Stiinta guvernarii? Moft, monser!

Nu putem vorbi despre inundatii catastrofale. Situatia nu este chiar atat de tragica, cum se vede la televizor, iar autoritatile sunt mobilizate. (Calin Popescu-Tariceanu, Prim-Ministru al Romaniei)
Liberalii s-au zborsit in mod oficial si la ora de varf impotriva folosirii sau evocarii conceptului de "guvernare eficienta" pe care l-au calificat bun doar pentru tarile lumii a treia, poate cel mult pentru cele in curs de dezvoltare. Asta, zic dansii prin vocea cea mai autorizata a partidului dumnealor, nu poate sa existe in cazul tarisoarei noastre dragi, Romania cea de toate zilele, care trebuie ca este dezvoltata si supra-industrializata din moment ce este membru in NATO si la un pas de a fi admisa in UE.
Chiar asa sa fie? Pe fond, de unde le vine oare spaima la auzul sintagmei asteia de "guvernare eficienta" pusa in relatie cu securitatea nationala? Poate ca e normal, inainte sa vedem ce nu e la noi, sa intelegem ce este la ceilalti. Argumentul ca americanii ar fi creat conceptul in cauza pentru uzul tarilor sub-dezvoltate isi are partea sa de adevar caci, initial, la modul formal, "tehnicile bunei guvernari" trebuiau sa fie preluate si aplicate de tarile de-abia iesite fie din epoca post-coloniala, fie de sub regimuri dictatoriale sau extremiste. In acest sens, principiile respective grupeaza un "pachet de baza" de valori democratice, de tehnici pentru constituirea retelei fundamentale a institutiilor statului de drept, precum si indicatii asupra formularii cadrului legislativ care sa sprijine acest proces intitulat indeobste "implementarea si consolidarea democratiei". Ceea ce, recent, s-a incercat in tarile din spatiul fostei Iugoslavii, in Afganistan sau Irak.
Dar nu trebuie sa uitam ca exact aceleasi principii au stat la baza unui proces cu mult mai amplu si mai complicat structurat, cel care a fost initiat in statele Europei centrale si de est imediat dupa caderea comunismului, in vederea apropierii treptate de NATO si Uniunea Europeana. Principiile bunei guvernari, desigur in formulari tehnice cu mult mai complicate si bazandu-se pe aparitia unor mecanisme institutionale cu mult mai dezvoltate, au stat la baza constituirii dosarelor de negociere pentru aderarea la structurile europene si euro-atlantice.
Atentie, negocierea aceasta nu s-a rezumat niciodata doar la nenumaratele aspecte tehnice pomenite in capitolele de negocieri. In sine, negocierile au fost si raman (deocamdata pentru Romania si Bulgaria) esentialmente politice, celelalte aspecte fiind un rezultat pe cale de consecinta al aplicarii si respectarii marilor principii politice. Asa numitele "criterii politice Copenhaga". Si, pe fundal, dincolo de toate acestea, a fost mereu evocata capacitatea de a guverna, stiinta guvernarii existenta intr-una sau alta dintre tarile care urmau sa se alature constructiei europene. Motivul este foarte simplu: lipsa stiintei guvernarii genereaza probleme economice si sociale si nimeni nu vrea sa importe acest gen de tensiuni.
In acest sens, modul in care liberalii nostri pun problema "guvernarii eficiente" este complet fals. Atunci cand se analizeaza stiinta guvernarii in Romania, nimeni nu priveste la ce-a facut sau nu Guvernul Tariceanu. Discutia priveste capacitatea intregii clase politice din Romania de a produce o guvernare eficienta, iar asta nu are nimic de-a face cu platformele politice, la noi la fel de ferme precum casele de chirpici in calea Dunarii revarsate.
Lipsa stiintei de a guverna face sa nu avem, dincolo de zbaterea politicianista de doi bani, proiecte viabile de dezvoltare care sa transceada mandatul de patru ani. Asta face ca nimeni, niciodata, sa nu poata garanta ca un proiect, oricat ar fi el de definit ca "de interes national", va continua si sub o alta guvernare. Ba chiar, dimpotriva, noi stim ca noii guvernati, in primele cinci minute dupa celebrarea victoriei, vor incepe invariabil sa evoce "dezastruoasa mostenire" si sa faca tabula rasa in sistem. Cu orice pret, vezi tragicul model al liberalului Nicolaescu in domeniul sanatatii...
Sa fi avut dosarul infrastructurilor critice parte de atata atentie publica ca zisele si faptele celor de la CNSAS, atunci poate am fi aflat la timp macar numarul digurilor insuficient calibrate in raport cu proiectia viiturii de pe Dunare sau numarul incredibil de mare al caselor din chirpici care urmau sa fie afectate. In lipsa elementelor unei evaluari realiste din categoria "stiintei guvernarii", primul ministru constata, sobru si eficace, european si competent, ca inundatiile de le vede tara sunt ca un fel de iluzie, neaparat exploatata murdar si josnic de sinistrii sai adversari politici. De toti sinistrii si monstruosii sai adversari politici. Totusi, domnule Prim Ministru, daca astea nu sunt inundatii catastrofale, cum ar trebui ele sa fie definite conform propriei dumneavoastra stiinte de guvernare? Nu cumva, "moft, monser"?

---

Despre autor: