Nichita Stanescu - Intre ezitarile in fata poeziei si "daca misti, mori!"

Recentele volume III si IV ale operei lui Nichita Stanescu, OPERA MAGNA, Editura Muzeul Literaturii Romane, fac pe langa gestul de restituire culturala a operei integrale si o legatura cu viata poetului Necuvintelor.
Studiul introductiv si reperele biografice apartin autorului antologiei de fata, criticul si istoricul literar Alexandru Condeescu. Dupa o munca plina de migala, mari sau mici (la vremea aceea) evenimente din viata poetului vin sa dea o aureola cand fantastica, cand tragica unei existente incordate. Meritul indiscutabil al lui Alexandru Condeescu este acela de a se fi apropiat atat de opera, cat si de viata celui ce a fost propus la Premiul Nobel, cu o atentie de arheolog si o rabdare chirurgicala. Iata, spre exemplu, un "amanunt" din viata poetului care, in 1974, isi propunea sa nu mai publice o perioada de timp, evocand "ezitarile in fata poeziei si nevoia de a face o pauza": "Odata, cand implineam 41 de ani (nemaipomenit ca am putut trai si 41 de ani rotindu-ma cu planeta in jurul Soarelui), intr-o vineri (ziua in care ma nascusem), la ora 12 fara un sfert (ora la care ma nascusem), m-a atins moartea. Toate culorile devenisera oranj, nu ma durea absolut nimic, dar am fost cuprins de o spaima animalica, de parca toata fiinta mea s-ar fi schimbat intr-un tunel prin care trece simplonul. Erau de fata Ion Draganoiu si Nicolae Breban. A fost un periplu interminabil. Eram singur pe atunci, izgonit din putina mea familie, parasit, mintit, inselat. Culmea, la durere, nu beau nici macar apa. Cu vreo trei zile inainte, statusem claustrat intr-o camaruta, la demisolul unui bloc vechi si parasit.

---

Despre autor: