. Cel putin in randul delegatilor la Congresul liberal, se poate constata o atitudine ostila lui Traian Basescu, si o decizie de a pastra identitatea PNL dincolo de orice risc. Unul din cei ce au decontat a fost Razvan Ungureanu, care a pierdut in fata lui Adrian Cioroianu, mai ales pentru ca a fost perceput mai "apropiat" de Traian Basescu. Dar, cum ar putea fi oare un ministru de externe in raport cu seful statului, oriunde in lume?
Este vizibila si o schimbare de limbaj si de ton in discursul public al lui Popescu Tariceanu care, se pare, nu mai e dispus sa lase fara replici, chiar taioase, admonestarile care vin dinspre Cotroceni. Indiciile duc spre concluzia ca liniile frontului se apropie tot mai mult, ca distanta de la care se trage a coborat sub limitele de vizibilitate. Daca avem in vedere si ca povestea relatata de dna Elena Udrea, potrivit careia in 2005, primul ministru i-a trimis presedintelui tarii o scrisoare, un bilet, ce o fi fost, prin care-i solicita acestuia sa intervina pe langa Parchetul General in favoarea lui Dinu Patriciu, va trebui sa fie confirmata sau infirmata si ca oricare va fi raspunsul, consecintele politice ar fi extrem de grave, atunci am putea spune ca aceasta batalie se apropie de final. Iar finalul nu poate fi decat parasirea scenei politice de catre unul din competitori. Daca nu cumva, in buna traditie autohtona, vom asista la o scena de pupat Piata Endependentei. Ura si la gara!

---

Despre autor: