Dosarul unei eventuale confruntari israeliano-iraniene s-a imbogatit in ultima vreme cu date noi si interesante. Ele dezvaluie o schimbare radicala in modul cum apreciaza acum responsabilii de la Ierusalim amenintarea Teheranului. Schimbarea este evidenta in primul rand in discursurile clasei politice. Brusc, amenintarile presedintelui iranian Mahmud Ahmadinejad cu stergerea de pe harta a "Israelului sionist" au inceput sa-i irite pe responsabilii evrei. Si sa provocare reactii fara precedent. Premierul israelian Ehud Olmert l-a caracterizat pe Ahmadinejad drept "un psihopat antisemit, la fel de periculos ca Hitler". Si a adaugat: "Sper ca niciodata Ahmadinejad nu va ajunge sa provoace raul pe care l-a facut Hitler, si niciodata nu i se va da prilejul sa-si puna in practica amenintarile. Avem de-a face cu un psihopat din cea mai joasa speta, un antisemit, un conducator de stat extrem de periculos. Dumnezeu sa ne pazeasca si sa nu permita ca acest om sa posede vreodata bomba nucleara care sa-i permita sa faca ce vrea." O declaratie la fel de socanta a venit din partea rezervatului Shimon Perez: "Nu propun politica ochi pentru ochi, dar Israelul se va apara in orice conditii; si Iranul poate fi sters de pe harta lumii." Ce se ascunde in spatele acestor replici total nediplomatice? Simpla exasperare omeneasca, sau o schimbare de strategie? Asistam la un efort de pregatire a opiniei publice israeliene (si internationale) in vederea unui atac-surpriza impotriva Teheranului? Acest scenariu a stat la baza unei "simulari" strategice organizate recent de cotidianul Maariv.
Schimbare de discurs la Ierusalim
Atacurile violente la adresa presedintelui Ahmadinejad au parut curioase analistilor politici si militari. Pana acum, Israelul nu a reactionat oficial la amenintarile demente ale presedintelui iranian, totul fiind lasat in sarcina americanilor si a conducatorilor europeni. In fond, inarmarea atomica a Iranului este o problema globala, ea trebuie rezolvata in comun de lumea libera a democratiei. Aceasta a fost si parerea exprimata pana acum de premierul Ehud Olmert. Intrebat de un jurnalist daca e momentul sa se intreprinda o actiune militara impotriva Iranului, Olmert a raspuns extrem de precaut: "E o intrebare foarte delicata. Voi spune doar atat: tarile occidentale, in frunte cu Statele Unite, trebuie sa aiba grija ca Iranul sa nu ajunga sa posede armament neconventional. Presedintele american George W. Bush e un om foarte curajos, el intelege foarte bine despre ce este vorba. Las americanilor, germanilor, francezilor si englezilor sa decida cum sa-i opreasca pe iranieni din cursa nebuna a fabricarii bombei atomice. Ei stiu ce au de facut." Schimbarea sa de atitudine este, deci, cu atat mai socanta. Este, oare, si inteleapta? - se intreaba analistii politici. Israelul a stiut, pana acum, sa nu reactioneze la amenintarile demente ale lui Ahmadinejad. Tacerea Israelului a exprimat puterea sa. Cu cat Israelul tacea, cu atat crestea furia presedintelui iranian. Iata, insa, ca, din motive necunoscute, dar care pot fi banuite, premierul s-a abatut de la "consemnul tacerii" impus de Ariel Sharon, inainte de atacul cerebral.
Declaratiile lui Olmert si Perez marcheaza o escaladare brusca si teribil de ingrijoratoare, de parca Cutia Pandorei s-a deschis brusc si toate stihiile razboiului se pregatesc sa se abata asupra noastra.
Am putea lega avertismentele israeliene de lansarea pe orbita a noului satelit israelian de spionaj "Eros B". Este cel de-al treilea satelit israelian care se invarte in Cosmos, dar acesta are, cu precadere, toate obiectivele concentrate asupra teritoriului iranian. De la o inaltime care variaza intre 480 si 600 kilometri, "Eros B" fotografiaza cu mare precizie chiar si copaci inalti de numai 70 de cm. Satelitul a trecut deja de multe ori deasupra Iranului, obtinand informatii pretioase despre progresul proiectului atomic iranian.
Ce informatii deosebit de grave a furnizat satelitul "Eros B", in ultimele zile, de a radicalizat discursurile politicienilor si a dat apa la moara militarilor care cer insistent "starpirea sarpelui inainte ca acesta sa devina dragon"?
Numaratoarea inversa
Nimeni nu stie exact ce se intampla in subteranele atomice ale Iranului, specialistii apreciaza diferit capacitatea actuala a cercetarii si industriei nucleare iraniene. Generalul Amos Yadlin, seful serviciilor secrete militare (AMAN) a declarat in fata Comisiei de Externe si de Securitate a Knesset-ului (Parlamentul israelian) care s-a intrunit, marti 9 mai 2006, ca la sfarsitul acestui deceniu, in 2010, Iranul va experimenta o bomba atomica. Iranienii au reusit intr-un timp foarte scrut sa imbogateasca uraniul 3,5%, ceea ce atesta un inalt nivel tehnologic, a declarat generalul. O zi mai tarziu, din directia generalului Meir Dagan, seful Mossad-ului, a venit o corectie. Specialistii Mossadului considera nu tocmai convingatoare informatiile potrivit carora prima bomba atomica iraniana va putea fi asamblata abia peste 4 sau 6 ani. Totusi, aceasta este parerea majoritara a comunitatii internationale a atomistilor, care cred ca oamenii de stiinta iranieni nu au reusit inca sa stapaneasca procesul de imbogatire a uraniului pana la gradul de 90%, puritatea necesara in aplicatiile militare. Ca sa obtina combustibilul necesar unei singure bombe nucleare, iranienii ar trebui sa puna in functiune 1000 de centrifuge, capabile sa dezvolte 1000 de rotatii pe secunda, vreme de un an intreg. Cu materia prima, Teheranul nu are probleme, solul iranian e bogat in uraniu 238. In apropierea orasului Natanz, a fost construit un urias bunker subteran care poate adaposti intre 1000 si 5000 de centrifuge. Nu exista rachete sau bombe conventionale capabile sa penetreze zidurile bunkerului.
Informatiile cu privire la arsenalul iranian abunda in presa israeliana. Si nu doar cele cu privire la programul nuclear. Tabloul este mai mult decat ingrijorator. Se vorbeste despre o unitate secreta, denumita "Grupul armamentului", care se ocupa cu proiectul fabricarii, ansamblarii si transportarii bombei atomice. Avioanele rusesti "Suhoi 24", care se afla in arsenalul iranian, ar putea transporta incarcaturi nucleare. Ele insa zboara prea jos, devenind tinte relativ usoare pentru rachetele israeliene. De aceea, o alta unitate secreta construieste rachetele "Shahab 3" cu raza de actiune pana la 1500 km, capabile sa transporte ogive nucleare. Specialisti rusi mercenari ii ajuta pe iranieni sa mareasca raza de actiune a acestor rachete pana la 2880 km. Teheranul a achizitionat si 10 rachete sol-sol BM-25, de fabricatie nord-coreeana, capabile sa lanseze focoase nucleare la o distanta de 2000-2200 km. Nu numai Israelul se afla in raza lor de actiune, ci si Turcia si sud-estul european. Ca sa-si completeze arsenalul ofensiv, Iranul a cumparat din Ucraina, prin intermediul unor generali corupti, 12 rachete care pot lovi tinte aflate la 2500 km. Practic orice oras din Europa poate fi distrus cu o asemenea racheta cu focos nuclear. Serviciile speciale israeliene spun ca acestor rachete le lipsesc cateva componente, pe care hotii ucraineni au "uitat" sa le sustraga din bazele militare, dar insista ca ele pot fi inlocuite de specialistii iranieni.
Ahmadinejad si intoarcerea imamului disparut
Ron Ben-Ishai, un gazetar foarte bine informat si cu legaturi speciale in lumea serviciilor secrete, avanseaza, in cotidianul ebraic "Yediot Ahronot", o teorie curioasa: in spatele declaratiilor lui Ahmadinejad de stergere a Israelului de pe harta lumii, s-ar afla o straveche credinta siita referitoare la reintoarcerea pe pamant a imamului Muhammad Al-Mahdi, "Mesia shiitilor". Al Mahdi a fost al 12-lea si ultimul imam shiit, coborator din Mahomed. Traditia spune ca Al-Mahdi a disparut la Samarra, in anul 941 era noastra, si de atunci shiitii se roaga si asteapta reintoarcerea sa. Numai Al-Mahdi va alunga suferintele si va aduce fericirea pe pamant. Jurnalistul Ron Ben-Ishai sustine ca exista informatii conform carora Mahmud Ahmadinejad ar face parte din gruparea mistica "Hogiat" sau "Mahadiwiat", care propavaduieste iminenta intoarcere a "imamului disparut", in cel mult doi-trei ani. Pentru ca acest lucru sa se petreaca, credinciosii trebuie sa urmeze intocmai preceptele religioase, sa faca fapte bune si sa-si sacrifice viata in lupta impotriva necredinciosilor. Ron Ben-Ishai scrie ca in vechea traditie shiita se vorbeste despre revenirea "imamului disparut" intr-o baie de lumina orbitoare, care ar aminti de o explozie nucleara. "De fapt, o reprezentare apocaliptica a bataliei finale dintre Islam si necredinciosi", explica prof. Bernard Louis, un specialist american in civilizatia Orientului Mijlociu. Cine crede in apropiata revenire pe pamant a "imamului disparut" e in stare de orice sacrificiu personal si de orice grozavie, caci nimic nu mai are importanta daca poate grabi reintoarcerea lui Al Mahdi. Profesorul Emanuel Sivan (Universitatea Ebraica din Ierusalim) si prof. Martin Kremer (Universitatea Tel Aviv) resping explicatia fundamentalista a lui Bernard Louis, considerand ca straduinta Iranului de a se inzestra cu armament atomic nu are izvoare religioase, ci pure ratiuni strategice. Profesorul Sivan explica: "Ahmadinejad vrea bomba atomica din trei motive: viseaza la o hegemonie in zona, vrea sa-i tina la respect pe americani si sa-si santajeze vecinii. E destul pentru a nu mai complica lucrurile cu dinamita religioasa."
Simulare de razboi
Cotidianul Maariv a invitat sase reputati specialisi in problemele Orientului Mijlociu sa participe la un "joc strategic", dupa modelul simularilor militare. Ei trebuiau sa raspunda la cateva intrebari-cheie. Are Israelul capacitatea militara sa distruga programul atomic iranian? Daca da, ar trebui sa treaca la fapte? Cum ar reactiona marile puteri ale lumii intr-o astfel de eventualitate?
Rolurile au fost impartite. Israelul a fost reprezentat de generalul (in rezerva) Yaakov Amidror (fostul sef al Cercetarii din AMAN-serviciile secrete militare, fost secretar militar al ministrului Apararii, astazi vicepresedinte al Institutului "Lander" din Ierusalim). Iranul - de David Manshari (seful Centrului de studii iraniene si decan al Universitatii din Tel Aviv). Statele Unite au fost personificate de Hirsh Gurman (cercetator la Centrul de studii strategice "Jaffe" al Universitatii din Tel Aviv, fost redactor-sef al publicatiei "Jerusalem Report"). In numele statelor arabe a vorbit Eyal Zisser (seful catedrei de Istorie a Orientului Mijlociu de la Universitatea din Tel Aviv). Punctul de vedere al Uniunii Europeane a fost sustinut de dr. Sharon Pardo (seful Centrului de politica europeana al Universitatii Ben Gurion din Beer-Sheva). Profesorul Amnon Sela, de la Scoala de administratie de stat de la Hertzlia, a reprezentat Rusia.
Simularea putea incepe. Scenariul: Israelul ataca prin suprindere facilitatile nucleare iraniene. Raidurile sunt anuntate intai de mass-media internationala. Cateva ore mai tarziu, premierul israelian confirma, intr-o conferinta de presa, distrugerea instalatiilor atomice iraniene si regreta moartea sutelor de civili nevinovati.


Israelul ataca
Bucuros ca intruchipeaza Israelul, generalul Yaakov Amidror s-a aratat foarte incantat de atacul-surpiza impotriva Iranului. El a explicat: "Intr-un fel, Israelul ar trebui sa-i multumeasca lui Mahmud Ahmadinejad ca ne-a silit sa renuntam la politica naiva. In ultimii 11 ne-am straduit sa explicam lumii ca Iranul a optat pentru bomba atomica. Pe la jumatatea anilor '90, americanii ne priveau cu suspiciune si ne spuneau: "Daca Irakul nu va mai este dusman, atunci inventati pericolul iranian?" Asa s-a pierdut ocazia de a actiona impotriva Teheranului cand acest lucru s-ar fi putut face mult mai usor."
Generalul Amirdor nu a parut deloc ingrijorat de consecintele unui atac israelian unilateral: "Lumea se teme ca, daca Iranul va fi atacat, razbunarea iraniana va provoca mii de victime. Nu e asa, am sa dau un exemplu: am fost amenintati ca, daca il vom lichida pe seicul Ahmed Yassin, moartea acestuia va incendia Orientul Mijlociu. Ceea ce nu s-a intamplat."
Alte rationamente il tulbura, insa, pe Yaakiv Amirdor: "Israelul are capacitatea militara de a ataca Iranul, dar cand e vorba de distanta mare pe care trebuie s-o strabata avioanele noastre, incarcate cu tone de explozibil, trebuie sa ai in vedere si drumul inapoi acasa. Avioanele vor trebui sa zboare deasupra catorva tari. Ei bine, se poate, dar va fi foarte, foarte greu. Daca vom primi ajutor logistic american, treaba va fi mai lesnicioasa. Mai trebuie tinut seama si de apararea anti-aeriana iraniana, de aceea intrebarea e grea: poate plati Israelul pretul militar in vieti omenesti si pretul economic al unei asemenea actiuni, care este teribil de costisitoare, pentru a lichida pericolul atomic iranian?" Intrebare mai mult retorica pentru ca, in jocul strategic, atacul a fost deja efectuat.
Statele Unite reactioneaza prudent
In jocul strategic propus de Maariv, reprezentantul Statelor Unite se pronunta ferm impotriva unui atac preventiv israelian: "Un asemenea atac nu numai ca va dauna Israelului, dar nici nu este necesar. Am vazut ce reactii au provocat in lumea musulmana cateva caricaturi ale profetului Mahomed. Sa ne imaginam ce cutie cu serpi se deschide. Un atac israelian nu e necesar pentru simplul motiv ca Israelul are cu ce se apara. Sa spunem ca Iranul are doua-trei bombe atomice. Spionul Mordehai Vanunu a dezvaluit ca Israelul dispune de peste 200 de bombe nucleare. In plus, Israelul are un arsenal mare de rachete "Hetz": impotriva fiecarei rachete iraniene "Shahab", Ierusalimul poate lansa 20 de "Hetz"-uri pentru a o distruge in zbor."
"Exista prea multa isterie in legatura cu pericolul atomic iranian" este de parere Hirsh Gurman, cel care vorbeste in numele Statelor Unite. El explica: "Israelul nu trebuie sa uite ca un atac nuclear iranian va provoca si moartea a sute de mii de arabi care traiesc intre granitele sale, va duce la contaminarea radioactiva a apelor de care se folosesc locuitorii arabi din tarile vecine, la disparitia a jumatate din poporul palestinian si la distrugerea Moscheelor sfinte El Aqsa si Omar de pe Muntele Templului. Nici macar un ayatollah beat nu si-ar permite sa ia o decizie atat de periculoasa."
Israelul poseda armele de aparare si se bucura de angajamentul solemn al presedintelui american care i-a promis protectia Statelor Unite, a amintit Hirsh Gurman.
In plus, Israelul poseda mijloace de spionaj care ii permit sa detecteze imediat orice lansare de rachete si orice avion iranian care s-ar indrepta spre granitele tarii. In final, Gurman avertizeaza ca Ierusalimul ar face mai bine sa nu pomenesca prea des de nonproliferare, atata vreme cat propriul sau program nuclear naste invidii in intreaga regiune: "Noi, americanii, ne straduim sa minimalizam interesul lumii pentru capacitatile nucleare ale Israelului. Orientul Mijlociu nu are nevoie de arme atomice. Avem probleme in acest sens cu Egiptul si Arabia Saudita. De aceea, un atac israelian asupra Iranului e ca si cum ai arunca si copilul o data cu apa din baie."
Iranul va riposta, lumea araba nu
Reprezentantul Iranului (prof. Manshari) a fost categoric: "In timpul razboiului cu Irakul, Iranul nu a precupetit sacrificiile omenesti, oricat de mari au fost ele. Daca ii ataci pe iranieni si lovesti in onoarea lor nationala, Iranul va raspunde cu toate mijloacele pe care le poseda. Rachetele iraniene vor lovi Israelul. In problema nucleara, exista in Iran un consens national, la care subscriu chiar si iranienii care traiesc in strainatate. Nu-i numai problema unui ayatollah beat. Nu Mahmud Ahmadinejad a initiat programul atomic iranian, ci Khatami cel moderat si reformist. Khatami a fost acela care i-a obisnuit pe occidentali cu discutia privind armamentul atomic. Occidentalii atribuie Iranului toate pacatele lumii. Ceea ce vrea Iranul, Israelul si alte tari poseda de mult. Nu exista nici un motiv ca Iranul sa fie amenintat cu arme atomice de tari precum India, Pakistan si Israel, si noua sa ni se impuna incetarea cercetarii nucleare. Iranienii nu sunt prosti. Ei se ocupau cu diplomatia inainte ca Statele Unite sa fi luat fiinta. Amestecul de negustori de bazar si ayatollahi fundamentalisti naste politicieni unsi cu toate alifiile. E vorba de o tara serioasa, cu oameni care stiu sa mearga pana la marginea prapastiei, chiar si cu un picior in aer. In ultimii doi ani, acestia au dat adevarate lectii Europei. Ei au in fata lor o tara ca Statele Unite, care astazi este slaba, prea mult incurcata in Irak, si o Europa scindata. Iranul este o tara cu resurse petrolifere fabuloase, fiecare dolar in plus la un baril de titei aduce inca un miliard de dolari in vistieria Teheranului. In plus, Iranul stie ca Rusia si China nu il vor abandona. Inainte de ataca, Israelul - care este o tara mica - trebuie sa gandeasca de mai multe ori. Un atac nu va servi Israelul si va fi rau pentru lumea occidentala."
Si cum va reactiona lumea araba? Profesorul Zisser subliniaza: "Sintagma lumea araba nu e potrivita discutiei. Tarile arabe sustin cauza iraniana nu pentru ca sustin regimul de la Teheran, ci ca pe o ocazie de a ataca Israelul. Dincolo de opinia populatiei, conducatorii arabi pro-occidentali sunt ingrijorati de perspectiva bombei atomice iraniene. Daca Israelul va ataca, ei vor protesta ca de obicei si vor cere sa fie pus in discutie arsenalul nuclear israelian. Si cu aceasta totul se va incheia. Exista forte in universul arab, precum Siria si Hezzbollah, interesate ca Iranul sa posede arme atomice. E greu de crezut, insa, ca va exista vreo reactie militara siriana, sau din partea Hezzbollah, in cazul unui atac israelian impotriva Iranului."
Rusia tace si face
Reprezentantul Rusiei in jocul strategic propus de ziarul "Maariv" a surprins criticandu-i pe israelieni intr-o maniera foarte ciudata. El a intrebat Israelul de ce in ultima vreme vorbeste atat de mult si raspunde cu amenintari la amenintarile lui Ahmadinejad? "Daca trebuie sa tragi, trage, nu vorbi" - a spus "rusul". Pe de alta parte, ONU si Consiliul de Securitate nu au epuizat resursele diplomatice pentru a ajunge la o intelegere cu Iranul. Exista mari interese economice ale Rusiei si Chinei in Iran. Rusia a primit un miliard de dolari pentru participarea ei la construirea Reactorului de la Boshaher. Cu alte 700 de milioane de dolari, iranienii au cumparat de la rusi armament sofisticat, inclusiv rachete. Dar cel mai mare proiect economic ruso-iranian il reprezinta conducta de petrol Iran-Pakistan-India. Specialistii rusi care lucreaza in Iran se bucura de influenta in sferele cele mai inalte, asa ca Moscova spera ca va putea convinge Teheranul sa adopte o pozitie pragmatica in conflictul nuclear. Cat priveste China, 13 la suta din importul sau de titei provine din Iran, un argument forte in strategia politica a Beijingului.
I-a fost cum nu se mai poate de limpede reprezentantului Israelului ca in clipa adevarului, nu se poate astepta la vreun sprijin salvator de la europeni, nici Rusia nu va face nimic, China va amuti, iar Statele Unite, ca intotdeauna, vor avea tot felul de oprelisti juridice care le vor intarzia reactia. In fata pericolului, Israelul a fost nevoit sa decida si sa actioneze singur. Si a atacat!