Constelatia imaginilor (II)

Incepand din chiar poemele publicate in cadrul rubricii "Posta redactiei" (Luceafarul, Anul V, Nr. 7, 1 Aprilie 1962, p. 8 si Luceafarul, Anul V, Nr. 14, 15 Iulie 1962, p. 8), in creatia lui Andrei Codrescu apare una dintre imaginile cele mai frecvente: lumina.
"Paduri de vuiete si foc
ridica pulberea din loc
si la caldura razelor de soare
Ii da putere, forma si culoare";
sau
"Miinile voastre, toate,
Le-am strins in miinile mele
si-au pornit vinturi in lumina.
Pe podul bratelor voastre
Ma ridic catre soare".
Provenit de la soare, luna sau stele, sau - pur si simplu - prezenta spontanee, elementul fotonic indica propensiunea cosmica a imaginatiei tanarului aed. De asemenea, lumina unor focuri stranii este prezenta, o culme a acestui tip de imagini reprezentand-o poemul "Cantec de femeie" publicat in cursul anului 1965 in revista Steaua (Anul XV, Nr. 1, p. 74):
"(...) Ruguri au izbucnit in cimpie,
iubitule se ard vrajitoarele...".
O alta imagine mai rara, dar la fel pregnanta precum aceea a luminii provenita din diferite surse e reprezentarea unui imens ofidian:
"(...) Transeea cu profil de sarpe
S-a prabusit in mine, moarta" (poezia "Prieteni", Luceafarul, Anul V, Nr. 14 (97), 15 Iulie 1962, p. 8).
Peste ani, chiar in volumul deja citat, Miracol si catastrofa, reintalnim prezenta giganticului sarpe - intruchipat de un rau tulbure din New Mexico: "Eram plin de muzica si veselie, iar riul curgea catre stele, plin de stele.

---

Despre autor: