Despre orase si istoria lor

Specialist in istorie, doctor in istoria arhitecturii, Paul Niedermaier a fost ales membru corespondent al Academiei Romane in anul 2001. Este profesor consultant la Facultatea de Istorie si Patrimoniu "Nicolae Lupu" a Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu. In cercetarile sale, s-a dedicat cu deosebire istoriei oraselor si domeniilor conexe - istoria urbanismului, istoria habitatului, demografie istorica, istoria arhitecturii. Dintre numeroasele sale lucrari amintim patru volume privind evolutia urbanismului in Transilvania, cinci materiale ample referitoare la centrele miniere ale provinciei si numeroase articole precum: "Raportul intre sat si oras in lumina crizei agrare medievale", "Dezvoltarea comertului si geneza oraselor transilvanene in secolele XII-XV", "Raportul dintre comert, mestesuguri si agricultura in economia oraselor medievale din Transilvania", "Evolutia retelei de orase din Transilvania", "Atlas istoric al oraselor din Romania. Sighisoara" (editie bilingva romano-germana), Multe dintre lucrarile sale au aparut in strainatate, iar una dintre acestea a fost distinsa in anul 1988 cu premiul "Mihail Kogalniceanu" al Academiei Romane si premiul international "Pro Civitate Austriae".
Cum ati ajuns de la specializarea in arhitectura la cea in istorie si, apoi, in istoria urbanismului?
Pregatirea mea de baza este aceea de arhitect, dar inca din timpul studentiei m-au preocupat istoria arhitecturii si istoria urbanismului. Datorita preocuparilor mele de istoria urbanismului am fost ales, in 1988, ca membru in Comisia Internationala pentru Istoria Oraselor. Dupa 1989, am putut sa demarez infiintarea unei Comisii de Istoria Oraselor in Romania, care desfasoara o activitate foarte bogata.
De curand, Comisia a dezbatut tema "Factorul politic in istoria si dezvoltarea oraselor".
Asemenea intalniri sunt organizate anual in diferite orase ale tarii. In plus, Comisia elaboreaza o serie de lucrari fundamentale preconizate de Comisia Internationala si elaborate conform normelor acesteia. Asa este "Atlasul istoric al oraselor din Romania" din care au aparut patru fascicole: Sighisoara, Suceava, Targoviste si Sebes. De curand a aparut o colectie de documente scrise si repere arheologice privind inceputurile oraselor in Romania pana in 1300 si Bibliografia privind istoria oraselor romanesti este intr-un stadiu final. La sugestia acad. Dan Berindei, vicepresedinte al Academiei Romane, am propus recent elaborarea unui Dictionar istoric al oraselor din Romania, lucrare de anvergura si de durata. De multi ani, apare revista bianuala "Istoria urbana", iar in acest an am infiintat o asociatie "Civitas nostra", conceputa pentru a sprijini activitatea Comisiei.
Cum v-ati extins aria preocuparilor?
Mi-am dat seama ca nu poate exista o cercetare stiintifica de istoria urbanismului fara studiul anumitor probleme privind evolutia oraselor in general, a habitatului in ansamblul lui, a evolutiei demografice. Si in Occident tematica este, deseori, abordata unilateral, ori in acest fel nu se poate contura corespunzator imaginea oraselor in evolutia ei. Dar nu am renuntat complet nici la istoria arhitecturii si in prezent apare o lucrare despre conceptia spatiala a Catedralei Sf. Treime din Sibiu, la implinirea a o suta de ani de la ctitorire, un monument cu semnificatii multiple si profunde.
De unde preferinta pentru Evul Mediu?
Cred ca din cauza Sibiului, cu multele lui monumente, pe care le-am admirat mai mult abia in anii de studentie de la Bucuresti.
Spuneati odata ca, pentru Dumneavoastra, istoria se cam opreste la secolul XVI?
Exista mai multe etape in evolutia oraselor. O prima etapa, cam pana la 1350, cand orasele pe care le cunoastem nu aveau importanta de astazi. Urmeaza o a doua etapa, intre 1350 si 1550, cand, in Transilvania, orasele s-au dezvoltat rapid si s-a stabilit raportul de marime si importanta intre diferitele localitatile pe care le cunoastem si astazi. Ma refer mai ales la Sibiu, Brasov, Cluj. De la 1550 se inregistreaza o anumita stagnare intrerupta abia in sec. XVIII, fara sa se inregistreze insa schimbari spectaculoase.
Ce a determinat aceasta stagnare a oraselor?
Problema este extrem de complexa, dar, in esenta, este vorba de raporturile intre preturile produselor mestesugaresti, cereale si alte produse alimentare. Cam pana in 1350 preturile produselor alimentare erau mari si din aceasta cauza dezvoltarea oraselor a fost mai lenta. In cea de a doua perioada, populatia si preturile alimentelor descresc.
De ce?
A intervenit Moartea neagra, marea epidemie de ciuma si s-a format o noua mentalitate care a dus la scaderea natalitatii. In consecinta, a aparut o supraproductie de alimente, mai ales a cerealelor si, ca urmare, a intervenit o scadere substantiala a preturilor cerealelor; in paralel, au crescut preturile produselor mestesugaresti. Aceste schimbari se reflecta in constructii impunatoare: La sfarsitul Evului Mediu, de pilda, Sibiul avea opt km. de ziduri de incinta si 70 de turnuri de fortificatie; un numar incomparabil mai mare decat acela al tuturor cetatilor nobiliare la un loc. Atunci s-a construit Biserica Neagra din Brasov, sau cea din Bistrita. Toate acestea au dus la accentuarea importantei si fortei oraselor, a raporturilor de putere. Dupa 1555, bilantul populatiei s-a echilibrat, a crescut pretul produselor cerealiere, a scazut bunastarea orasenilor si evolutia oraselor a stagnat.
Revenind in actualitate, cum percepeti dezvoltarea urbanistica de dupa 1989?
Am facut parte din Comisia de Urbanism a Ministerului Culturii si sunt membru in Comisia Nationala a Monumentelor Istorice. Aceste organisme de avizare au o situatie dificila si, totodata, delicata. Este greu sa "disciplinezi" investitorii pentru ca beneficiul lor este cu atat mai mare, cu cat folosesc mai bine terenurile, adica executa constructii mai inalte. Dar, vrand-nevrand, aceste constructii disoneaza, de obicei, cu mediul ambiant. Adesea arhitectura vernaculara a mediului ambiant nu permite asemenea constructii si atunci ele disoneaza cu cele vechi.
Exemplul constructiei de langa Catedrala Sf. Iosif este unul graitor. Si vreau sa spun ca, in ciuda protestelor, lucrarile avanseaza.
Este un exemplu semnificativ. Pot spune ca, acum cativa ani, intr-o sedinta a Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice acest proiect a fost respins. Nu stiu cum a fost aprobat ulterior, ma depaseste. Se mai pot da exemple. Cert este ca se pierde o parte a patrimoniului existent. Desigur, nu toate constructiile noi prezinta aceste inconveniente.
Ce se intampla in cazul monumentelor istorice?
Ministerul Culturii cere o serie de studii amanuntite, dar, desi stiintific corecte, consuma o buna parte din banii necesari pentru restaurare. Atunci, beneficiarii renunta, deseori, la proiecte legale si prefera sa faca lucrari ilegale si, deseori, necorespunzatoare.
Credeti ca ar fi nevoie de o legislatie mai adecvata?
Legislatia exista, dar trebuie gasit un echilibru in aplicarea ei.
Cum vedeti evolutia viitoare a oraselor?
Nu se poate da un raspuns global. Arhitectura postmoderna, importanta pentru orase mai mici si centre istorice, a cautat o apropiere fata de aceea traditionala. Dar, doar intr-o masura limitata aceasta apropiere este aplicabila in orase foarte mari, cum este Bucurestiul, cu toate ca si aici pot sa fie conservate zone izolate, cum este centrul istoric.
Sibiul, la care tineti atat de mult, se pregateste pentru a fi o mare capitala culturala.
Da, sunt un sibian get-beget. Au inceput cu ani in urma lucrari de amenajare a centrului istoric, care se vor incheia in acest an. Primaria Municipiului si Ministerul Culturii au alocat niste sume importante, pentru ca lucrarile de pe santierele de restaurare sa fie terminate la timp.
Mai sunt si alte proiecte?
Desigur. In septembrie anul viitor se va desfasura cea de a treia conferinta ecumenica a bisericilor europene la care se apreciaza ca vor veni trei mii de invitati oficiali. Se discuta si se fac proiecte pentru ridicarea unui cort imens. Se deruleaza multe proiecte importante atat pentru imaginea Romaniei in Europa si in lume, cat si pentru dezvoltarea de perspectiva a Sibiului, care, in acest context, isi recastiga din importanta lui.
Preocuparile Dumneavoastra de istoric si arhitect se intalnesc undeva cu filosofia lui Lucian Blaga? Sunt perspective deosebite, totusi.
Cum am spus, preocuparile mele privesc, in mod special, orasele, dar sunt si puncte de tangenta cu conceptia lui Blaga. Si asta, pentru ca satul este cel care genereaza, in felul sau, specificul orasului. La Sibiu, arhitectura vernaculara a cartierelor este foarte asemanatoare cu aceea a satelor din sudul Transilvaniei. Astfel, si arhitectura oraseneasca poate fi inteleasa mai bine in contextul conceptiei lui Blaga.
Nu vi se pare, sub acest aspect, ca omul contemporan este mai sarac?
Da, in masura in care preocuparile sunt, deseori, mai superficiale. Vedeti, in arhitectura medievala s-a incercat o dimensionare a catedralelor dupa anumite scheme geometrice, foarte complicate. Acum asemenea lucruri se fac "dupa ureche", ca sa spun asa.
Acum predomina functionalul, eficienta imediata.
Sa stiti ca si atunci se urmarea functionalul, dar se urmarea si o conceptie de baza. In arhitectura romanica, spre a da un exemplu, aceasta conceptie izvora nemijlocit din credintele religioase si, la un studiu amanuntit, se pot distinge tendinte spre mistica sau scolastica.
A fost o vreme cand, cum scria Eminescu, "credinta zugravea icoane in biserici". Omul contemporan pare a avea doar idoli...
Intr-adevar, ponderea cea mai mare o are eficienta. In Evul Mediu, se lucra, uneori, la o catedrala secole si nimeni nu-si facea probleme. Acum se doreste ca un monument, oricat de important, sa fie terminat peste noapte si, in aceste conditii, nu pot fi alte rezultate.
Sunteti directorul Institutului de Cercetari Socio-Umane din Sibiu al Academiei Romane, un institut a carui activitate este mai putin cunoscuta si tocmai de aceea va rog sa ne vorbiti despre preocuparile pe care le aveti.
Este un institut care, inca de la infiintare, acum 50 de ani, a fost orientat, in buna parte, spre cercetarea istoriei si culturii sasilor in contextul general al culturii romanesti din Transilvania. La inceput a fost subordonat Filialei Cluj a Academiei Romane, apoi a trecut la Academia de stiintele Sociale si Politice, revenind in sanul Academiei in 1990. Preocuparile noastre au fost mai putin cunoscute in tara, multe dintre lucrari fiind redactate in limba germana, si numeroase publicate in peste hotare. Astfel, prima revista a Institutului, publicata de Editura Academiei Romane, "Forschungen zur Volks-und Landeskunde", a contribuit in decurs de 47 de ani substantial la receptarea istoriografiei si etnologiei noastre in strainatate.
Care sunt preocuparile actuale?
O importanta deosebita o au azi cercetarile privind istoria oraselor. In Sibiu este si sediul Comisiei nationala de Istoria Oraselor din Romania din subordinea Academiei Romane. In plus, am reusit sa renovam cladirea noastra si, pot spune, ca acum Institutul, desi mai modest ca numar de cercetari, este unul dintre institutele de cercetare moderne din tara.
Ca director al Institutului, care sunt principiile in care credeti si le aplicati?
Cred ca pentru un director de institut este important, in primul rand, ca el sa nu tina sa apara pe primul plan. El trebuie sa fie primul om care ii serveste pe ceilalti si numai atunci lucrurile pot merge bine. Exista obiceiul ca anumite lucrari sa fie puse sub emblema unor personalitati, dar mi se pare ca este important sa fie vizibili cei care efectiv lucreaza. In al doilea rand, importanta mi se pare incercarea deschiderii unor perspective spre viitor. Si am sa va dau un exemplu. Sunt constient ca munca mea nu va putea continua la nesfarsit. Aceasta m-a determinat sa duc tot mai multe din carti la Institut spre a fi folosite de cei care vor veni. Am crezut intotdeauna ca nu trebuie sa avem in vedere doar rezultatele de moment, ci pe acelea de viitor.

---

Despre autor: