Gulagul global american

"Washington Post" din 2 noiembrie a.c. dezvaluia faptul ca CIA intretine o vasta retea de inchisori clandestine raspandite in state aliate, in care tortureaza sute de indivizi "suspecti de terorism". Conceptul de "suspect de terorism", si nu acuzat direct de acte teroriste, este esential pentru a intelege soarta acestor prizonieri.
"Suspectii de terorism" pot sta ani de zile fara sa li se aduca oficial vreo acuzatie, fara drept la asistenta juridica si fara sa fie prezentati unui judecator. Prizonierii islamici sunt supusi unui intreg complex de torturi, bine codificate, pentru a se "stoarce" de la ei "informatii".
Deoarece se desfasoara in tari straine, SUA sustin ca nu este incalcata nici o lege americana. Sistemul inchisorilor ilegale, practicat de CIA si U.S. Army, a luat o mare amploare dupa evenimentele din 11 septembrie 2001.
Atunci, mai multe tari din Lumea a treia, ca Egipt, Maroc, Afganistan, Thailanda, Uzbekistan, precum si unele state est-europene - membre de curand ale NATO -, au acceptat, sustine "Washington Post" din 2 noiembrie 2005, sa primeasca asemenea prizonieri pe teritoriul lor, ca sa-i tortureze.
Conform lui "Washington Post", in inchisorile ilegale - denumite si "locuri negre" - conditiile oferite prizonierilor sunt "de iad". Prizonierii islamici sunt tinuti in intuneric, adeseori in celule subterane, nu au nici un drept recunoscut si nu pot intra in contact cu nimeni in afara de anchetatorii CIA.
Centrele de detentie ilegale din lume ale CIA erau tinute secrete
"Washington Post" scrie: "Existenta acestor inchisori nu a fost cunoscuta pana acum decat de un numar redus de oficiali americani de nivel inalt, iar in tarile "gazda" de regula de seful statului si de cativa responsabili de la varful serviciilor secrete."
Deoarece in SUA este ilegal sa ascunzi detinuti in inchisori secrete si sa nu le respecti drepturile garantate de Constitutie si de legislatia internationala, prizonierii "banuiti" de terorism au fost transferati in secret - "extraordinary rendition" - in state dispuse sa participe la aceste abuzuri.
Dar practica aceasta este ilegala chiar si in unele din tarile-gazda. Dezvaluirile din "Washington Post" nu se opresc insa aici. Cotidianul american mai dezvaluia ca unele tari foste comuniste din Europa de Est, primite de curand in NATO, au acceptat sa faca astfel de "servicii" marelui aliat, SUA. "Washington Post" nu a dat nume, la cererea expresa a autoritatilor americane, care au aratat ca asemenea dezvaluiri ar expune tarile in chestiune la represalii sangeroase din partea organizatiilor teroriste. Primele suspiciuni s-au indreptat, insa, spre Cehia, Ungaria, Polonia, Romania si Bulgaria.
Aceasta dezvaluire a avut efectul unei veritabile "bombe". Ministrul de Interne ceh, Frantisek Bubian, a recunoscut intr-o conferinta de presa ca Statele Unite au cerut de curand Guvernului de la Praga sa permita crearea unor astfel de "centre secrete de detentie". Bubian a marturisit: "Negocierile au avut loc cu circa o luna in urma. Americanii au facut toate demersurile pentru a instala ceva de acest gen aici (in Cehia - n.n.), dar nu au reusit." Celelalte guverne est-europene au negat, categoric, ca ar fi colaborat vreodata la un asemenea program ilegal. Ulterior, cercul suspectilor s-a restrans, dupa ce organizatia "Human Rights Watch" a indicat Romania si Polonia drept tari "gazda" pentru inchisorile secrete ale CIA. Ambele state au negat orice implicare.
Doua categorii de prizonieri fantoma
Potrivit lui "Washington Post", peste 100 de "suspecti de terorism" au fost expediati ilegal in acest gulag mondial, dupa evenimentele de la 11 septembrie 2001. Circa 70 de prizonieri islamici au fost deportati de SUA in Egipt, Iordania, Maroc si Afganistan. Au fost dati pe mana serviciilor locale de securitate, care se ocupa in mod direct de anchetarea lor, chiar daca interogatoriile sunt dirijate, din umbra, de ofiteri CIA. Altfel stau lucrurile cu alti circa 30 de prizonieri fantoma, considerati ca facand parte din conducerea Al-Queda. Acestia sunt detinuti in conditii de maxima securitate si totala izolare. Nici un fel de comunicare cu exteriorul nu este posibila. Cotidianul "Washington Post" dezvaluie ca acesti prizonieri de rangul unu sunt, de regula, ascunsi in state din Europa de Est.
Acelasi cotidian scrie: "Tarile-gazda ale prizonierilor islamici au semnat "Conventia ONU impotriva torturii si ale altor tratamente si pedepse crude, inumane si degradante", la fel ca si Statele Unite. Cu toate acestea, anchetatorii CIA au capatat din partea Agentiei permisiunea ca in tarile-gazda sa utilizeze manualul "Enhanced Interrogation Techniques" al CIA, care include prevederi interzise de Conventia ONU mentionata."
Aceasi cotidian relata ca vicepresedintele SUA, Dick Cheney, si directorul CIA, Porter Goss, s-au intalnit la inceputul lunii octombrie a.c. cu senatorul republican John McCain, pentru a-l convinge sa-si modifice amendamentul care interzice practicarea torturii "crude, inumane si degradante". Cheney si Goss doreau ca senatorul sa excepteze CIA de la aceste prevederi si sa lase interdictia doar pentru U.S. Army.
Potrivit lui "Post", Cheney dorea ca "interdictia tratamentelor inumane sa nu fie valabila in operatiunile contra-teroriste purtate in strainatate sau operatiunilor conduse de un element al Guvernului SUA, altul decat cel din Departamentul de Stat". Practic, aceasta echivala cu permisiunea legala a agentilor CIA de a tortura in voie in strainatate, pentru ca in SUA nu le permite legea.
Potrivit lui "Baltimore Sun", un nou manual american pentru interogatorii - care interzice, de pilda, privarea de somn sau utilizarea cainilor - nu a fost difuzat de Departamentul Apararii, deoarece Pentagonul "vrea sa fie sigur ca documentul nu intra in conflict cu practicile din centrele de detentie".
Existenta acestui veritabil "gulag global" al CIA a stranit o adevarata furtuna in comunitatea internationala. Comisia Europeana a anuntat ca va investiga cooperarea tarilor din Europa de Est cu CIA in privinta "centrelor de detentie ilegale". Purtatorul de cuvant al UE, Friso Abbing, a declarat ca "inchisorile ilegale unde se practica tortura violeaza "Conventia Europeana a Drepturilor Omului", ca si "Conventia Internationala impotriva Torturii". Baroana Sarah Ludford, membru al Parlamentului European, a solicitat vicepresedintelui Comisiei UE, Franco Frattini, declansarea - in regim de urgenta - a unei anchete care sa verifice daca state membre ale UE s-au implicat cumva in unele din "cele mai barbare practici aplicate de Statele Unite, in numele asa-zisului razboi cu terorismul", dupa cum s-a exprimat baroana. Comitetul International al Crucii Rosii a solicitat accesul imediat la asa-numitii "suspecti de terorism" detinuti de SUA.
Manfred Nowak, raportor special al ONU in privinta torturii si a altor tratamente "crude, inumane si degradante", a afirmat ca va inspecta toate centrele ilegale de detentie pe care SUA le detin in alte tari, si va intocmi un raport pe aceasta tema.
"Frontline" (PBS): chestiunea torturii
La 18 octombrie 2005, canalul american "Public Broadcasting Service" (PBS) a transmis - in cadrul emisiunii "Frontline" - un document despre torturile aplicate in centrele ilegale din afara Statelor Unite. Documentarul, intitulat "The Torture Question" ("Problema torturii"), a fost realizat la Guantanamo Bay (Cuba) si in centre ilegale de detentie din Afganistan si Irak. Emisiunea il face direct responsabil pe secretarul Apararii, Donald Rumsfeld, pentru aprobarea metodelor brutale utilizate impotriva prizonierilor islamici detinuti in centrele ilegale. Programul descrie abuzurile incurajate de Administratia Bush si de liderii militari.
"The Torture Question" intervieveaza comandanti americani de rang inalt, agenti ai CIA, oficiali ai Casei Albe - cei mai multi retrasi din activitate - si personal de la inchisoarea Abu Ghraib.
Echipa "Frontline" a sosit in luna august in Irak si a urmarit soarta a 50 de prizonieri islamici din inchisoarea Abu Ghraib.
"Detaliile asupra a ceea ce li se intampla prizonierilor islamici in celulele lor erau bine cunoscute", a declarat producatorul programului, Michael Kirk. "Dar felul in care se petreceau asemenea orori, de ce se intamplau, era exact motivul pentru care venisem in Irak."
"The Torture Question" urmareste evolutia interogatoriilor "dure" aplicate de SUA sub pretextul lui 11 septembrie, care a condus la autorizarea unor procedee de tortura "crude, degradante si inumane" aplicate prizonierilor islamisti, inclusiv tehnici de umilire sexuala si utilizarea cainilor de lupta la interogatorii.
"Absolut nou in acest razboi contra terorismului este faptul ca acum exista documente de la Departamentul Justitiei care autorizeaza oficial asemenea procedee", afirma Mark Danner, autorul cartii "Torture and Truth: America, Abu Ghraib and the War of Terror" ("Tortura si adevar: America, Abu Ghraib si razboiul contra terorismului").
"The Torture Question" mai demonstreaza ca exista o stransa legatura intre proliferarea tratamentelor "crude, inumane si degradante" si expansiunea gulagului globalist american.
Escaladarea procedeelor de tortura - se afirma in emisiunea PBS - a inceput inca din noiembrie 2002, cand generalul Geoffrey Miller a venit la Guantanamo pentru a aplica aceste procedee de tortura asupra a 625 de detinuti. Acesti 625 de prizonieri au fost "cobaii" torturilor de mai tarziu.
Michael Scheuer, agent CIA (in retragere), specializat in extremismul islamic, apara procedeul numit "extraordinary rendition", prin care prizonierii islamisti sunt deportati pentru aplicarea torturii in alte tari din Lumea a treia si din Europa de Est (statele foste comuniste), aliate cu SUA. "De ce sa-i aducem in fata Curtii de Justitie a SUA, cand putem salva vieti de americani aplicandu-le islamistilor alte metode?", se intreba retoric Scheuer.
Pe web site-ul "Frontline" se afla ca tema de discutie si intrebarea: "Este tortura justificata in perioada post-9/11?". Dezbaterea este organizata de "Harvard Law School" si "Kennedy School of Government". Pana acum s-a dat publicitatii si un prim raport: "Preserving Security and Democratic Freedom in the War on Terrorism".
Suspectele din Europa de Est: Romania si Polonia
"Human Rights Watch", prin purtatoarea sa de cuvant, a dat de inteles ca Polonia si Romania sunt tarile est-europene care ar fi acceptat pe teritoriul lor "centre de detentie" ale CIA, unde se practica tortura asupra prizonierilor islamisti. Purtatoarea de cuvant a declarat ca s-a ajuns la aceasta concluzie dupa ce s-a monitorizat traseul unui Boeing 737 din Afganistan in Europa de Est si in unele tari din Orientul Apropiat. Guvernele Romaniei si Poloniei au respins imediat acuzatiile.
Human Rights Watch a ajuns la concluzia ca in Romania exista inchisori secrete folosite de CIA, dupa studierea documentelor de zbor ale unui avion Boeing 737, cu seria N313P, care, in 2003, ar fi aterizat la Constanta venind direct de la Kabul, sustine cotidianul britanic "The Independent". Ancheta organizatiei pentru drepturile omului s-a concentrat asupra documentelor de zbor ale aparatului Boeing 737, identificat ca fiind folosit de CIA pentru transportarea suspectilor de terorism in afara granitelor Statelor Unite. De asemenea, pe 28 februarie 2005, revista americana "Newsweek" a publicat traseul de zbor al aceluiasi avion, printre escalele facute in ianuarie 2004 figurand si cele de pe aeroporturile din Timisoara si Bucuresti. Conform planurilor de zbor, CIA a folosit un avion Boeing 737, cu indicativul N313P, in cadrul unui sistem strict secret care permite transportarea detinutilor in diverse baze de interogare din intreaga lume. Cotidianul polonez "Gazeta Wyborcza" afirma ca un avion-inchisoare al CIA a aterizat la baza aeriana de la Szymany, din nord-estul tarii, in august 2003. Sursele citate de publicatia poloneza, sub protectia anonimatului, identifica avionul CIA ca fiind o aeronava Boeing 737 cu numarul N313P.
Avionul-fantoma
Avionul Boeing folosit de CIA pentru transportul detinutilor (N313P) a apartinut, pana de curand, firmei "Premier Executive Transport Services" din Massachusetts, SUA. El a fost preluat de "Keeler and Tate Management" si a fost rebotezat N4476S. Pe Internet exista mai multe fotografii ale aeronavei (sub ambele indicative), din perioada 2003-2005, pe mai multe aeroporturi din lume. "Newsweek" a obtinut informatii despre cursele avionului pentru perioada decembrie 2002 - 7 februarie 2005, printre escale numarandu-se, in decursul timpului, Libia - unde Administratia americana a desfiintat programul nuclear secret al lui Muammar Gaddhaffi - si Iordania - unde ziarul israelian Ha'aretz afirma ca sunt detinuti membri ai conducerii Al-Queda. La randul sau, CBS a dezvaluit ca a identificat mai mult de 600 de curse aeriene efectuate de avionul Boeing 737 (N313P) al CIA. Printre sursele citate de CBS se numara si Michael Scheuer, fost angajat al centrului anti-terorist al CIA. Scheuer a declarat ca programul de transferare a suspectilor in afara tarii a fost creat in perioada Administratiei Clinton, initial operatiunile fiind autorizate de Consiliul National de Securitate si de oficiali din Congres. Pentru aplicarea programului a fost creata o flotila de avioane autorizate sa aterizeze la orice baza militara americana din lume. CBS a reusit sa identifice 600 de curse aeriene ale aparatului Boeing, efectuate in 40 de tari. Zborurile avioanelor CIA au sporit numeric semnificativ in timpul mandatului presedintelui George W. Bush, dupa 11 septembrie 2001. Avioanele stationeaza la o baza din Carolina de Nord, principalele destinatii fiind Iordania (30 de curse), Afganistan (19 curse), Maroc (17 curse), Irak (16 curse), dar si Egipt, Libia, Guantanamo. De asemenea, o destinatie care apare frecvent in jurnalele de bord ale avioanelor este Taskent, capitala Uzbekistanului, tara care are reputatia de a folosi tortura in inchisori.
Folosindu-se de aceste informatii, "Human Rights Watch" a descoperit ca, in septembrie 2003, avionul a efectuat o cursa directa de la Kabul la Szymany, aeroport situat in apropierea orasului polonez Szczytno, la nord de Varsovia, unde se afla si o baza de antrenament a serviciilor de informatii poloneze. De aici, avionul ar fi decolat direct spre baza aeriana "Mihail Kogalniceanu", de langa Constanta. In orice caz, in 2003 baza militara a fost folosita ca locatie temporara pentru mai mult de 3500 de militari americani care se indreptau spre Irak. "Zborul de la Kabul, din septembrie 2003, a intervenit intr-o perioada in care noi obtinuseram informatii cu privire la transportarea mai multor detinuti-fantoma", a declarat Tom Malinowski, directorul HRW. "Altfel, e greu de imaginat de ce ar fi zburat acest avion acolo", a adaugat el. Pe parcursul anului 2004, avionul ar fi facut mai multe escale la baza "Mihail Kogalniceanu".
Potrivit "Newsweek", avionul Boeing 737, avand indicativul N313P, a plecat din Washington in data de 16 ianuarie 2004, facand escale la Shannon, in Irlanda (17 ianuarie), la Larnaca, in Cipru (21 ianuarie) si la Sale, in Maroc (22 ianuarie). Ulterior, aparatul a ajuns la Kabul si apoi la Alger (22 ianuarie), pentru ca in data de 23 ianuarie sa ajunga la Palma de Mallorca, de unde a plecat spre Skopje, in Macedonia. A doua zi, 24 ianuarie, avionul a decolat spre Bagdad si, in aceeasi zi, a ajuns din nou la Kabul. In data de 25 ianuarie, avionul ar fi facut escala la Timisoara, ajungand a doua zi (26 ianurie) la Bucuresti, de unde a decolat spre Palma de Mallorca. La 28 ianuarie avionul a plecat spre aeroportul "Dulles" din Washington. Revista afirma ca aceste dovezi demonstreaza existenta unui sistem penitenciar global nevazut, unde sunt interogate persoanele suspecte de terorism.
Conform unor date puse la dispozitie de autoritatile aeronautice europene, avionul Boeing 737 a aterizat la Skopje la 23 ianuarie 2004, venind din Mallorca si plecand in aceeasi noapte. Planul de zbor arata ca avionul a aterizat a doua zi la Bagdad, de unde a plecat la Kabul, in Afganistan, in data de 25 ianuarie. Conform Administratiei Federale a Aviatiei, avionul era detinut, in acea perioada, de Premier Executive Transport Services, o fosta companie cu sediul in Massachusetts, despre care sursele "Newsweek" din cadrul serviciilor de informatii afirma ca ar fi putut fi o acoperire pentru CIA. Dezvaluirile "Newsweek" au venit la aproape o luna dupa ce organizatia britanica "Institute for War and Peace Reporting" a relatat povestea unui cetatean german rapit de CIA la sfarsitul lui 2003, la Skopje. Misteriosul avion Boieng 737-7ET BBJ, cu numarul de inmatriculare N313P, apartinand companiei "Premier Executive Transport Services", nu apare oficial ca ar fi operat pe nici un aeroport din Romania.
Modelul nazist?
In general se considera ca sistemul "inchisorilor internationale" - unde se practica in voie tortura - este creatia regimului hitlerist. Confruntata cu acuzatiile din "Washigton Post", conform carora Administratia Bush a reluat metoda germana - in contextul razboiului contra terorismului -, aceasta a reactionat. Purtatorul de cuvant al Casei Albe, Scott McClellan, a declarat presei: "Nu am de gand sa discut nici un aspect legat de serviciile secrete. Doresc sa precizez ca cea mai importanta prerogativa prezidentiala este aceea de a proteja natiunea americana. Iar presedintele nu face altceva decat sa o ia foarte in serios."
Adjunctul lui John Negroponte la recent creatul "National Intelligence" (comunitatea de informatii), generalul Air Force Michael Hayden, a declarat, intr-o conferinta la San Antonio pe tema centrelor de detentie din strainatate ale CIA: "Nu sunt aici ca sa va vorbesc despre asta." Stephen Hadley, consilier la "National Security Council" (NSC), a refuzat sa confirme sau sa infirme existenta retelei mondiale de inchisori ilegale ale CIA. Hadley a insistat totusi ca "razboiul contra terorismului" trebuie condus "intr-o maniera care sa concorde cu valorile americane". Adica cu cea de "libertate" si de "democratie"!
Hadley sustine ca SUA nu tortureaza pe nimeni pe teritoriul lor. Asadar, nu incalca nici o lege. Faptul ca inchisorile ilegale din lume "sunt secrete, in ipoteza ca ele exista, nu inseamna automat ca acolo se practica tortura", a mai declarat Hadley.
Ca lucrurile nu stau chiar asa o dovedesc unele fapte recente. Astfel, vicepresedintele Dick Cheney - obligat sa-l inlocuiasca pe Lewis Libby dupa deschiderea procesului acestuia - l-a numit in functie pe David Addigton, membru al grupului asociatiilor de extrema dreapta, care a fost implicat in sustinerea argumentarii folosirii torturii de catre fortele americane inca din 2002.
Marti, 1 noiembrie 2005, secretarul Apararii, Donald Rumsfeld, a respins cererea unui grup pentru respectarea drepturilor omului - grup recunoscut de ONU - de a inspecta detinutii din gulagul de la Guantanamo Bay, unde chiar atunci avea loc o greva a foamei a catorva sute de prizonieri, greva impotriva conditiilor oribile rezervate prizonierilor islamisti.
Despre existenta acestor centre de detentie ale CIA, raspandite pe glob, vorbesc cel mai bine niste cazuri concrete, documentate de mass-media, si care sunt mentionate de Jane Mayer in articolul "Outsourcing Torture", publicat de "The New Yorker". Astfel, Mayer citeaza cazul lui Ibn Al Sheik Al Libi. "The Guardian" din 14 ianuarie 2005 aduce in discutie cazul lui Mhaled Al Masri, arestat de americani in Macedonia, torturat si trimis apoi in Afganistan, intr-o inchisoare in care gardienii erau afgani iar anchetatorii americani, sustine "Guardian". Ori cazul cetateanului canadian Mamdouh Habib, recent eliberat de la Guantanamo Bay dupa trei ani de detentie, timp in care nu i s-a comunicat nici o acuzatie oficiala. Arestat in Pakistan, in octombrie 2001, Habib a fost batut crunt de echipele de anchetatori americani. Apoi a fost expediat in Egipt, unde a fost torturat alte sase luni de serviciul secret egiptean. In cele din urma - dupa trei ani de abuzuri asupra sa - Habib a fost eliberat, deoarece nu comisese si nu avusese nici o legatura cu vreun terorist. Detalii asupra torturii si centrelor de detentie ilegale ale CIA pot fi gasite si in articolul "Bush declara tortura vitala pentru securitatea SUA", din "Dosare ultrasecrete" (ZIUA, 29 octombrie 2005).
In acest context, mass-media internationala si "Human Rights Watch" vorbesc de circa 23 de detinuti islamisti, care au fost tinuti o perioada de timp si in Romania.
Procurorul general al SUA, Alberto Gonzales - cunoscut adept al teoriei razboaielor preventive si al utilizarii torturii la interogatorii - a eludat problema centrelor de detentie ilegale ale CIA intr-un talk-show la CNN, declarand: "Nu voi confirma sau nega in aceasta emisiune existenta acestui program secret. In mod obisnuit, noi nu discutam in public despre activitatea serviciilor noastre secrete."
Mai transant, senatorul democrat de Illinois, Dick Durbin, s-a declarat "socat" de dezvaluirile din "Washington Post" . "Este alt element al politicii actualei Administratii", a spus Durbin. Si a adaugat: "Ma tem insa ca tratamentul la care ii supunem acum pe detinutii islamisti sa nu ne urmareasca in viitor."
In centrele de detentie internationale ale CIA s-au practicat cele mai perverse torturi
Comandantii fortelor armate americane se jura ca abuzurile si torturile de genul celor documentate la Abu Ghraib au fost incidente izolate. Din ce in ce mai multe probe par sa indice, insa, existenta unei strategii concertate. O investigatie oficiala, deschisa dupa aparitia in mass-media a numeroase articole, fotografii si inregistrari video, a reliefat ca in "gulagul global" al CIA se practicau cele mai perverse torturi. Inclusiv tortura religioasa, tortura sexuala (prin incalcarea tabuurilor islamice de comportament), precum si tortura cu caini de lupta.
Utilizarea cainilor de lupta pentru intimidarea prizonierilor islamici in cursul interogatoriilor era un standard militar in toate aceste centre.
Doi militari americani - sergentii Santos Cardona si Michael Smith - au fost in acest context cercetati, la Fort Meade, in Maryland, pentru abuzuri in utilizarea cainilor de lupta. Cei doi au recunsocut ca "se amuzau" asmutind cainii asupra prizonierilor si ca deseori faceau "concurs" pentru a vedea cine ii sperie mai tare cu cainele pe prizonierii islamisti. Cardona si Smith au mai recunoscut ca la aceste concursuri castiga acela care ii facea primul pe prizonieri, cu ajutorul cainelui de lupta, sa urineze de frica.
In august 2003, generalul Geoffrey Miller a fost trimis de la Guantanamo Bay (Cuba) in Irak, pentru a implementa metodele de tortura eficiente ale prizonierilor islamisti. Maiorul David Dinenna, fost gardian intr-un centru de detentie american, a jurat pe 27 iulie 2005, in fata comisiei de investigatie, ca generalul Miller le-a recomandat utilizarea cainilor de lupta ca metoda-standard in toate interogatoriile. Un anchetator american, John Harold Ketzer, a marturisit comisiei de investigatie ca fusese initiat in folosirea cainilor de lupta la interogatorii de catre sergentul James Lucas, membru al echipei cu care generalul Miller venise de la Guantanamo Bay in Irak.
Potrivit lui "Washington Post", Lucas le-a marturisit anchetatorilor ca fusese trimis in Irak pentru a-i invata pe americanii de acolo "lectia de la Guantanamo" in materie de torturi cu cainii de lupta.
Alt militar gardian, Ivan Frederick, a declarat ca anchetatorii din centrele de detentie ale CIA le inmanau gardienilor liste cu prizonierii islamici care trebuia terorizati cu cainii de lupta. Un alt militar a afirmat in fata comisiei de la Fort Meade ca privarea de somn si nuditatea prizonierilor islamisti (interzisa de Coran) constituiau alte standarde aprobate de superiori.
La 29 iulie a.c., "Washington Post" scria despre prestatia contradictorie in fata comisiei de la Fort Meade a generalului Geoffrey Miller. Cotidianul relata: "Generalul Miller a negat ca ar fi recomandat utilizarea cainilor de lupta la interogatorii si ca acestia fusesera vreodata utilizati la Guantanamo." Potrivit publicatiei, generalul Miller a declarat comisiei ca "nici o metoda contrara Conventiei de la Geneva nu a fost implementata de echipa trimisa de la Guantanamo in Irak". Desi se afla sub juramant militar. Cu toate acestea, comisia de investigatii de la Fort Meade a raportat ca, sub comanda lui Miller, la Guantanamo un islamist - Mohamed Qahtani - a fost terorizat de ferocii caini de lupta, obligat sa imbrace haine feminine si i s-a legat o lesa de gat.
Multe din aceste metode au fost aprobate si semnate chiar de secretarul Apararii, Donald Rumsfeld, in colaborare cu Dick Cheney, in decembrie 2002. Ulterior, lista metodelor de tortura din centrele de detentie a fost reactualizata de Rumsfeld.

---

Despre autor: