Afirmatii recente ale unor importanti lideri americani si ale unor responsabili ai NATO lasa impresia ca nu doar islamistii si alti radicalisti, ci si personaje ale societatii civilizate par sa isi fi pierdut simtul realitatii si au inceput sa se comporte intr-un mod irational. Lumea devine, din ce in ce mai mult, un loc de a previziona si de a gestiona, mai ales pentru cei care au fost obisnuiti sa se afle la conducere.
Erorile facute in ultimii zece ani urmeaza sa fie platite cu un pret mult prea mare. Trei state - Pakistan, India si Coreea de Nord - au fost lasate sa dezvolte arme nucleare, demonstrandu-se ca nu exista argumente morale sau politice impotriva proliferarii armelor nucleare, cu exceptia atacurilor aeriene sau a coruptiei.
Mai mult, in locul angajarii unui dialog al civilizatiilor si al sprijinirii fortelor moderniste din Orientul Mijlociu, s-a preferat mai curand un curs complet diferit al actiunilor. Invadarea Irakului a dus la eliminarea unei tiranii care nu era deloc agreata, dar a condus la un val al urii impotriva Occidentului, chiar si printre cei care il dispretuiau pe Saddam si chiar a divizat intre ele statele occidentale.
Intr-adevar, coalitii anti-americane au inceput sa apara nu doar in Orientul Mijlociu, dar si in tari din America Latina, in vreme ce unii politicieni occidentali au cautat sa puna bete-n roate relatiilor cu Rusia si China cu scopul de a restabili solidaritatea transatlantica si, mai mult, diminuand puterea Europei. Un exemplu ar fi discutiile pe marginea instalarii unui sistem de aparare anti-racheta in Polonia, la un pas de granita cu Rusia, sub pretextul unei preveniri a atacurilor teroriste cu rachete, situatie cu care Polonia greu de crezut ca s-ar putea confrunta.
De asemenea, se poarta negocieri in vederea admiterii in NATO a unor state precum Australia, Coreea de Sud, Japonia si Noua Zeelanda. Nici una dintre aceste tari nu are nevoie de Alianta Nord Atlantica, dar se pare ca acum "mirosul" unor pacturi demult uitate sau pseudo pacturi de gentul PATO, CENTO sau SEATO, pluteste din nou in aer.
Totodata, Adunarea Parlamentara a NATO a anuntat pregatiri pentru intrarea in Alianta Nord Atlantica a unor state precum Croatia, Macedonia si chiar Albania, care insa nu indeplinesc criteriile traditionale de membru ale NATO.
Mult mai important este faptul ca Statele Unite si Ucraina trateaza cu seriozitate intrarea rapida a Ucrainei in NATO, pana in anul 2008. Extinderea NATO este dorita la Kiev doar de catre cei nu au incredere in ei insisi si in viabilitatea statului ucrainean, care se tem de o Rusie competitiva si care ar vrea sa isi vada tara ancorata din punct de vedere militar si politic de Statele Unite.
Acest lucru dovedeste insa o profunda absenta a intelegerii consecintelor pe care le poate avea intrarea Ucrainei in NATO. Pentru ca este putin probabil, de exemplu, ca Ucraina ar putea ramane fara o granita demarcata cu Rusia. Totusi, daca o granita reala urmeaza sa fie creata - in prezent aceasta exista doar pe hartie si este doar in beneficiul oficialilor corupti ai serviciului vamal - exista riscul aparitiei unor probleme majore. Pentru ca milioane de familii vor fi separate si milioane de oameni care lucreaza de partea cealalta a granitei si-ar putea pierde locurile de munca. Oare cei care sustin extinderea NATO cu primirea Ucrainei in Alianta realizeaza aceste consecinte? Poate unii da, dar se pare ca majoritea pur si simplu nu doreste sa isi aminteasca sau sa tina cont de lectiile istoriei recente.
Cu siguranta insa ca Rusia nu este Serbia. Ea va supravietui unei viitoare extinderi a NATO, chiar daca, temporar, va fi afectata si impinsa sa intre in aliante anti-occidentale. Multi oficiali rusi isi vor pierde rabdarea in fata statutului cu care va ramane Rusia, acela de putere status-quo si e de sperat ca nu vor incerca anumite confruntari.
Incomensurabil mai mult va avea de suferit Ucraina. Aceasta tara va pierde un partener vital, unul care, poate, nu a fost intotdeauna cel ideal, dar care niciodata nu i-a produs vreun rau si niciodata nu s-a aliat cu alte tari impotriva Ucrainei. Dar si Occidentul va avea de suferit, pentru un nou "arc al instabilitatii" de alungul granitei ruso-ucrainene, anuland posibilitatea stabilirii unei aliante a celor mai mari puteri ale lumii impotriva noilor amenintari si, in acelasi timp, va alimenta rivalitatile de tot soiul. Daca acest lucru se va intampla, toata lumea va avea de pierdut, cu exceptia teroristilor si a radicalilor. Nimeni nu isi poate permite o extindere a NATO cu Ucraina ca membru. Ramane doar sa speram ca instinctul autoprezervarii va prevala, in cele din urma.
Serghei Karaganov este presedinte al conducerii editoriale a publicatiei Russia in Global Politics
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org