Joaca de-a democratia

In 27 octombrie anul trecut avea loc intr-una din suburbiile Parisului un incident care avea sa conduca la o explozie de violenta ale carei conturi nu s-au incheiat inca, si care a zguduit Republica din temelii. Doi adolescenti vinovati de <<delictul de facies>> mureau electrocutati, in tentativa de a scapa de hartuiala politiei. Cel de-al treilea, transportat in stare grava la spital, ramane singurul martor ocular al celor petrecute la Clichy sous Bois. Imaginile violentelor care au urmat in suburbiile marilor orase, dar in special in jurul capitalei au inmarmurit o lume intreaga.
Marti, a fost facut public raportul de ancheta al Comisiei Nationale de deontologie si securitate, sesizata in ianuarie de catre un deputat asupra <<afacerii de la Clichy sous Bois>>, care suspecteaza un abuz al politiei. Intr-adevar, multa vreme disputa s-a invartit asupra originilor revoltei din suburbii: au fost adolescentii urmariti pe buna dreptate? Si-a luat politia precautiile necesare? A actionat in limitele si cadrul legal? Raportul CNDS este fara echivoc: politia a recurs la toate abuzurile posibile: interogatoriul singurului supravietuitor, fluturat in noiembrie ca marturie in favoarea politistilor a fost luat in conditii abuzive, datele privind martorul au fost falsificate, politia a beneficiat de complicitatea unui medic prea putin preocupat, se pare, de starea pacientului sau.
Aceasta istorie poate parea neinteresanta pentru noi. Romania tuturor posibilitatilor ofera in fiecare zi povesti de cosmar. Si totusi, sunt cateva invataminte de tras - asupra a ceea ce se poate intampla cand politica manipuleaza fortele de securitate, cand politicienii se joaca cu granitele legalitatii, impinse mai la stanga sau mai la dreapta pentru a servi anumite interese.
Ministrul de Interne, Nicolas Sarkozy, a decis sa faca din politica de securitate a cetateanului trambulina sa electorala. Cu un ochi spre sondajele de opinie si cu celalalt catre articolele de presa, ambitiosul ministru de Interne s-a servit de instrumentul care i-a fost pus la indemana - politia - cu o abilitate magistrala. Politia nu isi construieste propriile politici, ea le urmeaza pe cele care i-au fost trasate de catre sefi si cand i se da mana libera, cand este incurajata spre masurile de forta poate depasi cu larghete limitele impuse de drepturile omului, de legi, de constitutie. Pentru ca este intotdeauna mai usor sa ajungi la tinta direct, si pentru ca demonii care zac in adormire in fiecare dintre noi n-au nevoie de prea multe impulsuri pentru a se destepta.
Asa se face ca in tara Drepturilor Omului, oamenii sunt hartuiti pe strada pentru ca nu au culoarea potrivita sau aruncati direct la puscarie, macar pentru verificari, doar pentru ca au pasaportul de o anumita nationalitate. Aceasta politica violenta impotriva imigratiei n-a produs deocamdata prea mari rezultate, dar a dat senzatia cetateanului ca cineva se bate cu <<problema>>, isi da silinta, se preocupa de ceea ce il ingrijoreaza pe el cel mai tare. Intre timp, costul acestei politici este devastator pentru ceea ce s-a castigat in secole de evolutie pe terenul drepturilor omului.
Desigur, intr-o zi Franta se va trezi pentru ca democratia ei este solida, iar institutiile construite de-a lungul timpului pentru a face de garda la portile sale functioneaza. Chiar daca Politia judiciara, Parchetul si medicul de garda n-au respectat deontologia profesionala (prima, pentru a fi procedat la un interogatoriu abuziv asupra unui ranit minor aflat in stare grava, cel de-al doilea pentru a fi inscris date eronate in rechizitoriul care a permis interogarea martorului pe patul de spital, cel de-al treilea pentru a fi ridicat garda desi starea pacientului nu o permitea), o institutie a ultimului recurs a reusit sa faca lumina in acest caz.
Ce se intampla insa intr-o democratie fragila ca cea din Romania, daca politicienii incep sa se joace cu instrumentele de represiune, chiar invocand cauze nobile? Exista suficienta constiinta profesionala la toate nivelele pentru a nu cadea prada tentatiilor? Exista suficiente institutii de garda pentru a recadra un derapaj? Este mentalitatea colectiva suficient de cultivata in spiritul democratic pentru a sesiza abuzul si a sanctiona vinovatul? Din pacate, la nici una dintre aceste intrebari nu putem raspunde <<da>> cu mana pe inima. Iar reanimarea anumitor moravuri ale politiei, serviciilor secrete, procuraturii, functionarilor publici in general se va razbuna nu numai impotriva fiecarui cetatean, ci si a celor care se joaca azi de-a democratia sub pretextul ca sunt sustinuti de popor. Caci, dupa cum bine spunea cineva, si Hitler a fost iubit de poporul sau, pana si-a dus poporul la dezastru, cu acordul si sustinerea acestuia din urma.

---

Despre autor: