Lucian Bute si Steluta Luca, doi reprezentanti ai locuitorilor din Pechea GalatiuluiAmbasadori autentici ai sportului romanesc!

O asezare rurala obisnuita din judetul Galati - Pechea - a dat la iveala doua nume cu o larga sonoritate in lumea sportului de mare performanta. Un pugilist si o handbalista. Pugilistul, consacrat mai intai, in boxul rezervat amatorilor, a avut cutezanta de a face pasul cel mare, cel mai greu - fiind si cel mai dur - catre boxul profesionist. Lucian Bute, despre el fiind vorba, n-a pregetat nici o clipa sa urce in ring cu adversari in dispute de 10 runde si chiar 12. De trei, patru ori mai mult ca la amatori. Tanarul din Pechea Galatiului si-a cunoscut de la inceput capacitatea fizica si psihica, intuind ca trecerea la profesionism, departe de a insemna pentru o aventura, avea sa marcheze aparitia unui boxer de exceptie. Aceeasi intuitie au avut-o, din capul locului, si oficialii de la clubul canadian Interbox din Montreal. Exista pentru cei de la Interbox si o garantie ca vor avea de-a face cu un pugilist dintre cei mai dotati. Aceasta garantie a oferit-o fostul campion al lumii, Leonard Dorin Doroftei - "Mosul", legitimat deja la acest club cu o mare reputatie in Tara Artarilor. Se stie, Lucian Bute a indreptatit toate asteptarile. Ori de cate ori a urcat in ring, acum, in postura de boxer profesionist, Lucian Bute a incheiat disputa ca invingator. Este campion al Americii, posesor a doua centuri, avand la activ nu mai putin de 19 victorii. Majoritatea prin KO - i se si spune "Mister KO", iar din toamna va reincepe sarabanda meciurilor dinaintea unuia pe care si-l doreste si il accepta cu nerabdare; cel care sa marcheze primul loc in lume la cele mai importante versiuni. Pe cand un asemenea eveniment realmente de referinta? Bute il anticipeaza in cazul cel mai fericit in toamna lui 2007. Prin Doroftei, iar acum prin Bute, dar si printr-un alt pugilist profesionist, Adrian Diaconu - "Rechinul", boxul profesionist romanesc marcheaza un puternic reviriment. In fapt, o reinnodare a traditiei, iar pentru Lucian Bute, in mod special, ambitia de a se dovedi un demn continuator al altui pugilist galatean, Constantin Nour, peste ani cel mai apreciat antrenor roman. Nour, generatie cu Umberto Lancia, Jim Calinescu si Moti Spakov, dar si deschizator de drum pentru viitori boxeri pugilisti, Toma Aurel si mai ales Lucian Popescu. Primul dublu campion european, iar cel de-al doilea, chiar triplu campion al continentului nostru. Are exemple de urmat, Lucian Bute!

VeriSoara lui Lucian s-a dedicat handbalului...
Putini au stiut pana de curand ca Steluta Luca este ruda foarte apropiata cu Lucian Bute. Mai exact, veri primari. Cand se reintalnesc au ce sa-si povesteasca. Fiecare isi deapana amintiri din cariera sa sportiva. Steluta a inceput relativ tarziu activitatea sportiva. Juca, ce-i drept, handbal, dar numai in scoala, la Pechea. Nu cunostea prea multe taine din acest sport; cum sa dribleze, cum sa se demarce. A avut, insa, dintotdeauna o extraordinara forta fizica. De fapt, o are si acum. Antrenamentele le facea mergand deseori cu parintii la cules de struguri, ridicand cosurile in remorci. Oricum, la 12 ani era golgetera a scolii din Pechea. Cea mai indragita sportiva a profesorilor de sport, sotii Doina si Adrian Gheorghiu! La 14 ani, tot golgetera la finala scolara pe tara de la Timisoara. La 15 ani, in fine, eleva in clasa a 9-a, Steluta facea primii pasi spre consacrare, ca titulara in echipa Clubului Sportiv Scolar 1 din Galati. La 17 ani a pus ochii pe ea Gheorghe Tadici, care a transferat-o la Zalau, titularizand-o intr-un meci din prima liga, la Constanta. Nu i-a priit Zalaul, astfel ca a ajuns la echipa din Zavoi, la Oltchim Ramnicu Valcea. Echipa cu care a cucerit trei titluri de campioana nationala. Dar, dupa ce a trait marea satisfactie de a ajunge si campioana mondiala cu echipa, la nivelul junioarelor. Se intampla in 1995. Un deceniu mai tarziu avea sa fie la un pas, un singur pas de cucerirea titlului mondial si la senioare...

Mirajul strainatatii n-a incantat-o...
Chiar daca a avut marea sansa de a ajunge titulara la o echipa de top de pe continent si chiar din lume - FCK Copenhaga, Steluta Luca s-a gandit mereu la... dulcele acasa. Asa se face ca desi in clubul danez s-a bucurat de absolut toate onorurile cuvenite unei mari jucatoare, abia a asteptat un semnal spre a reveni in tara. Semnalul l-a dat cel care o scosese la lumina, antrenorul Tadici. "Vino la Valcea, din nou, pentru ca m-am decis sa fac o echipa de mare isprava!". Invitatia a primit-o cu emotie, dar si cu unele griji. Steluta avea contract cu clubul din capitala Danemarcei pana in anul 2008. A gasit intelegerea necesara. Pentru tot ce facuse ea pentru FCK Copenhaga, merita. A parasit Danemarca fara prea multe regrete, convinsa de Tadici ca, intr-adevar, la Ramnicu Valcea, ambitiosul antrenor e pus pe fapte mari. Tadici uitase demult supararea, dupa plecarea Stelutei la Oltchim. Cum erau in relatii dintre cele mai firesti, intre o jucatoare capitan al echipei nationale si antrenorul care reusise marea performanta de a readuce in prim plan handbalul feminin, dupa locul 2 la mondialele din Rusia. Chiar daca ulterior avea sa intervina un pas inapoi, ratarea calificarii la europenele din toamna. Dar esecul de la turneul de baraj cu Serbia promite sa fie si pentru Steluta Luca si pentru antrenorul Tadici, o adevarata provocare: "Ceea ce nu s-a reusit anul acesta, o prezenta la CE in Suedia, se va reusi - si nu oricum - o participare la turneul final al CM de anul viitor din Franta!", o spune cu toata convingerea Steluta Luca, nu numai capitan al nationalei ci si lider al selectiilor sub tricolor - din 1994, anul de debut - pentru care a evoluat de 161 de ori, inscriind nu mai putin de 852 de puncte! O spune totodata o handbalista care a participat la sase editii ale CM, la patru ale CE si de asemenea la JO de la Sydney. Merita cu alte cuvinte sa-i dam crezare!

Capitan al "7"-ului tricolor feminin, Steluta Luca se bucura de pretuirea tuturor jucatoarelor din lot. In aceasta privinta, calitatea pe care o detine i se potriveste ca o manusa. Desemnarea ei ca purtatoare de cuvant a echipei a fost inspirat aleasa. Ea nefiind numai o sportiva indispensabila in economia prestatiei echipei, ci cu mult mai mult: Steluta Luca este capabila sa stinga posibile conflicte izvorate dintr-un motiv sau altul intre jucatoare. Din orgoliu sau de alta natura. In aceasta privinta exista opinii vizand un anumit rol al Stelutei Luca in atenuarea si chiar disparitia definitiva a conflictului si dintre Gheroghe Tadici si Mariana Tarca. Alte opinii anticipeaza un rol pozitiv al Stelutei Luca in revenirea jucatoarei Carmen Amariei-Lungu la lot. Faptul ca jucatoarea "sarita" de Tadici in campania pentru mondialele de anul trecut a refuzat oferta Rulmentului Brasov, optand pentru Jolidon Cluj ar fi un prim pas. Daca semna pentru echipa din Brasov insemna, intr-un fel, o continuare a racelii dintre Tadici si Carmen Lungu-Dinu, generata si de disputa apriga din campionat care se anunta intre echipa din Zavoi, condusa de Tadici si cea de sub Tampa, pregatita de Tarca. Or, asa, Carmen Lungu-Dinu ramane - cel putin teoretic - in afara conflictului Tadici-Tarca. Iar Stelutei Luca i-ar fi mult mai usor sa faca apropierea jucatoarei, aflata acum la Cluj. Aceasta si pentru ca toata lumea handbalului intelege ca numai reunind la lot si in echipa nationala tot ce exista mai valoros se va putea razbate mai usor (si mai sigur) hatisurile calificarii la mondialele de anul viitor. Iar prima etapa a acestei coagulari a tuturor valorile ar trebui sa o reprezinte "Trofeul Carpati". Acolo unde - in lotul handbalistelor noastre - ar trebui sa reintre si Carmen Lungu-Dinu. Daca se va reusi acest lucru ar fi realmente un succes si o promisiune pentru viitor. La "Trofeul Carpati" urmand sa participe si echipa Serbici condusa de Anja Andersen, cea care a avut-o in echipa, la Slagelse, pe Carmen...

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe