Dosarul "Cumpanasu", in "numele tatalui", in "numele fiicei"

a unui clan rosu? Mai degraba ridicarea unui val de pe o dinastie de nume, de amintiri, de eresuri din vremi comuniste de demult apuse.
Vom trece in revista nume grele de patriarhi ai Romaniei: Justinian Marina (primul patriarh rosu, acuzat in presa chiar si de colaborare cu KGB), Justin Moisescu (bunicul celebrului Sorin Moisescu, procuror general si presedinte CSJ, mort, imediat dupa reabilitarea lui Pacepa, in conditii suspecte, de un bizar cancer galopant), Teoctist Arapasu (ultimul patriarh rosu, acuzat si el, in ultima vreme, in presa, de colaborare cu Securitatea). Va fi evocat si numele unui pastor erou: Laszlo Tokes. Vor fi readuse in prim-plan evenimente, locuri, intamplari diverse. Inainte de 23 august 1944. Pana in 1989. Decembrie 1989. Dupa 1989. De la stresul vietii de ziarist comunist la Scanteia la schimbatul suspect de des al telefoanelor acasa la demnitarul Cumpanasu si de la evadarea lui Dej la daramarea si/sau salvarea bisericilor. Moartea inginerului disident Gheorghe Ursu. Revolutia, la Timisoara, la Bucuresti. Mineriadele. Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceausescu, Elena Ceausescu. Din nou nume: de ziaristi, de nomenclaturisti, de securisti. Multi securisti. Din presa, de la Cenzura, de la Culte, din MAE, din SIE (spionajul romanesc), de peste tot.

"Stiu doar ca bunicul a ajutat la evadarea lui Dej. In ce mod nu stiu"
Arhitect Irina Cumpanasu. Bunicul sau, Dumitru I. Cumpanasu, preot taranist, l-a salvat pe Dej si, poate, fara sa stie, fara sa vrea, a schimbat lumea, a schimbat cursul istoriei. Tatal sau l-a salvat pe pastorul Tokes de la moarte. si poate, fara sa stie, fara sa vrea, a schimbat si el cursul istoriei. Ea insasi, Irina Cumpanasu, a cunoscut multi oameni: din presa, din randul nomenclaturii, din serviciile secrete. Din pacate, insa, fiica si nepoata dinastiei Cumpanasu nu a avut configurata in destin pecetea salvatorului. Nu a salvat pe nimeni. Irina Cumpanasu are, acum, privilegiul si rolul sa povesteasca. Sa spuna intr-un interviu, in exclusivitate pentru Adevarul, toate cele ce a vazut si trait.

- Doamna Irina Cumpanasu, sunteti fiica si nepoata unor oameni care au facut istorie in secolul trecut. Bunicul dumneavoastra l-a salvat pe Dej, tatal dumneavoastra a salvat biserici, l-a salvat pe Tokes. Povestiti-ne despre ei. Sa incepem cu bunicul, cu Dumitru Ion Cumpanasu...
- Bunicul meu era un om foarte tacut, nu prea vorbea. si taica-meu era asa scump la vorba, dar bunicul era fantastic. Putea sta ore intregi fara sa spuna un cuvant.
- Asa era felul dansului sau era apasat de amintiri, tulburat de schimbarile din epoca?
- Nu, asa era felul lui.
- Ce v-a povestit totusi din perioada aceea tulbure, a ilegalitatii PCR?
- Mie, personal, nu mi-a povestit. Doar ce-am auzit din discutii, cand faceau ei reuniuni de familie.
- Ce se povestea deci la reuniunile de familie la care participa si bunicul dumnevoastra?
- stiu doar ca bunicul a ajutat la evadarea lui Dej. In ce mod, cum s-a petrecut asta, nu stiu. Probabil ca, dupa aceea, toata ascensiunea lui mai departe si despartirea de preotie a tinut de acest eveniment. Nu stiu mai multe. stiu doar ca bunicul era un idealist. Mi-l aduc aminte in ultima perioada a vietii, cand era la Colentina la spital si era foarte dezamagit de ce a crezut el ca o sa fie si ce era, de fapt (nr - comunismul).
- Bunicul dumneavoastra nu vorbea niciodata cu nostalgie despre tineretea in care a fost preot? Sau se dezicea de acea perioada a vietii sale?
- Nu, nu se dezicea.

---

Despre autor: