Cui ii este frica de un referendum?

Un referendum vizand o problema atat de importanta cum este impartirea puterii, indiferent de catre cine este initiat, ar trebui sa-i lase cetateanului posibilitatea sa se pronunte asupra formei de stat. Ori monarhie constitutionala, ori republica parlamentara, ori republica prezidentiala. Legea fundamentala ar urma sa fie modificata. In acord deplin cu o populatie bine informata asupra temei in discutie si dupa o dezbatere organizata la nivel national. Fireste ca, in aceste conditii, statul va deveni mai puternic, intrucat cetatenii au avut posibilitatea sa opteze in deplina cunostinta de cauza, altfel decat au facut-o pana acum. Am promis ca voi face abstractie de persoane si de diversele interese de grup. Si, analizand aceasta tema, asa voi si face.
Desi eu insumi sunt adeptul monarhiei, sunt gata sa admit ca intreaga educatie si cultura politica de care au beneficiat romanii ii indreapta in directia unei republici. Dar corect este sa li se ofere si sansa, celor care doresc, de a opta pentru monarhie. Eu ma voi concentra asupra ideii de a gasi un mecanism constitutional prin care, in viitor, sa poata fi evitata blestemata batalie dintre palate. Dintre institutia prezidentiala si cea executiva. Un razboi care, asa cum s-a vazut, a caracterizat toate ciclurile legislative. Solutia logica este una singura: departajarea cat mai clara a atributiilor. Impartirea, cu mare precizie, a puterii. Si, mai ales, adoptarea principiului ca, in stat, ca rezultat al alegerilor democratice, puterea se concentreaza fie in mainile Guvernului, fie la presedinte.
Sa luam in calcul prima ipoteza. O Romanie cu un sef de stat decorativ. Dupa modelul german. In aceasta ipoteza, in mod evident, nu mai sunt necesare alegeri prezidentiale. Populatia poate fi scutita si de eforturi si de cheltuieli in ceea ce priveste desemnarea presedintelui. Acesta nu va mai avea nevoie de cel mai inalt grad de legitimitate, dat numai si numai de alegerile generale prezidentiale, la care participa si se pronunta toti cetatenii cu drept de vot. Este suficient ca, dupa alegerile generale, Parlamentul sa ia in discutie candidaturile si sa desemneze un presedinte. Nebeneficiind de cel mai inalt grad de legitimitate si avand atributii cu caracter de reprezentativitate strict delimitate de Constitutie, presedintele Romaniei nu va mai putea intra in coliziune cu primul-ministru. In realitate, cea mai puternica persoana in stat va fi premierul. Acesta va avea sprijinul majoritatii parlamentare. Respectiv acelei parti a alesilor poporului care reprezinta majoritatea in Parlament. Aceeasi majoritate care l-a desemnat si pe presedinte. Oricand Parlamentul crede ca este necesar, il poate schimba atat pe premier, cat si pe seful statului. Paradoxul face ca, in ciuda precizarii de mai sus, o astfel de putere va fi in mod clar mai stabila decat formula care opereaza astazi. Razboaiele dintre palate nu vor mai fi posibile. Si nici dispretul absolut revoltator pe care de atatea si atatea ori l-au manifestat, in Romania, sefii de stat fata de Parlament. Sau premieri. Asa cum este normal intr-o democratie, pentru prima data Parlamentul va fi cu adevarat suveran.
Si o a doua formula este la fel de functionala. Si anume, o republica prezidentiala. Ea ar insemna fie ca nu va mai exista deloc un prim-ministru, dupa modelul Statelor Unite, fie Guvernul va trebui sa devina, in mare masura, un executant al politicilor elaborate de institutia prezidentiala, sub supravegherea si controlul Parlamentului. Evident, daca va fi o republica prezidentiala, un Consiliu Suprem de Aparare a Tarii este la fel de necesar, pe cat de inutil ar fi acelasi Consiliu in ipoteza unei republici parlamentare. In aceasta forma de stat, presedintele va putea fi cu adevarat "jucator". Fara a comite prin aceasta vreun abuz. Pentru a avea cat mai multa legitimitate, in mod obligatoriu el ar trebui sa fie ales direct de catre cetatenii tarii. Si numai ei l-ar mai putea da jos la solicitarea Parlamentului si doar in conditii cu totul si cu totul speciale. In timp ce primul-ministru ar putea fi desemnat si revocat de presedinte, cu aprobarea legislativului.
Eu nu ma feresc sa fac afirmatia ca, daca ar avea loc o dezbatere nationala si un referendum pe aceasta tema, as opta pentru o republica parlamentara. In care presedintele va avea doar un rol de reprezentare. Principalul argument - mai sunt insa si multe altele - este ca, de-a lungul istoriei, Romania a cazut mult de prea multe ori in capcana unor dictaturi sau unor regimuri prea autoritare pentu a fi si benefice cetateanului de rand. Ma intreb insa de ce, in conditiile in care este limpede ca vom fi obligati sa modificam Constitutia imediat dupa intrarea in Uniunea Europeana, nici una dintre institutiile fundamentale ale statului si nici unul dintre partide nu declanseaza procedurile si dezbaterea pe aceasta tema. Pana la urma, cui ii este frica de un referendum?

---

Despre autor: