OpiniiDoi pe un balansoar: presedinte si premier

Intr-o recenta emisiune de televi-ziune in care l-am avut ca invitat pe Radu Vasile, fostul premier din perioada 1998-1999, am abordat spinoasa tema a relatiei dintre centrele de putere politica, la romani, si, bineinteles, in democratie. Dl Radu Vasile ilustreaza prin propria sa persoana si prin relatia tensionata pe care a avut-o cu presedintele aferent, profilul acut al regimului dualist pe care l-a creat, prin imperfectiunile sale, Constitutia. Practic, cu o singura exceptie - tandemul Ion Iliescu-Nicolae Vacaroiu - toate celelalte s-au asezat sub semnul unor tensiuni care au devenit explozive. Procesul a inceput chiar cu echipa Iliescu-Roman, in care "emanatii" Revolutiei au apucat-o devreme pe cai diferite, evoluand pana la ruptura dramatica din septembrie 1991, cand Petre Roman a iesit de la guvernare intr-un mod care mai starneste si astazi controverse. Nici echipa Iliescu-Nastase nu a fost una armo-nica, notele acute ale divergentelor nereverberand in exterior pe masura intensitatii lor datorita complexelor pe care Nastase le avea fata de parintele sau politic si propensiunilor impaciuitoriste ale acestuia. Intre Radu Vasile si Emil Constantinescu, nepotrivirile de caracter au fost aproape totale. Intre ei n-a existat, pe plan uman, aproape nici un fel de comunicare, veneau din lumi diferite si taiasera cu ostentatie orice punti de legatura. In cele vreo 16 luni de coabitare s-au calcat, practic, pe picioare si s-au ignorat reciproc pana la nivelul de a face nefunctionale mecanismele de guvernare. Insasi scoaterea din joc a lui Radu Vasile s-a produs intr-un mod care ar fi putut sa genereze cea mai grava criza politica din Romania, initiativa neconstitutionala a presedintelui riscand sa se intoarca impotriva sa. L-a salvat doar lipsa de chef a Opozitiei de a se complica, intr-un moment in care se vedea deja cu sacii in caruta pentru viitorul scrutin electoral.
Istoria se repeta fara ca cineva sa invete ceva din greselile celor dinainte. Relatia presedinte-premier este din nou pe punctul de a se inflama. Motivele sunt, practic, aceleasi: incompatibilitati de ordin personal, pe fondul celor pe care Constitutia revazuta nu le-a clarificat. Cele doua functii au, in continuare, prerogative care se incaleca, limitele actiunii nefiind clar precizate. In plus, relatia ramane in plasa unei prejudecati - aceea ca intre cele doua functii trebuie sa existe si o compatibilitate de ordin uman, cea institutionala nefiind suficienta. Totusi, ceea ce se intampla acum limpezeste cel putin o zona a acestei legaturi: apar tot mai limpezi limitele de actiune ale puterii prezidentiale si faptul ca guvernarea revine, practic, Executivului, interventiile prezidentiale neavand rol practic, ci doar unul de atentionare.
Concluzia surprinzatoare a discutiei la care m-am referit a fost aceea ca diferentele si adversitatile pot deveni, pe parcursul coabitarii, atat de intense incat ele se pot prelungi, acut, dincolo de limitele mandatului: iata, chiar in ziua in care se difuza emisiunea, fostul presedinte Constantinescu lansa o acuzatie grava: ca fostul premier ar fi fost informator al Securitatii si ca el insusi ar fi avut in mana dovada. La care ar fi renuntat din ratiuni superioare...

---

Despre autor: