Fotoreporter - in cimitirul din Cernauti

Cernautiul de astazi nu mai pastreaza alte legaturi cu istoria sa imperiala decat in aspectul exterior: case, strazi.
In ceea ce priveste "urmele romanesti" ale acestor vechi pamanturi voievodale, ele sunt si mai greu de descoperit. Strada cu numele lui Eminescu este o fundatura scurta, casa lui Aron Pumnul e... contestata (oficialii declara ca cea de astazi e una "falsa", adevarata casa a fost daramata de mult) s.a.m.d. Un roman bucovinean ne arata o cladire lunga, asemenea unui vechi internat, unde a fost inchis Ciprian Porumbescu: nici o placa nu aminteste de eveniment. Dupa eforturi uriase, romanii localnici au reusit sa inalte, destul de in centru, o statuie a lui Eminescu (si asta numai dupa ce, in contrapartida, i s-a inaltat una in Romania Hatmanului Mazepa), dar pe soclu scrie, cu litere chirilice (?!) numele poetului, fara nici o alta precizare: roman, poet etc. Un strain care trece prin Cernauti ar avea toate motivele sa creada ca personajul astfel celebrat e un ucrainean.
Ei bine, locul unde "urmele romanesti" au rezistat cel mai mult a fost... marele cimitir al orasului.
Dar si aici, din perioada comunista, lucrurile au inceput sa "revina la normal": inscriptii in rusa ori ucraineana pe placile mormintelor, litere chirilice, morminte fara cruci (in buna traditie comunisto-ateista). Iar "normalitatea" astfel invocata a progresat in mod accelerat in ultimele doua decenii: mormintele romanesti, fie si datorita disparitiei rudelor (mostenitori) care aveau grija de ele, dar mai ales datorita unei practici premeditate, au inceput sa fie... refolosite: in locul vechilor proprietari au fost inmormantati rusi ori ucraineni!
Prin fotografiile de fata vom putea reconstitui istoria din ultima suta de ani a comunitatii romanesti din Cernauti in varianta ei... subterana.
Mai intai va prezentam o serie de fotografii reprezentand morminte (cavouri) ale unor celebre familii de romani bucovineni.
In foto 1 vedem cripta familiei Onciul. In buna traditie a vremii, pe monumentul funerar sunt trecute demnitatile marilor defuncti: "Ilarion Onciul. Consilier la Curtea de Apel, fost deputat in Dieta Bucovinei si delegat in Comitetul Tarei". Dedesubt, mai cunoscutul (in tara) istoric Dimitrie Onciul "Profesor universitar, Presedintele Academiei Romane, Director general al arhivelor statului". In continuare, inca o familie celebra, toti profesori universitari: Ion, Radu si Mihai Sbiera. La cel din dreapta, Radu Sbiera, se precizeaza ca a fost si primar al Cernautiului (foto 2). Ultimul in aceasta galerie glorioasa deschisa de Hurmuzachesti este Aron Pumnul (foto 3), parintele spiritual al lui Eminescu.
Sa observam soliditatea si chiar grandoarea monumentelor - fapt ce le-a ajutat sa reziste si singure (daca, uneori, ingrijirea lor a mai cunoscut pauze) la proba timpului.
Privitorul atent, insa, va observa la monumentul Sbiera, in dreapta privirii noastre, absenta inscriptiei. Este fie semnul trecerii vremii peste lucruri, fie ceea ce va anuntam mai devreme, dovada unei agresiuni. A unei agresiuni pe care o s-o vedeti dezlantuita in fotografiile urmatoare - adica, in cazul unor morminte mai putin redutabile.
Partea veche a cimitirului (in stanga, cand intri pe poarta principala) este ocupata, prin traditie, de nume romanesti. O alee impresionanta duce catre o capela unde isi are salas (de la o vreme) un calugar roman care are grija si de morminte. Are grija cat se poate si nu... de toate. In primul rand de acelea aflate in apropiere: Pumnul, Onciul, Sbiera, Hurmuzaki. Pe la margini, langa un gard dincolo de care se afla o ulita marginala, cimitirele romanesti vechi sunt fie coplesite de buruieni, fie profanate (inscriptii rase, fotografii scrijelite), fie rase cu totul.
In foto 4, intrucat pietrele masive au rezistat mai bine, stergerea identitatii s-a rezumat la scoaterea placilor frontale. In fotografia 5, acolo langa gard, mormintele mai lipsite de aparare au fost rase si-n locul lor administratia (sau persoane particulare) au pus fundatii pentru viitorii ocupanti, evident altceva decat romani.
Iar daca se va intampla ca in aceste locuri - sau in altele - sa mai ajunga si romani, atunci mormintele lor vor arata astfel (vezi foto 6). Aici familia Moraras este scrisa cu alfabet chirilic (atentie; Vasile Moraras, barbatul, a fost inmormantat in 1998, deci in plina Ucraina democratica), iar in loc de cruce de piatra sunt proiectati pe-un dreptunghi stalinist si doar firava cruciulita dintre ei mai arata ca ar fi crestini.

---

Despre autor: