11 Decembrie 2006
 Incercam o parcugere a faliilor istorice care ne-au matritat chipurile in ultima suta de ani, pentru a descoperi ascunse adevaruri si pentru a intelege esecurile care ne-au afectat sufleteste.
Putem aborda subiectul dintr-o dubla perspecti
Incercam o parcugere a faliilor istorice care ne-au matritat chipurile in ultima suta de ani, pentru a descoperi ascunse adevaruri si pentru a intelege esecurile care ne-au afectat sufleteste.
Putem aborda subiectul dintr-o dubla perspectiva istorica: aceea a unui om rafinat si aceea a unui mitocan, pornind de la anul 1948. In cazul primului, sa incercam a vedea ce alternative a avut in ultima jumatate de secol: bunurile nationalizate, daca nu au fost rechizitionate de armata rusa; daca purta ochelari sau barba, costum si batista la rever, era inchis in vreun lagar. Similar cu intamplarile din timpul mineriadelor, cand oricine arata mai ingrijit, mai intelectual, a fost batut.
Mitocanului analfabet i s-au deschis porti multe: portile caselor celor aruncati in strada, case unde noul chirias al partidului avea totul, de la mobila la argintarie, si apoi functii decizionale in structura de stat si partid. Se ajunsese acolo incat Romania nu mai putea acoperi personalul diplomatic cu oameni competenti, deoarece vechiul corp diplomatic fusese sacrificat!
Mitocanul, la putere din 1947
In istorie este demonstrat faptul ca un mitocan ajuns intr-un palat nu se va civiliza, ci il va cobori la nivelul flegmei lipite de parchet (vezi Centrul Istoric!). Un rafinat aruncat in mocirla sociala va reusi sa o transforme, pe cat ii va fi posibil, intr-o gradina cu flori. Iar acest proces istoric poate fi urmarit pe evolutia chipurilor noastre. Oamenii rafinati sunt obligati sa respecte regulile socialului marunt si anarhic, al celor multi si grosieri.
Societatea care respira intr-un mixtum compositum, lipsit de consistenta valorii, deformeaza fizionomii prin topirea trasaturilor de caracter intr-o magma puturoasa. Fizionomiile romanilor s-au schimbat, astfel incat, pe chipurile noastre de azi, vedem mai multa tristete, preocupare si chiar resemnare, spre deosebire de sentimentele care se citesc pe fizionomiile interbelice ale oamenilor obisnuiti. Realitati similare cu cele care ne alimenteaza starea de spirit de azi au existat in secolul al XVIII-lea.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.