Astazi e ziua ta ... Ioana Parvulescu

""La 8 ani am compus prima poezie""

Incepand din 1990 a semnat sute de articole de specialitate in revistele literare din Romania. In 1999 i-a fost decernat Premiul pentru critica literara al Uniunii Scriitorilor. Scriitoarea Ioana Parvulescu si-a sarbatorit in aceasta perioada ziua de nastere.

""Pentru mine, 2006 a fost un an literar complet sau un an complet literar. A inceput poetic, cu publicarea unei antologii de suflet, a continuat cu un moment de proza, pentru ca am ajuns cu «Cartea de pe noptiera» la numarul 100 - este seria pe care o ingrijesc la Editura Humanitas si am aniversat acest moment - , a continuat dramatic din motive pe care prefer sa le uit si s-a incheiat tot poetic prin publicarea in Romania literara a unor traduceri din Rilke. Poezia s-a adunat intr-un volum care se numeste «De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii in poezia lumii», care a aparut tot la Humanitas, volum pe care l-am alcatuit si in care am tradus cateva poezii.
Am crescut in Brasov, intre munti si intre carti. Si muntii si cartile au contribuit la formarea mea. In familia mea brasoveana, tuturor le placea sa citeasca, desi nimeni nu era scriitor. Cartile, bibliotecile care captuseau peretii casei se mosteneau si erau sporite de fiecare noua generatie. La 8 ani am compus in gand prima poezie. Era un fel de balada. Pe la 10 ani am transcris-o intr-un caiet gros in care am inceput sa notez tot ce-mi trecea prin minte. Exigenta mea critica crestea pe masura ce numarul de pagini scadea. Am incercat la un moment dat sa scriu un alt sfarsit al romanului «Idiotul», care imi placuse foarte mult. Bineinteles, acest sfarsit a ajuns la cosul de hartii. A fost o noua etapa in formarea mea critica. Mi-am dat seama ca nu pot sa intru inca in romanele altora. Apoi, lucrurile au mers de la sine, pentru ca am facut Facultatea de Litere si am scris in continuare, cred ca zilnic. Am o oarecare experienta in ale scrisului. Nu as fi avut-o, daca nu mi-ar fi placut sa citesc. Scrisul si cititul sunt mult mai strans legate decat ne inchipuim, «sunt a filei doua fete».
Cred ca toate lucrurile pe care le lasa in urma lui un om sunt importante. In cazul meu, probabil, daca este sa ma iau dupa ecouri, cele mai importante «constructii» sunt cele doua carti publicate la Humanitas: «Intoarcere in Bucurestiul interbelic» si «In intimitatea secolului 19». La ele am muncit cu implicare deplina. Le-am scris intr-un moment in care acumulasem suficient de multa experienta atat de viata, cat si de carte. Acum ma gandesc sa traduc un volum de poeme de Rilke. Lucrez inca de anul trecut la o carte intitulata «Alfabetul doamnelor. Alfabetul domnilor», care este o istorie a personajului feminin si masculin fata in fata. De la noul an de viata imi doresc sa am timp. In ultimul timp mi-a lipsit... timpul.""

Dorinta

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe