Meseria de cititorOctave decupate

Vad la televizor, pe diverse canale instructiv-educative de limba engleza cum se descopera, se descuameaza vietile de prin sarcofagele si de prin mormintele egiptene. Bunioara, intr-o seara, nu mai degraba de trei tinerei fura dezveliti din noianul si din pulberea Istoriei. Unul cica avea vreo douazeci si cinci de ani la data imbalsamarii, alta (ca era vorba despre o fata) vreo douazeci si a treia, alta fata, cu optsprezece luni sau cu doi ani mai putin. Toti erau muncitori, aveau ceva fracturi la activ, posedau dinti tociti, cu care pesemne rupeau oarece si mai aveau si deformari ale coloanei, caci probabil ori lucrasera aplecat, ori carasera de le venise rau. Oameni traitori cu ceva mii de ani inaintea noastra. Nu multi, cam doua mii si putin peste. Dar cand te gandesti la milioane de ani, chiar miliarde?! Oameni cu aceleasi pasiuni, cu aceleasi nevoi, ma rog, raportate la veacul fiecaruia dintre noi. Oameni ce traiau ordonat, dupa niste principii, dupa niste legi. Cotidianul in trivialitatea sa. Cam pana prin secolul XIX, in vremea epocii industriale, omenirea avea un manque de traire, traia, adica mai mult vietuia dupa niste legi, dar legi naturale si de aceea nesigure. Apoi, au inceput sa apara deprinderi, spatiul, timpul, dorintele au inceput a fi amenajate si distribuite rational. Fara Renastere si fara Luminism, nu cred ca ajungeam in lumea moderna. Ce sa mai discuti, frate, mai bine te duci sa-ti faci o cafea sau sa bei o bere decat sa te cuprinza ameteala cu astfel de gandiri!
Ce-i o viata? Un fel de prajitura cu foi, usor dulceaga, usor acrisoara, cu un blat gros mai mult sau mai putin insiropat, o padure deasa prin care patrunde arareori lumina, o padure in care te imbraci ca intr-un pardesiu sau ca intr-un palton mai gros - depinde de anotimp -, si pe care te incapatanezi sa o traversezi, un dulap cu lichioruri si cu mirosuri stocate de cateva generatii din care servesti pe o tava de argint, duminica, invitatilor, o plapuma sigura si calda, de sub care iscodesti tot ce se gaseste prin jurul tau si al celor din jurul tau, parcati in odaie, un tort jumatate bezea, jumatate "diplomat", cu multa frisca, jumatate cremos, jumatate zaharisit, jumatate proaspat, jumatate ranced.
Adevaratul roman baroc - si, dupa mine, cel mai bun sau macar cel mai bun prototip, pattern - este Criticonul lui Gracian. Dialog platonician intre Critilo si Andrenio, Dascalul intelept si Omul simplu, curat, un fel de Vineri, neinitiatul din toata proza masonica si/ sau luminista, descrieri splendide si fanteziste, vorbe frumoase si ganduri marete. Chibzuiala mare in facerea lucrarii, trei parti corespunzand varstelor (copilarie-tinerete, maturitate, batranete) privite ca niste anotimpuri de Vivaldi si cate treisprezece capitole la fiecare despartitura. Prolog, chestii clasiciste risipite inainte. Notatii. Caracterizarea lui Dumnezeu: "nu e vazut, dar e cunoscut si, ca domnitor suveran, retras in inaccesibila-i necuprindere, ne graieste prin mijlocirea creaturilor sale". "Sa va fereasca Dumnezeu - staruia Inteleptul - de tot ce incepe cu multumirea"! Apoi diverse vorbe si perechi de vorbe: era ochelarilor; sa coasa pamantul de cer; zdrentuit la cuget; pana si numele ei mintea; oameni de marmelada; mucava de croit personaje; sporovaiala de barbier; prisos de elocventa; francezii sunt tirani, calabrezii hoti, venetianii fatarnici iar nemtii au noaptea in gura. Povestea cu oranduirea vietuitoarelor - ca, de altfel, fiecare legenda asezata in fruntea vreunui capitol - trimite la organizarea sadoveniana a lumii din fruntea Baltagului - alt roman initiatic!
Incerc sa vad in proza lui Sadoveanu un ritual repetat si o ideologie "persuasiva", din bucoavne dar si din eresuri. Si la Creanga mi se pare la fel. Amintirile tot roman de initiere ar fi, cel mai solar si cel mai frumos din literatura noastra - sau, hai, mai dau de la mine, din veacul al XIX-lea! Cu cat va trece vremea, cu atat va deveni mai incifrat in limba romana si ca si in cazul Istoriei ieroglifice, se cere degraba traducerea din romana in romana.

---

Despre autor: