5 August 2006
"Ma nascusem tirziu ca o dimineata de iarna", - uite un vers care ma face sa citesc intreg volumul Ritei Chirian si sa inchid ochii in fata unor stingacii deja vu in toate volumele feminine ale ultimilor ani. In al doilea rind, "feminismul" Ritei Chi
"Ma nascusem tirziu ca o dimineata de iarna", - uite un vers care ma face sa citesc intreg volumul Ritei Chirian si sa inchid ochii in fata unor stingacii deja vu in toate volumele feminine ale ultimilor ani. In al doilea rind, "feminismul" Ritei Chirian nu este nici el atit de violent-pregnant incit sa anuleze poezia in sine. Este unul dintre putinele cazuri cind "inchiderea" se transforma in deschidere, cind particularul are relevanta la nivel general.
Desigur, patetisme adolescentine se gasesc cu duiumul, mai ales in povestiri din orasul b., orasul chenar al cresterii, oras canava pe care vocea Rita arunca secvente, faze amalgamate in virtej: "Striga-ma salbatec, draga oras b., cinta-ma: rita ritaritaritatatatatata/ striga pina ai sa-mi cazi la picioare batrin si obosit, pina cind ai/ sa stii ca exist, pina ai sa-mi porti pe strazi in carnaval/ halcile de carne si singe./ ce piele tabacita de aerul tau mi se coace pe brate, pe spate, in jurul/ ochilor mei orbi./ va ninge pamint anul asta."
Poate alt semn al imaturitatii acestei poezii este lipsa unei concentrari in vers: volutele, imaginile au nevoie de spatiu prea mare pentru a se desfasura, angrenind in dansul acesta prea multa materie. Ghicesti in ea un viitor poet care va putea poate sa "managerieze" mai bine economia versului. Deocamdata domneste o debandada totala, impanata cu metafore citeodata fortate, adolescentine: "beam intunericul ca pe o vodca inghetata in pahare", "o poveste abia nascuta cu sinii acoperiti de moarte" etc. Eterna poveste, identificabila in toate volumele de debut ale tinerelor post-decembriste: constientizarea feminitatii, evolutia urmarita pas cu pas si alte asemenea lucruri. Ce o distinge pe Rita Chirian este o anumita doza de luciditate decantabila din aceste versuri, un soi de cinism abia mascat, despre care cred ca va ajunge predominant in timp:
"cum, mama, cum, nimic nu e adevarat, imi spui, imi citesti despre/ zdreanta si despre capracutreiiezi si eu stiu ca zdreanta nu vrea sa aiba/ ochii de faianta, vrea ochi frumosi, migdalati, verzi, ca nu e drept sa/ moara iezii si sa stea cu capetele in geam cu zimbete sinistru rinjite/ la mamacapra, cum, mama, cum, te intreb./ si tu mi-ai smuls ochii: nimic nu e adevarat, trebuia sa dormi pina/ acum, trebuia sa dormi trebuia sa dormi sa dormi sa dormi..."
De aici, trecerea la cele mai noi povestiri din orasul b.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.