1 Iulie 2006
Emil Brumaru si-a fixat, inca de la debutul atat de matur din 1970, o maniera proprie, cu toate artificiile la vedere si totusi dificil de imitat. Submarinul erotic (editura Cartea Romaneasca, 2006) reprezinta cel de al zecelea volum original de poez
Emil Brumaru si-a fixat, inca de la debutul atat de matur din 1970, o maniera proprie, cu toate artificiile la vedere si totusi dificil de imitat. Submarinul erotic (editura Cartea Romaneasca, 2006) reprezinta cel de al zecelea volum original de poezie semnat de ludicul si totusi atat de tristul poet. De regula, orice carte pe care autorul o tipareste se transforma in succes sigur, caci, in ciuda retetei fatise de care uzeaza de atata vreme, Emil Brumaru ocupa un loc numai al lui: cine ar cuteza sa se avante pe terenul erotismului detabuizat ar risca sa fie socotit fara preget un simplu epigon.
Ceea ce, oricum, nu ar fi de colo, dat fiind prestigiul modelului. Poetul este, nu mai incape vorba, unul dintre cei mai populari printre tinerii scriitori, afisand o alura juvenila el insusi, de etern indragostit, de dezinhibat ludic. Paradoxal, aceasta aparitie nu a mai convins, starnind nitel cam necugetate reactii ostile ale unor juni critici, care s-au intrecut in a-si da in vileag, la modul pamfletar, dezamagirea. Principalul repros era acela ca avem de a face cu o supa reincalzita, ca poetul se repeta, ca nu mai surprinde, ba chiar ca se autopastiseaza etc. Dupa mine, este abuziv a-i cere unui autor sa-si reinnoiasca permanent discursul, sa-si primeneasca fara oboseala versificatia etc. Nu, manierismul li se refuza tocmai scriitorilor minori, caci nu e la indemana oricui sa creeze o formula recognoscibila intru totul. De altfel, inca de la Ruina unui samovar se vedea limpede cum ca Brumaru nu are de gand sa caute poezia prin alte cotloane opace in afara celor de care a stiut cu asupra de masura sa profite.
Submarinul erotic este, in pofida aspectului sa de puzzle (sau poate tocmai de aceea), un volum Brumaru 100%. Exista titluri capabile sa satisfaca majoritatea constantelor din poezia de pana acum a autorului: melancolia grea ca o catifea, inseilarile ludice, erotismul nonsalant s.a.m.d. In loc sa cautam nod in papura, mai potrivit ar fi sa ne bucuram degustand aceste rafinate delicatese lirice, greu de gasit in alta parte. Exista in carte cateva texte pe care nu as ezita sa le asez la loc de frunte in orice antologie, fie ea cat de exigenta, din opera poetului.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.