9 August 2006
De partea cealalta a cheiului, cateva zeci de metri mai jos pe cursul raului, intalnim intrarea intr-o pestera de largime suficienta ca sa incapa un grup de oameni. Noi am atacat-o dinspre Valea Galbena, adica din partea opusa.
De la un capat la c
De partea cealalta a cheiului, cateva zeci de metri mai jos pe cursul raului, intalnim intrarea intr-o pestera de largime suficienta ca sa incapa un grup de oameni. Noi am atacat-o dinspre Valea Galbena, adica din partea opusa.
De la un capat la celalalt se pot face doar zece minute desigur, daca nu te opresti la fiecare "surpriza" ce-ti iese in cale. si cine nu se opreste?! Acum, pestera este iluminata si ingrijita, astfel ca lanterna e folositoare doar daca vrei sa vezi in detaliu fiecare adancitura sau "camera" separata, de care pestera nu duce lipsa. Nu rezisti tentatiei de a sterge cu degetul tavanul umed, si descoperi ca are un praf fin pe el probabil, rezultatul procesului de macinare la care e supus zi de zi, de atatea mii de ani
Interesant este si modul in care se reflecta lumina reflectoarelor sau cea naturala de la iesire galbuie pe stanci, verzuie in apa, argintie in nisipul de pe malul raului. De aceea, cuvintele noastre se opresc aici. Pestera Bolii ca, de altfel, oricare alta trebuie vizitata la pas. Nu dureaza mai mult de o ora.

In extremitatea nordica a Vaii Jiului, la 12 kilometri de Petrosani, pe DN66 spre Hateg, intalnim, intr-o depresiune aproape invizibila din trafic, o cabana si un rau care poarta denumirea "Pestera Bolii". Numele ar veni de la un boier pe care il chema Bolea, improprietarit, in vechime, cu acest tinut.

Cheiul Bolii, un basorelief al luptelor dintre rau si piatra
Dupa ce inconjoara platforma pe care se afla cabana, raul intra frontal in stanca muntelui si formeaza unul dintre cele mai spectaculoase concretiuni carstice ale Romaniei: Cheiul Bolii. Un fel de pestera fara plafon, in care doar apa si stanca se ingemaneaza intr-un peisaj ca in filmele SF. Apa are o adancime mica (unui adult abia ii ajunge pana la brau) si curge lent, dar imparabil. Ca dovada stau formele in care a sapat stanca. Practic, fiecare etapa a luptei dintre rau si piatra este reprezentata pe pereti, in scobituri si creneluri, ca intr-un basorelief natural. Cu picioarele goale, dar mai bine cu o saltea pneumatica, veti petrece o jumatate de ora intr-un spatiu in care timpul are altfel de dimensiuni.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.