"Certificarea produselor alimentare inseamna supravietuirea producatorilor"

Laboratoarele LAREX au activitatea principala axata pe contractele cu agentii economici, urmarind, insa, cu prioritate analizele pe care le cere Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor. Este o institutie care se autofinanteaza integral, majoritatea banilor provenind din contractele cu agentii economici. In momentul de fata, LAREX este, inca, o institutie care reuseste sa traiasca din venituri ce sunt mai mari decat cheltuielile, fapt ce-i permite sa achizitioneze aparatura in rate, pentru ca nu are bani sa plateasca totul odata. Este o institutie care nu are, insa, nici un fel de datorie la stat si nici fata de salariati. Marea problema a acestor laboratoare este faptul ca numarul orelor de incercare de laborator scade in fiecare an, tendinta constatata de 5-6 ani incoace, pe care actualul Director General, Vladimir Soare, a semnalat-o forurilor tutelare in mai multe randuri.

"Statul isi face singur concurenta neloiala!!!"
Desi notorietatea acestei institutii este castigata in timp, inca dinainte de 1989, problemele ei au aparut din momentul cand i s-a retras integral finantarea de la stat. Forul tutelar, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, sub palaria careia functioneaza aceste laboratoare, indiferent ce culoare politica a avut la conducere, chiar daca a inteles situatia, n-a reusit sa gaseasca o solutie nici pana in momentul de fata. "Cauzele sunt mai multe:paradoxal, una din cauzele principale este existenta, pe aceeasi piata, a laboratoarelor de stat cu finantare diferentiata. Unele sunt finantate integral de la buget, cu fonduri pentru acoperirea cheltuielilor curente si de dezvoltare, in timp ce LAREX trebuie sa practice preturi mai mari, care sa-i acopere salariile si cheltuielile de dezvoltare, nefiind finantate deloc de stat, chiar daca apartin tot statului! In momentul de fata, avem de rezolvat problema reamenajarii laboratoarelor, investitie care ne depaseste posibilitatile porprii, fapt pentru care incercam sa gasim programe de finantare in acest sens. Am gasit un program de finantare, dar acesta este un program SAPARD, destinat nevoilor A.N.S.V.S.A. si laboratoarelor sale, program care are un capitol destinat si altor laboratoare, insa, trebuie sa obtina recomandarea acestei institutii. Sper sa obtinem recomandarea A.N.S.V.S.A. si cateva sute de mii de euro, pentru reabilitarea amenajarii laboratoarelor. E foarte greu de stabilit o egalitate intre laboratoarele extrabugetare si cele bugetare", ne-a declarat Directorul General, Vladimir Soare.Pe de alta parte, exista si o cauza legata de modul in care producatorii din Romania au inteles sa-si dezvolte infrastructura calitatii. Foarte multi merg, inca, pe implementarea unui sistem de management al calitatii. Fata de vremurile cind n-aveau nimic, acum, implementarea unui sistem al calitatii inseamna un pas inainte. A contat si sprijinul statului prin plata a jumatate din costurile sistemului. Chiar daca a fost un pas important, dar firesc in conditiile cerintelor actuale ale economiei de piata, implementarea unui sistem de management al ca-
litatii nu a facut decat sa creeze niste premise. De la acest sistem, pina la un produs conform cu anumite cerinte de calitate trebuie sa mai intervina si certificarea de produs.

UE nu rezolva problemele producatorilor romani de alimente
"Produsul este cel care iese din intreprindere pe piata, nu sistemul calitatii, iar acest lucru nu l-au inteles producatorii romani. Pe un sistem al calitatii, fabricantii pot avea surpriza ca un produs sa nu iasa intotdeauna conform. De aceea, produsul trebuie controlat special, iar organismele de certificare a produselor trebuie sa devina cel putin la fel de importante, daca nu mai importante ca organismele de certificare ale sistemelor calitatii. In momentul de fata, in domeniul alimentar, sunt foarte putini agenti economici dispusi sa-si certifice produsele, sa inteleaga ca prin organismele de certificare pot stabili si un parteneriat. Nu-si dau seama care este interesul lor material, nu inteleg ca prin certificarea produsului vor avea mai putine probleme cu organele de control, cu consumatorii, etc. Ei trebuie sa stie ca organismul de certificare a produselor este de fapt un partener care ii ajuta, pentru ca produsul final sa iasa conform cu documentatia tehnica prevazuta. Considera ca sistemul de management al calitatii mentionat pe produs este suficient, fapt care creaza confuzia ca produsul este certificat. Sper ca din momentul in care vom fi membrii in UE lucrurile se vor mai aranja, dar daca nu le aranjam noi nu cred ca va veni cineva din Uniunea Europeana sa ne rezolve problemele acestea", sustine Vladimir Soare. Ministerul Agriculturii a facut pasi importanti in acest sens: a auditat agentii economici, i-a impartit pe categorii, unii i-a oprit, unii i-a desfiintat, iar altii au primit termene de gratie pentru a indeplini anumite norme. Cu toate acestea, producatorii, in majoritatea lor, nu constientizeaza utilitatea certificarii produselor inainte de punerea acestora pe piata.
Din partea Uniunii Europene, insa, nu exista nici obligativitatea implementarii sistemului de management al calitatii si nici a certificarii produselor. Toate acre-
ditarile si certificarile sunt voluntare, nu obligatorii, in afara domeniilor reglementate. Din pacate, dupa cum afirma seful LAREX, alimentele nu constituie domeniu reglementat si nu intelege de ce.

Multinationalele isi certifica produsele
Tot Directorul General, Soare, spune ca preturile la certificari nu sunt atat de mari incat sa constituie un impediment pentru agentii economici, fiind formate din costurile auditurilor si cele ale incercarilor. Nu sunt prohibitive. Certificarea unui sistem de management al calitatii costa mai mult, dar se face o singura data. Supravegherile nu sunt atat de costisitoare si nu cuprind analize. Pana la urma, conchide domnia sa, este o conceptie de educatie a producatorilor romani. Comparativ, laboratoarele de stat concurente cu LAREX au preturi mult mai mici, deoarece sunt finantate de la buget.
Cu toate acestea, are clientela sa, formata de ani si ani de zile, care pune baza pe analizele facute aici, chiar si in conditiile in care alte laboratoare au preturi mai mici. In ceea ce priveste viitorul LAREX nici macar Directorul General, Vladimir Soare, nu stie ce se v-a intampla. Speranta lui este legata doar de schimbarea atitudinii agentilor economici fata de necesitatea certificarii de produs: "Nu este normal ca statul sa-si faca singur concurenta intre laboratoarele de stat!!! Inca din 1990, LAREX este complet extrabugetar si plateste toate taxele la stat. Nu are nici un fel de datorie la buget. Nu putem sa facem, insa, nici o analiza gratuita pentru consumatori, nu putem sa-i ajutam in nici un fel. Nu stiu ce se va intampla pe viitor, nimeni nu m-a intrebat nimic despre viitorul institutiei. In prezent, ne zbatem sa aducem clienti! Depindem, insa, de schimbarea de mentalitate a producatorilor care trebuie sa stie ca este spre beneficiul lor certificarea produselor. Trebuie sa dispara opacitatea producatorilor de alimente. Acum, putini producatori romani accepta certificarea produsului. In schimb, majoritatea clientilor nostrii provin de la firmele multinationale, care vin sa-si certifice produsele. Sunt constienti de importanta acestui lucru, invatati si obligati de reglementarile de occidentale cu acest lucru. Producatorii nostrii in loc sa le urmeze exemplul sunt, foarte reticenti in aceasta privinta mai ales ca nu-i costa foarte mult in raport cu ce ar putea pierde."

Fabricantii romani pot pierde totul
Pentru certificarea unui produs, acesta putand sa insemne mai multe produse, greu se pot depasi 1500 Euro. Un pret de 1500 Euro, pentru o certificare de 3 ani de zile, pentru o firma rentabila, nu este un pret mare. LAREX face certificari numai pentru produsele alimentare. Producatorii trebuie sa-si certifice produsele pentru ca astfel isi asigura propria siguranta fata de piata, fata de organismele de control, fata de ideea de a putea gresi in propriul proces tehnologic. Organismul de certificare nu inseamna control, ci este menit sa aduca la suprafata neconformitati ale produsului pe care producatorul nu le observa prin propriul sistem de management al calitati. Neconformitati pe care trebuie sa le rezolve inainte ca produsul sa ajunga pe piata. Astfel, producatorii se asigura ca pe poarta fabricii nu ies produse neconforme, lucru extraordinar de important, care trebuie facut de orice fabricant serios. Este o asigurare fata de consumator, care la noi inca alege in functie de buzunar, dar si fata de concurenta. Odata cu integrarea europeana, concurenta va fi mult mai puternica prin venirea firmelor de afara, obisnuite cu sistemul de certificare a produselor. Pe piata romaneasca vor intra multe produse carora producatorii autohtoni vor trebui sa le faca fata. Pe de alta parte, daca vor sa exporte atunci vor trebui sa se dezvolte. Daca exporta produse neconforme si acestea vor fi depistate la control, vor disparea de pe piata si isi vor pierde partenerii externi si contractele. Problema este cand se va intampla schimbarea de mentalitate a fabricantilor fata de certificarea produselor alimentare? Pentru agentii economici, certificarea de produs v-a deveni o problema de supravietuire. Pe viitor, necertificandu-si produsele, producatorii pot pierde tot: clienti, procesele cu consumatorii, increderea consumatorilor si a partenerilor de afaceri, bani platiti pe amenzi ori sanctiuni contraventionale, pot pierde piata si pot inchide firma.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe