Romanii, in post bancar

Romanii evita sa foloseasca serviciile bancare. In cifre aceasta inseamna ca intermedierea financiara a reprezentat anul trecut in Romania doar 21% din Produsul Intern Brut, in Bulgaria 43,4%, iar in tarile UE15 peste 110%. Se pune atunci intrebarea de unde aceasta reticenta.
Un prim raspuns este la indemana oricui: veniturile romanilor sunt foarte mici. Nimic mai corect, insa vecinii nostri bulgari au un salariu mediu sub nivelul Romaniei si cu toate acestea gradul de bancarizare depaseste nivelul unor tari precum Cehia sau Ungaria. E clar, argumentul salariilor nu poate fi singura explicatie.
O a doua explicatie: dobanzile neavantajoase si reticenta bancilor. Pe tot parcursul anului trecut, dobanzile oferite de banci la depozite s-au situat sub nivelul inflatiei. Altfel spus, depozitul bancar nu numai ca nu a adus castiguri romanilor, dar a provocat pierderi. Comisioanele, destul de multe ca numar, ridica nivelul real al ratei lunare la valori mult peste cea care ar reiesi din adaugarea dobanzii anuale la valoarea creditului. Precautiile pe care bancile si le iau atunci cand acorda o finantare, conditiile si garantiile cerute contractantului sunt de multe ori exagerate. Birocratia din sistem poate fi un alt argument. Bancile au deci "partea lor de vina". A transfera insa toata responsabilitatea asupra institutiilor bancare este ca si cum ai acuza o societate comerciala ca nu vrea sa aiba mai multi clienti. Nu tine.
Al treilea posibil "vinovat": Banca Nationala. In incercarea de a mentine nivelul inflatiei la valori acceptabile, BNR a lovit, inevitabil, si in bancile comerciale. In Romania, spre deosebire de tarile cu economii sanatoase, relatia dintre cresterea consumului si nivelul importurilor este una direct proportionala. Productia interna nu poate satisface decat o mica parte a cererii astfel ca diferenta este suplimentata din importuri. Si astfel, deficitul balantei comerciale a ajuns in 2005 la 10 miliarde de euro. Cum un deficit comercial mai mare inseamna si o inflatie in crestere si cum eficientizarea productiei interne este un proces de lunga durata care tine de o serie intreaga de factori (in primul rand politica economica a Guvernului) Banca Nationala nu poate decat sa incerce sa reduca nivelul consumului. Acest lucru s-a si intamplat, Banca Centrala operand modificari atat la dobanda de politica monetara, cat si la rezerva valutara minima impusa bancilor. Ca efect al acestor masuri, gradul de atractivitate al produselor bancare va scadea. Credite mai scumpe inseamna, de cele mai multe ori, clienti mai putini. Pana acum insa, vizibila a fost doar diminuarea ratei de crestere a imprumuturilor in valuta.
Veniturile mici, dobanzile mari, masurile luate de banca centrala, toate pot fi considerate cauze ale reticentei de care dau dovada romanii in relatia cu bancile. Mai presus de acesti factori tehnici, se afla insa o chestiune a carei rezolvare ar insemna solutia multor probleme ale economiei romanesti: mentalitatea. Timp de 16 ani masa romanilor nu a reusit sa invete ce inseamna de fapt un credit luat de la o banca. Poate si pentru ca nimeni nu le-a explicat asa cum se cuvine, poate ca pentru ca jumatate din populatia tarii traieste la sate, acolo unde nivelul educatiei este destul de precar. Este parca impamantenita in mentalul colectiv al romanilor o fobie: frica de imprumuturi. Stiind ca sunt imprumutati, multi dintre noi nu putem dormi linistiti noaptea. Incet, dar sigur aceasta fobie s-a transformat in ura, ura fata de bancile care "se imbogatesc pe spinarea poporului".
Poate este vorba de religie sau poate de educatie, realitatea este insa ca principiile economice ne spun ca o societate nu se poate dezvolta fara finantari. Putini pot porni singuri, cu bani de acasa, o afacere care sa si reziste, sa respecte si legile. Din pacate dintre varianta etica, "sanatoasa" si cea oferita de "capitalismul feroce" noi am ales-o pe prima. Am ales sa dormim linistiti.

---

Despre autor: