Bedros HORASANGIAN: Securitatea si romanii

In plina vara, precum istoria cu Petrache Lupu de la Maglavit, presa neaosa a sumetit isteria cu Securitatea si "securistii". De pe peste tot. Nu sunt undeva anume, ci raspanditi, nu chiar egal si proportional, prin toata societatea romaneasca. Pe zone geografice si arii urbane. Cu minoritati cu tot. Etnice, religioase, sexuale, de ce nu. Unde sunt "ei", securistii ? Aici, printre "noi", care nu mai stim bine cine si ce suntem: victime sau tortionari, complici sau colaboratori, denuntatori sau informatori.
Ceea ce trebuia in mod necesar sa se petreaca in 1990 incepe abia azi. Sa vedem ce si cum, cine si cand. Eroarea de fond a acestor convulsii etice de ultima ora este ca se pune accentul pe devoalarea activitatii si identificarea personalitatilor care au alimentat colaborarea si informarea "organelor". Fara a se pune accentul pe cauza, umflam importanta efectului. Mecanismul terorii si angrenajele raului sunt in sistem si nu doar in persoane. Fara o condamnare, neteda si virulenta, a activitatii Departamentului Securitatii Statului si Serviciilor Secrete impanate de asa zisii "specialisti", cu prelungirile de rigoare din sistemul judiciar si MAI ne risipim in detalii. Generalii si coloneii din ministerele de forta, primii secretari de judete si activul de frunte din PCR si UTC cu "atributii specifice", ar trebui in primul rand luate la refec pentru a se stabili intreg potentialul negativ al represiunii si terorii instaurate imediat dupa 23 august 1944. Fara sa ne pierdem independenta statala, "de jure", am pierdut-o, "de facto", prin instaurarea guvernului democrat-popular supus vointei Moscovei. Fara decizia Moscovei n-a mai suflat nimic. Nici soarta Regelui Mihai, nici a Maresalului Antonescu, nici a lui Iuliu Maniu si a celorlalti lideri politici romani.
Romania a intrat intr-o forma de guvernamant supusa terorii politice cum nu a mai avut parte pana atunci. Din 1948 Departamentul Securitatii Statului devenea un "organ de lupta al PCR impotriva dusmanilor interni si externi". Ce a urmat stim bine. Sau mai putin: urmeaza sa aflam, daca mai avem stare pentru ce a fost, daca mai apucam sa aflam cum a fost posibil. Si de catre cine. Si cum. Din 1948 si pana in 1989. Si dupa chiar, nu stim exact ce a urmat si cum s-au desfasurat operatiunile. De toate felurile.
Documente ies incet, incet, la iveala, marturii s-au adunat deja suficiente pentru a se produce o incriminare ferma a caracterului criminal al unui sistem. Ajungem la importanta deciziei pe care o va lua Comisia Tismaneanu. Toate dezvaluirile si incriminarile din aceste ultime zile - si vor mai urma , cu siguranta - vor trebui conectate la propunerea finala a Comisiei Tismaneanu. Comunism - regim criminal. Securitatea - ce "profesionalism", "patriotism", "siguranta nationala" etc. gargariseli ale unor oportunisti si fripturisti de ocazie! - organul represiv al sistemului criminal. Nu au fost securisti buni sau rai, ci niste oameni josnici, au spurcat totul in jurul lor, marionete bine interesate si remunerate. Daca Antifascismul si Rezistenta europeana Antifascista au eroii lor, si-i putem identifica cu exponentii unei ideologii sau al unei stari de spirit national-patriotice - de la grecul Manolis Glezos la francezul Missak Manoukian si romanca Olga Bancik - la functionarii angajati ai represiunii comuniste nu mai gasim nimic. Frica, ura, suspiciunea si resentimentele, atatea forme ale uratului din noi care s-au conjugat pentru a se ajunge unde s-a ajuns. La mizerie fizica si morala.
Generatia lui "Era mai bine inainte!", care se inghesuie azi la compensate si debransari pentru a supravietui unui trecut prea putin glorios, ar trebui sa fie mai putin indulgenta cu trecutul. Dar a obosit, am obosit cu totii sa mai speram si sa ne facem iluzii ca va veni ziua dreptatii si adevarului.
Si totusi. Daca presedintele Basescu bate palma cu coalitia DA si sustinatorii ei, chiar ca e groasa cu "Securitatea". De ieri si de azi. Si cu dictatura, prea putin vesela, a proletariatului. Astazi stim bine toate matrapazlacurile dintre partidele comuniste occidentale si Moscova, astazi se cunosc toate detaliile legaturilor periculoase/ "dangereuse" - sommet-ul francofoniei bate la usa si un secretar de stat MAE isi va pierde postul, iata un subiect pentru o schita de efect, asa cum Cehov a scris "Nunta cu general", o mica bijuterie psihologica, este limpede ca literatura nuanteaza si face digerabila chiar si politologia - dintre agentii Moscovei si tarile lumii a treia si atatia luptatori pentru pace care au papat bani frumosi din sudoarea milioanelor de "truditori ai muncii socialiste".
Chiar daca vine tarziu, acest puseu de demnitate si remoralizare a unei societati, prea rapid livrate capitalismului, este binevenit. Nu pentru ca s-ar face dreptate si adevarul si binele vor invinge. Macar cei care vin - suntem obligati sa ne gandim la ei - sa desluseasca ei singuri tot uratul, mizeria si disperarea celor care au traversat "minunatii" ani ai democratiei populare. Cum, necum, ne paste Europa, de care nu voia sa auda Catavencu. Oare ce-am putea gasi prin dosarul lui?

---

Despre autor: