Cu cateva clipe inainte, ii surprinsesem privirea nauca. Era complet zapacit de zgomotul strazii, de aglomeratie, de picioare, de carutul cu bebele impins de o mama atenta, de claxonul unui autobuz care incerca, vezi bine, sa mi ti-l atentioneze.
Dupa ce s-a strecurat cu greutate printre barele prea joase ale unui gard, de parca barele-alea ar fi vrut sa-i intarzie momentul mortii, a incercat
s-ajunga mai repede pe partea cealalta a strazii. Moment in care a fost lovit in plin, strivit de o Dacie janghinoasa cu numar de Tulcea. Masina si-a continuat linistita traseul. Calcase un caine. Ei si? Au ramas matele cainelui. Intestinele, sangele, creierul, botul deschis, cu limba atarnanda. Pe undeva pe-acolo era, necesarmente (Doamne, iarta-ma!), inima lui strivita si ea.
Mai tineti minte cum incepe filmul ala, ""Fabulosul destin al lui Amelie Poulain""? In momentul te zero se intampla mai multe lucruri, printre care o musca e strivita de o masina. Asociata cu imaginea aceasta, imaginea cainelui viu/mort imi naste o dilema de intelectual ce-mi chinuie neuronul: accident sau predestinare?
Sa asociem acum aceste imagini cu eternele accidente rutiere prezentate cu religiozitate in jurnalele principale ale televiziunilor. Un tata care trece strada cu fiica-sa, regulamentar, pe zebra, e lovit in plin de o masina bengoasa, care merge in viteza in centrul unui oras mic. Tatal moare pe loc, fiica - ceva mai tarziu, la spital. Cum ar spune Minulescu, ""la circ, un accident banal/ un acrobat/ un salt mortal"".
Televizorul transforma moartea in spectacol. Si in ceva mai mult decat atat. Prezentand cu acuratete imprejurarile accidentelor rutiere, el vrea sa traga de maneca: ""Baaaa, uite, ba, ce se-ntampla""! Intentia laudabila este totusi amendabila tocmai pentru ca transforma sfarsitul vietilor intr-o tragedie prezentata cu ochi umezi. Parca vezi, in privirea prezentatoarei, regretul nesfarsit ca trebuie sa prezinte si asa ceva. O actrita, prezentatoarea! O actrita ca o fotografie dintr-aceea in care o chinezoaica-ti face cu ochiul in functie de cum o tii in lumina: avem de prezentat o stire tragica? Ne luam privirea tragica! Avem de prezentat o mondenitate cu obraze subtiri? Ne luam acum privirea noastra licaritoare!
Avem de prezentat o stire din politica? Foarte bine! Aici se va vedea cum prezentatoarea si ia privirea ei fada, obiectiva. Moartea unui caine nu va fi niciodata subiect de breaking-news. Sa admitem corolarul ca, cel mult, poate fi subiect de stire in partea a doua a jurnalului, daca e al unui presedinte de stat. De stat mare si important de colosal. Poate ca numai despre moartea cainelui lui Bush s-ar putea vorbi intr-un jurnal. Si atunci, numai de bine!
Despre autor:
Sursa: Jurnalul National
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
Analiză Clean Recycle: numărul deșeurilor de ambalaje, în creștere de sărbători
Sursa: green.start-up.ro
-
🎦 Smart Products, afacerea care caută mereu cele mai noi tehnologii în lume
Sursa: start-up.ro
-
Săptămâna filierelor de producători locali în Auchan: ce găsim la raft...
Sursa: retail.ro
-
Am obosit s-o iau mereu de la început
Sursa: kudika.ro
-
Ce spun nutriționiștii despre legumele și fructele cu pesticide: E mai rău...
Sursa: garbo.ro
-
Deficitul bugetar a urcat la 2,06% din PIB după primul trimestru
Sursa: futurebanking.ro
-
Interviu cu Marian Ion, CEO ING Hubs, IT-ist de pe vremea când a apărut...
Sursa: wall-street.ro