Red Apple: Violul si crima sau Despre manipularea deconspirarii

Dupa ce presedintele Traian Basescu a luat hotararea declasificarii dosarelor si a trimiterii acestora la CNSAS, dezbaterea publica s-a animat in jurul acestei probleme. Dar animatia a fost inseparabil legata de obiective politice, de razbunari si jocuri.
Din dorinta de a creste tiraje sau ratinguri, discursul public s-a marginit la cine a fost si ce a scris si mai putin la clarificarea necesitatii demersului. Chiar si "instantele morale" ale natiunii isi incep discursurile cu ideea centrala ca e prea tarziu dupa 16 ani si continua cu personalizari si relativizari care au ca efect inducerea ideii ca deconspirarea este, daca nu inutila, cel putin ineficienta.
Fosti si actuali membrii CNSAS, in loc sa protejeze institutia pe care au populat-o, o aduc in derizoriul romanesc al galcevii de doi bani. Politicienii folosesc deconspirarea pentru a-si neutraliza inamicii politici, iar istoricii apropiati guvernarii vorbesc de necesitatea deconspirarii securistilor inaintea informatorilor, plecand de la ideea ca vinovatii principali sunt oamenii care au construit sistemul terorii, initiatorii.
Fara discutie ca au dreptate, dar oare este mai grava crima sau violul? Este mai condamnabil sa fi fost politist politic cu acte sau fara acte? Oare nu cumva informatorul, prietenul care iti intra in casa pentru ca nu te fereai de el si apoi te turna, cel care te mintea ca iti este prieten, care isi ascundea adevaratele intentii, raul insidios, oare nu cumva este mai condamnabil? Nu cumva informatorul facea un dublu act de incalcare a moralei, atat prin participarea la sistemul terorii, cat si prin ascunderea adevaratelor intentii, prin tradarea celuilalt?
Dar de ce este necesara deconspirarea, in afara laturii sale strict morale? De ce trebuie sa se stie cine a fost informator si deci are dependente? Trebuie spus transant ca deconspirarea politicienilor care au fost informatori este necesara pentru reconfigurarea practicilor politice si pentru reconstruirea criteriilor corecte de acces la succes. Nu va trece mult timp si vom afla ca sunt multi oameni de afaceri, politicieni, jurnalisti si alte categorii de persoane publice, care au avut succes tocmai datorita faptului ca nu erau liberi in actiunile lor si ca oricand puteau fi compromisi. Ca au fost sustinuti tocmai pentru ca erau de "incredere", nu pentru ca erau cei mai buni. Iar ceea ce toti acesti oameni neliberi nu vor sa inteleaga este ca noile reguli trebuie facute cu oameni noi.
Si pentru a exemplifica sa luam cazul Danei (Mona Musca). Ce viitor politic mai poate avea in contextul in care Romania este parte a Uniunii Europene, iar cei de la Bruxelles nu vor sa discute cu doamna in cauza? Cum mai poate ea sustine proiecte si interese acolo unde nu este dorita?
Este inutil, de asemenea, sa aducem in discutie cazul lui Sorin Antohi, despre a carui colaborare Colegiul CNSAS stia de ani buni si a tinut sub tacere acest fapt. Este inutil sa spunem ca in acel colegiu se aflau si prieteni si dusmani ai istoricului si ca totusi nu s-a aflat nimic atata timp. Ca in toata aceasta perioada s-a comportat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si nici nu a refuzat functiile publice in care a fost propus. Util, insa, este sa ne intrebam care sunt celelalte persoane despre care nu am aflat inca nimic si care erau protejati ai peremistilor si pesedistilor din colegiu si cu care domnii Plesu, Patapievici si Dinescu erau intr-un conflict continuu. Cat de real era acel conflict pe care il vedeam exhibat pe toate ecranele televizoarelor in conditiile in care intre persoane imposibil de compatibilizat erau perfect posibile asemenea complicitati? Care este motivul pentru care aceste trei persoane, in care am avut incredere si pe care i-am banuit in permanenta de cele mai bune intentii, in acest moment nu se simt obligate sa dea nici un fel de explicatie referitoare la aceasta optiune?
Peste toate acestea, ceea ce continua sa fie surprinzator este ca toti cei chemati la CNSAS primesc certificate de onorabilitate aratand astazi ca, de fapt, Securitatea era un loc al informarilor de bine si ca, de fapt, nimeni nu a facut politie politica. Toti politicienii veniti la CNSAS (cu o singura exceptie, si aceea discutabila) sunt oameni de onoare care nu au facut politie politica. Dar atunci inseamna ca in Romania nu a existat politie politica, ca nu a existat teroare? Si atunci unde am trait noi toti cei pentru care in Romania s-au distrus destine? Oare nu cumva toti informatorii Securitatii au fost oameni de bine care au semnat "reportaje" sau "recomandari" de suflet?
Cu certitudine lucrurile nu vor ramane asa. Regulile se vor schimba. Oameni si ei, dar dupa lupte grele. Suntem doar la inceput, urmarea va fi spectaculoasa.

---

Despre autor: