PestriteMaruntisuri "culturale" la marea cea mare

"Hai sa ne mutam la mare/ O tara de orase goale". Ascultand parca nedezmintit indemnul formatiei Vama Veche, an de an, Romania se deplaseaza in batalioane catre marginea ei marina, acolo de unde se apuca de brat harta. Dupa ce au suspinat trei sferturi de an langa gratarul depozitat in balcon, au epuizat mereu prea scurtele iesiri la iarba verde (la Snagov, sau, in functie de buget, in spatele blocului) concetatenii mei si implicit ai nostrii traiesc deplina eliberare de constrangeri, spatii locative, diete si neamuri, pe malul marii celei mari... Vacanta - ca si vara se apropie de sfarsit asa ca nu ar fi rau sa incercam o compunere despre cum se vede Romania secolului XXI, in costum de baie si dispozitie de vacanta pe litoral.
La mare e ca pe bulevardul Magheru in orele cu trafic infernal. Cu mici diferente cum ar fi mai multa muzica tehno, mai multe femei si mai dezbracate si cu siguranta mai multa intelegere. Nimeni nu deranjeaza pe nimeni, toti suntem complici in platonica inghesuiala pe nisip. Prieteniile pe coltul cearsafului sunt inevitabile. Aprecierile, epitetele si poftele sunt ca mancarea de dimineata si spritul de vara - trecatoare. La mare uiti de UE, terorism sau restanta la intretinere. Printr-un mecanism atent rodat, creierul romanului aflat la mare devine selectiv si alege numai ceea ce e condimentat, relaxant, deloc solicitant. Simturile se flexeaza, pierd din acuitate si gravitate. Ce ramane? Un cetatean cu buletin de plaja.
Dincolo de acest imens strand judetean care a devenit Marea Neagra si care aduna an de an un coeficient important din populatia activa a Romaniei, este camuflat un hau, mai mult chiar, un abandon.
Si fiindca ne aflam in spatiul paginii de cultura, sa ne apropiem de ceea ce doare. Nu sunt absurda, pe litoralul romanesc nu se face de ani buni nici macar turism, daramite cultura. Si totusi, ati putea sa ma contraziceti. Avem doua festivaluri: Callatis si Mamaia. Ceva intre serbarile marii si varietatile bulgaresti de pe timpuri. Bune si ele nu zic nu. Mai ales ghiveciul de la Mangalia gatit si servit si pentru diaspora, si pentru copii, si pentru tarani si pentru mitocani. La gramada, intr-o ciulama de concediu, o petrecere populara din care lipsesc fatalmente generoasa fasole tricolora (sau pestrita) si mandrul ciolan national. Afumat, se intelege.
Litoralul sta sub semnul jalnicului. Jalnice sunt hotelurile, restaurantele, autoservirile, tarabele unde se vand clatite, mici, hamsii, bere, palarii mexiacane cu tuburi napolitane, guma, slapi, mileuri, palme ceramice cu Iisusi aurii, lotiuni de plaja, labe pentru scufundari, papanasi, pizza, spray de tantari. Jalnice sunt firmele ramase de acum 20 de ani din care continui sa ma mir de ce lipsesc lozincile mobilizatoare de depasire a planului la turisti, inghetatele la dozator, bauturile racoritoare in culori ce sfideaza suprarealismul. Dar cel mai jalnic e altceva. Cinematografele, casele de cultura, teatrele de vara, stabilimente ce adapostesc azi concerte ale magnificilor Parizer, Salam, si alte mezeluri, Edi Talent, The Guta (tata si fata), madame Serban (printesa, regina sau imparateasa - intotdeauna m-am pierdut in fata functiilor - manelelor), etc.
Trei luni pe an o Dacie 1310 traverseaza litoralul romanesc, asemenea unei stafii cu chef de bascalie, si din difuzor ni se aduce la cunostiinta o unica, a la grande, oferta culturala. Intre doua nunti, si trei zile de filmare, mari maestri ai scenei romanesti ne bucura sufletele si ne salveaza concediile. A, "si nu in ultimul rand va veti tavali pe jos cu nebunii de la Vacanta mare". De 16 ani o tara intreaga se tavaleste pe jos de ras la mare. Nu se schimba nimic, doar nuantele epidermice. Dar parca nici bronzul nu mai tine ca altadata.
In tara noastra se vand pe plaja namol, seminte si piatra de baie. Iar seara lumea se imbraca frumos, se plimba in scopuri digestive pe faleze si apoi se duc ca niste adevarati melomani sa il asculte pe Guta cantand: "Am baieti numarul 1/ Si la toti le sunt jupanu'/ Stie toata Romania,/ Eu am inventat smecheria./ Aurul atarna greu,/ Acum la gatul meu/ Si-un BMW seria 7/ Cu numele meu pe acte./ Stau c-o mana pe volan,/ si vorbesc la celular/ Cred ca intr-o zi sau doua/ Iar o pun de una noua./ Sa am o seara perfecta,/ Pariez tot la ruleta./ Ca asa-i viata misto,/ Jucator in Casino".
In aceste conditii, nu stiu sincer daca mai e cazul sa ne cramponam de mare. Chiar, nu revendica nimeni Marea Neagra? Poate mai salvam ceva.

---

Despre autor: