Noi, cu brate de otel, vom culege musetel! Desecretizarea dosarelor Securitatii nu va mai putea fi realizata, in intregime, niciodata. Dupa 1989, serviciile secrete au derulat operatiuni sistematice de distrugere a unor dosare de retea informativa,

Noi, cu brate de otel, vom culege musetel! Desecretizarea dosarelor Securitatii nu va mai putea fi realizata, in intregime, niciodata. Dupa 1989, serviciile secrete au derulat operatiuni sistematice de distrugere a unor dosare de retea informativa, dar si de urmarire in care se puteau regasi nume grele ale vietii politice romånesti. Stergerea urmelor s-a facut prin incinerarea de documente „strict secret“ in mai multe etape si a debutat chiar in decembrie '89

S-altadata, s-altadata, o s-o facem si mai lata! 35 de dosare „sursa fost PCR“, printre care se regasea si cel al lui Razvan Theodorescu, precum si 79 de dosare de informator au pierit in flacarile din incintele unitatilor de Securitate. Exista rapoarte ale SRI-Divizia A care atesta aceste distrugeri. Asa s-a dus o data pentru totdeauna si dosarul lui Dumitru Mazilu, de aceasta operatiune ocupåndu-se un anume capitan Dan Vlad de la Directia a III-a DSS

Sa nu uitam nicicand sa iubim trandafirii! Alte dosare au ars la Fabrica de confectii si hårtie de la Scaieni. Unele au fost recupera te si predate colonelului Mihai Stan din SRI. Materiale compromitatoare au fost mistuite de foc si la sediul Directiei a V-a, la Biblioteca Nationala, la Politia Capitalei, in Mineriada din 13-15 iunie '90 si la Academia „Stefan Gheorghiu“. Securitatea si-a facut datoria, cu girul tripletei Iliescu-Roman-Magureanu

(A. Anghelescu/A. Tiganila) pot dormi linistiti. CNSAS nu-i mai poate atinge! „STRICT SECRET“
Romania este prinsa, de aproape o luna, in roata deconspirarii dosarelor fostei Securitati. Este pentru prima data, in 16 ani, cand acest „bulgare“ se rostogoleste, creand rezonanta unei viitoare avalanse. Toata lumea crede ca, astfel, Legea lustratiei isi va face pe deplin datoria, iar opinia publica va afla starea de moralitate a politicienilor, a presei si a functionarilor publici de prim rang care au aderat la politia politica a sistemului comunist, prin diabolicul mecanism al Securitatii. La data de 28 iunie 1990, imediat dupa evenimentele din 13-15 iunie, a fost dat Ordin de zi pe unitate, numarul 156, sub semnatura colonelului Dumitru Spataru. Acest ordin era dat pentru ziua de 29 iunie 1990, cand urma ca o echipa de cadre sa se deplaseze „in judetul Arges, pentru distrugerea maculaturii si materialelor cultico-sectante“. Din continutul acestui ordin in baza caruia s-a desfasurat „Operatiunea Berevoiesti“ reiese ca materialele cultico-sectante nu puteau fi decat dosare ce apartineau cultelor, adica dosare ale retelelor informative din perimetrul cultelor si sectelor.

Exista, insa, motive care ne fac sa credem ca aceasta deconspirare nu va avea efectele dorite, de stabilire a marelui adevar. Iar motivele tin de momentele pe care Romania le-a trait dupa decembrie 1989, momente create prin instrumentele vechii Securitati care si-a tras „fata umana“ inca din primele luni de existenta a Serviciului Roman de Informatii. Prin actualele structuri ale serviciilor secrete, Securitatea a rezistat. A devenit longeviva. A reusit sa pastreze secretul asupra retelelor informative de dinainte de 1989 si sa „purifice“ personaje grele carora le-au fost distruse dosarele.

Gardianul dezvaluie astazi cum a reusit Securitatea, cu complicitatea SRI-ului si al ofiterilor travestiti in mineri, dupa decembrie 1989, sa distruga urmele colaborationismului cu DSS-ul regimului Ceausescu al unor persoane care si-au adjudecat, apoi, posturi-cheie in societatea romaneasca. Unul dintre „crematoriile“ dosarelor Securitatii a fost Berevoiesti. Episodul, extrem de important pentru securistii de ieri si de azi, pentru politicienii de acum si afaceristii de azi si de maine, are legatura si cu dramaticele evenimente din 13-15 iunie 1990. Iar fostul sef al SRI-ului, Virgil Magureanu, stie multe, dar spune numai ce vrea. Din considerente pe care, poate, doar el, Dom'profesor, le stie. Gardianul devoaleaza, azi, „schemele“ prin care au fost distruse o gramada de dosare din arhivele Securitatii.

22 decembrie 1989: distrugerea dosarului lui Dumitru Mazilu si ale altora!
Distrugerea multora dintre dosarele Securitatii a inceput in decembrie 1989. Din unitati ale Departamentului Securitatii Statului ieseau, inca din noaptea de 21/22 decembrie, valatuci de fum albicios, dovada ca multe din dosarele din anumite zone ale tarii si din Bucuresti, precum si documente care atestau ordine incriminatoare la adresa unora dintre capii actiunilor din perioada premergatoare caderii regimului. Aceasta a fost prima etapa a „incinerarii de maculatura“ apartinand Securitatii, Contrainformatiilor Militare si Directiei de Informatii Externe. Conform unor documente aflate in arhivele SRI, in asa-numitul sector 7, la data de 22 decembrie 1989, din ordinul fostului comandant al Directiei a III-a (n.n.- general-maior Aurelian Mortoiu, cunoscut vechilor cititori din celebrul dosar „Operatiunea Autobuzul“), capitanul Dan Vlad „a distrus prin ardere dosarul neinregistrat al numitului Dumitru Mazilu si nu exista proces verbal“.

79 dosare de retea informativa si 35 dosare de 'surse - fosti PCR>> au fost incinerate
Continutul documentului sus-mentionat se regaseste in concluziile comisiei interne constituite la nivelul SRI, in 1991, referitoare la distrugerea, disparitia si sustragerea unor documente in decembrie 1989. Aceasta comisie, condusa de catre colonelul Vasile Lupu, a mai concluzionat ca „in sectoarele 4,5,6,8,9,10,12,13,15 si 16 nu s-au stabilit cazuri de distrugere“. Aceeasi comisie transmitea procurorului general al Romaniei, in 1991, Mihai Popa Chereceanu, precum si sefului Directiei Procuraturii Militare, Mugurel Florescu, faptul ca „la crematoriul unitatii sectorului 11 s-au ars 79 de dosare ale unor persoane care faceau parte din reteaua informativa, de teama ca dosarele sa nu ajunga in posesia unor persoane neautorizate“ plus alte 35 de dosare ale unor surse-fosti PCR“. Se dadeau si nume ale unora dintre aceste 35 de „surse“, printre acestea aflandu-se: Marian Capota (nascut in 30.05.1942), Ciofu Calin Savel (nascut in 10.08.55), Theodorescu Razvan (nascut in 22.05.1939 in Bucuresti, fiul lui Vasile si Alexandra), Ianculescu Victor (nascut in 23.10.1936), Trandafir Nicolae (nascut in 05.05.1965), Cratofil Mihail Eugen (nascut in 06.04.1954), Otet Constantin (nascut in 03.04.1931), Oncescu Mircea Corneliu (nascut in 01.12.1954), Graur Ion Gheorghe (nascut in 20.01.1943), Ion Dinu (nascut in 10.05.1938), Alexandru Dan (nascut in 23.09.1942), Ivan Maria (nascuta in 11.05.1936), Lupescu Adrian (nascut in 31.07.1962), Oprea Melania (nascuta in 05.09.1952), Laptoiu Monica (nascuta in 11.05.1969 in Bucuresti) etc. Nici pentru aceste 114 dosare nu au existat procese-verbale de distrugere. Iata cum aceste persoane-sursa, pot sta linistite, la fel ca domnul Razvan Theodorescu, pentru ca niciodata CNSAS nu va putea spune daca au facut politie politica, intrucat dosarele acestora au fost distruse. Iata de ce Razvan Theodorescu si-a permis sa si ameninte cu darea in judecata a cotidianului „Romania libera“, pentru ca a scris ca acesta a colaborat cu Securitatea.

Numele unor informatori care pot dormi linistiti!
Un alt raport al SRI, Divizia „A“, numarul 00321375 din 18 aprilie1991 evidentia in arhivele SRI si tabelul cu cele 79 de dosare distruse ale unor informatori. Partial, Gardianul i-a aflat. E vorba de persoane precum Botez Maria Alice, Popescu Georgeta, Popescu Cristian Viorel, Stoica Mircea Emilian, Stoica Steliana, Radu Ilie, Sandu Radu-Florin, Dumitru Marlen, Benedek Ana, Gheonea Katarina, Stuparu Bogdan, Urseanu Dan-Stefan, State Alice Eda, Mantu Vera, Zamfirescu Alexandra, Filotti Octavia, Ghimpu Astrid, Purdea Maria, Libidinschi Mirela Zolottev Ecaterina, Tudose Ortansa, Popescu Liana-Carmen, Creta Elisabeta, Ifrim Alexandrina, Diaconu Dan Florin.

Deci, cei 79 de colaboratori „arsi“ plus celelalte 35 de „surse-fosti PCR“ au somnul linistit. Valul lustratiei nu-i mai poate atinge.

Pe langa cei mentionati mai sus, mai exista, insa, si alti romani fericiti. Fumul altor „crematorii“ constituite ad-hoc, functie de interese, le-a sterilizat, prin foc, emblema de colaboratori ai Securitatii, platiti sau nu, slugi sau santajati, sau si una, si alta. Documente de acest gen, aproape 500 de kilograme de maculatura a Securitatii, care se aflau depozitate la U.M. 0230 Bucuresti in 1990, au fost duse la topit la fabrica de hartie si confectii de la Scaieni. Conform altor documente aflate in arhivele SRI, unele documente secrete recuperate de la fabrica Scaieni au fost predate colonelului Mihai Stan din SRI in 1991. Ce s-o fi intamplat cu ele? Relatii extrem de interesante ar putea oferi toti cei care au fost sefi la SRI, incepand cu Magureanu si terminand cu Radu Timofte. Ancheta interna facuta de col. Lupu la Serviciul Roman de Informatii mai concluziona, in 1991, ca „evidentele manuale, inclusiv a listelor si situatiilor statistice elaborate la calculator exista in integralitatea lor“. Mai sunt? Mira-ne-am! Pe de alta parte, surse confidentiale arata ca alte dosare au disparut in 1990, prin metoda „incinerarii intamplatoare“, in incendiile de la Biblioteca Nationala, de la sediul fostei Directii a V-a (colt cu cladirea Senatului) si de la Academia „Stefan Gheorghiu“, unde se aflau inclusiv dosarele absolventilor de jurnalism.

Mineriada '13-15 iunie '90>> si materialele preelectorale distruse!
Serviciul Roman de Informatii s-a creat in 26 martie 1990. Presedinte al Romaniei era ales, in Duminica Orbului din luna mai a acelui an, Ion Iliescu, dupa ce tot el asigurase suprematia statului, ca emanat de frunte al Consiliului National al Frontului Salvarii Nationale imediat dupa decembrie 1989. Prim-ministru a fost uns Petre Roman. Doua luni si jumatate mai tarziu, Bucurestiul cadea sub teroarea hoardelor mineresti dezlantuite sub bagheta magica a vechii Securitati mulate pe noile structuri informative.

Un document foarte important il reprezinta procesul-verbal numarul 0105214 data de 25 aprilie 1990. Acesta exista si dovedeste ca a fost realizat pentru „distrugerea unor documente din cadrul compartimentului Personal-Invatamant-Organizare-Mobilizare a unitatii 09016 Bucuresti“. Doua saptamani mai tarziu, Virgil Magureanu - fost participant activ la reteaua conspiratorilor impotriva lui Ceausescu, din care facusera parte Ion Iliescu, Radu Nicolae si Nicolae Militaru - a semnat, ca director uns al SRI-ului, un ordin care poarta numarul 0138/7.05.90, referitor la „masurile de aparare a secretului de stat si profesional“, din cauza caruia majoritatea documentelor erau calsificate pana si fata de organele Procuraturii. Alte documente ale SRI atesta, in 20 iunie 1990, ca „materiale de propaganda preelectorala trimise de MApN, MSM (Marele Stat Major) si DIA (Directia de Informatii a Armatei) la Divizia „B“ a SRI-ului au fost arse. Din datele pe care le detinem, Divizia „B“ a SRI era condusa de colonelul Petru Muresan. De unde puteau proveni ele? Cel mai probabil din descinderilor ofiterilor acoperiti la sediile partidelor istorice si pe la sediile de publicatii devastate in 13-15 iunie 1990. Pentru ca putem vorbi de „materiale prelectorale“ din perioada anterioara alegerilor din 20 mai 1990.


Despre autor:

Gardianul

Sursa: Gardianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.