Spovedania lui Panait Istrati

Personalitatea complexa a lui Panait Istrati, structurata pe coordonatele specifice destinului sau uman si artistic, nu poate fi inteleasa in adevarata ei lumina fara cunoasterea uneia dintre scrierile sale fundamentale, si anume Confession pour vaincus. Aprs 16 mois dans l'URSS, aparuta la Paris, in 1929, la Editura Rieder, in cadrul volumului Vers l'autre flamme. Desi acest volum a fost publicat numai sub numele lui Panait Istrati, el mai cuprindea inca doua lucrari care nu erau ale sale, dupa cum insusi a precizat intr-o nota: Soviete 1929 de Victor Serge si Rusia fara masca de Boris Suvarin, ambii scriitori rusi disidenti, ale caror nume nu puteau fi divulgate din motive lesne de inteles. Confesiunea lui Panait Istrati a fost tradusa in limba romana pentru prima data de Ion Pas, sub pseudonimul P. Ioanid, si publicata in 1930, la Editura Cugetarea, cu titlul Spovedania unui invins. O noua traducere a realizat Alexandru Talex, cu titlul Spovedanie pentru invinsi, in 1990, la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Recent, Editura Gramar a reluat versiunea lui Ion Pas, Spovedania unui invins, in prestigioasa colectie "Sinteze. Documente. Eseuri".
Cartea se bazeaza pe cele vazute si traite nemijlocit de Panait Istrati in calatoria pe care a intreprins-o in URSS timp de 16 luni, din octombrie 1927 pana in februarie 1929. Invitat de catre oficialitatile sovietice, impreuna cu alti scriitori din Europa, sa participe la cea de-a zecea aniversare a Revolutiei din Octombrie, Panait Istrati a crezut, initial, ca va avea satisfactia sa constate, in mod concret, infaptuirea idealului de dreptate si libertate sociala, atat de scump inimii sale daruite cu generozitate durerilor celor multi, umiliti si obijduiti. Dar, amarnica deziluzie pentru insetatul de dreptate, dupa cum insusi marturiseste: "M-am dus acolo cu ganduri si elanuri care au sucombat pe drum". Spre deosebire de unii scriitori straini, prezenti in URSS cu acelasi prilej, care, fie din lipsa de discernamant, fie din oportunism, faceau aprecieri ditirambice la adresa puterii bolsevice, Panait Istrati n-a abdicat nici un moment de la principiul fundamental al vietii sale: sinceritatea. Fiind sincer, in primul rand fata de sine insusi, n-a acceptat nici un compromis, nu a facut nici o concesie, propunandu-si sa spuna adevarul si numai adevarul, cu orice risc. Nu si-a renegat idealul de dreptate si libertate, dar s-a declarat, nu fara mahnire, un invins, marturisind lapidar: "Acum sunt un invins".

---

Despre autor: