Editorial: O saptamina de UE: aderam si aberam

Am trecut cu bine prima saptamina in UE. Credem ca Giurgiul a ajuns buricul Europei. Avem strategie postintegrare. Din presa nu reiese foarte clar daca mincarea se va scumpi sau se va ieftini. Avem analisti europesimisti si eurooptimisti cu mincarime la limba.



1 ianuarie. Putem calatori cu buletinul in UE. Eram sceptici ca acest lucru chiar se va putea, in cele din urma am aflat ca asa stau lucrurile. Televiziunile au speculat amestecul de neincredere si lejera stupoare de fata romanilor care au vrut sa verifice daca buletinul tine loc si de pasaport. E bine. Sintem eurooptimisti.

2 ianuarie. Le-am tras-o englezilor! Cica doar patru romani au incercat sa intre in Marea Britanie in primele ore de dupa aderare. De unde atitea hoarde de care se temea presa din Albion? Ne bucuram apasat de o non-stire. Sintem eurooptimisti? Cred ca sintem doar niste ipocriti care raspundem unei frustrari (britanice) cu alta frustrare.

3 ianuarie. Mincarea se va scumpi sau se va ieftini dupa integrare? Unii zic ca da, altii zic ca nu. Efectul cel mai probabil al acestei eurobrambureli informationale este ca mincarea nici nu se va ieftini, nici nu se va scumpi. Asta daca gasim rezultanta fortelor contradictorii care apasa asupra farfuriei. Pentru ca avem un joc cu rezultat zero e bine sa experimentam eurorealismul. Noroc ca mai avem mincare si bautura ramase dupa Revelion.

4 ianuarie. O dam pe politica. Cica de Revelion, Basescu l-a folosit pe Ungureanu ca sa-i sufle invitatii lui Tariceanu. Eu unul am crezut ca integrarea va insemna in primul rind o domolire cu forta a timpeniilor facute de clasa politica. Acesta ar fi fost cel mai puternic si practic efect. Am fost un prost. Uitati-va la noi, uitati-va la polonezi. UE e obosita si nu prea mai intervine politic. Ma abtin cu greu sa nu devin eurosceptic.

5 ianuarie. Un lucru e clar: vrem in continuare sa ne dam in stamba. Uniunea Europeana este o mare scena in care ne putem prosti in voie. Si neaparat trebuie sa fim luati in serios. Cica Giurgiu ar fi ajuns buricul scandalurilor din Europa. Asa ne place sa credem. Avem si noi o taxa neeuropeana si gata, dramatizam totul. Basescu il suna pe Iliescu (primarul), primarul zice ca a fost la femei cu el. Se suspenda taxa de fapt, nu se abroga. Guvernul intra pe fir. Sosea de centura, de la un capat la altul. Multi euro la mijloc si multa UE. Asta e strategia postaderare.

6 ianuarie. Raminem singuri acasa cu analistii. Europesimisti versus eurooptimisti. Proiectul european este prin excelenta sceptic, prin urmare trece razant si pe linga freza unui pesimist si a unui optimist. UE impune un set de reguli septice, fireste, dar dincolo de asta este un loc al oportunitatilor, de care s-a profitat sau au fost ratate. UE nu crede pina nu vede. Pentru a intelege asta ne trebuie insa bun-simt. Destul de neromanesc, nu?

7 ianuarie. Basarbenii au sarbatorit Craciunul pe stil vechi la noi in tara. Desi le trebuie vize au venit destui. Pentru noi cei fara de vize a inceput jalea postfestiva. Am citit cel mai cretin articol de cind ma stiu: cum sa-ti echilibrezi bugetul dupa sarbatori. Solutia propusa: sa nu-i mai dai bani de buzunar copilului si sa nu-ti platesti facturile. Mai lipsea sa-ti trimiti sotia in UE dupa surse alternative de venit.

8 ianuarie. O zi cu soare. Incepem o noua saptamina in UE. Tot asa o sa ne fie, tineti-va bine! Aderam si aberam.

---

Despre autor: