Mostenirea lui Coposu

Ce a mai ramas din testamentul lui Coposu, cand urmasii i-au risipit averea politica? PNTCD-ul s-a metamorfozat, aproape a disparut; urmasul lui Coposu la presedintia CDR a devenit presedinte, apoi a abandonat rusinos; Conventia Democratica a devenit o pagina de istorie contradictorie.
Coposu ne-a lasat o mostenire covarsitoare: nu incapea intr-un testament. Cel mai generos politician al postcomunismului ne-a lasat fiecaruia dintre noi cate ceva, chiar daca nu ne-a cunoscut personal. Este o mostenire politica si morala imensa, incomensurabila.
Ca s-o intelegem, o paranteza despre politicianul Coposu. I-am luat un interviu in ianuarie 1990 (primul publicat in presa postcomunista), am avut sansa de a sta de vorba cu el adesea, ore in sir, l-am studiat cu mai multa atentie decat pe oricare politician: era unic, incomparabil; tot ce gandea si spunea lasa urme in realitatea politica, benefice. Corneliu Coposu a fost cel mai stralucit tactician si cel mai profund strateg politic al democratiei postcomuniste. In anii 1990-1991, era evident ca partidele istorice sau nou aparute nu vor putea niciodata sa obtina castig de cauza in raport cu hegemonicul Front al Salvarii Nationale, condus de Iliescu, Roman, Brucan, Barladeanu & Compania. Coposu a inventat constructia institutionala capabila sa disloce de la putere atat FSN-ul, cat si pe Iliescu. CDR a fost o organizatie civico-politica incomparabila, care a reusit sa produca prima alternanta la putere, cea decisiva. Victoria in alegerile locale, parlamentare si prezidentiale din 1996 a Conventiei Democratice din Romania a fost un miracol politic. Daca nu se petrecea, tara noastra ar fi fost condusa neintrerupt saizeci-saptezeci de ani de partidul lui Iliescu, cum s-a petrecut cu Partidul Revolutionar Institutional din Mexic, de pilda. Coposu i-a lasat pe multi sa creada ca sunt coautorii proiectului, dar el era creierul, scenaristul si regizorul piesei. Proiectul lui Coposu pentru reformarea profunda a Romaniei, scoaterea ei din mizerie si integrarea in NATO si UE trebuia realizat in trei trepte: cucerirea puterii; exercitarea guvernarii; pastrarea puterii. Orice ar zice acum frustratul si resentimentarul Emil Constantinescu, din trei scopuri intermediare, CDR l-a realizat doar pe primul. Celelalte doua etape ale proiectului n-au fost duse la capat. Punct. Scuze, motivatii si justificari sunt cu miile, dar faptele au fost cele pe care le stim. Daca PNTCD, Conventia Democratica si Constantinescu au fost cel mai aspru pedepsiti moral si electoral de catre concetateni, asta s-a intamplat pentru ca ei erau cei mai in masura sa duca la bun sfarsit proiectul lui Coposu, dar nu au fost in stare. Au avut puterea si nu au stiut ce sa faca cu ea. Cert, au fost mai putin corupti decat PDSR/PSD sau unii parteneri din vechea coalitie, regasiti in actuala coalitie. A te lauda ca nu ai fost hot nu compenseaza neputinta politica si incompetenta guvernamentala.
Cand a murit Corneliu Coposu, s-a considerat ca omagiul lui Barladeanu rezuma intreaga drama a confruntarii si fair-playul inamicilor politici: "in tinerete, idealurile care ne-au animat au fost diferite, dar, lasand la o parte framantarile izvorate din cotidian, istoriceste, idealurile sale s-au dovedit a fi cele adevarate. Insa referirea fostului nomenclaturist era la idealurile sale comuniste din perioada interbelica si lunga epoca totalitara, infirmate de istorie, ea nu se refera la idealurile din perioada postcomunista. Sa facem un exercitiu de "comparative politics": sa punem comparativ pe doua coloane tot ce au spus si facut liderii postcomunisti din 22 decembrie 1989 pana in 11 noiembrie 1995; pe coloana din dreapta, cuvintele si faptele lui Coposu; pe cea din stanga cuvintele si faptele lui Iliescu, Roman, Brucan, Barladeanu (si ale tuturor FSN-istilor, cei 85% care l-au votat pe Iliescu in mai 1990). La maturitate si batranete, dupa prabusirea comunismului, ideile, valorile, idealurile si principiile lui Coposu s-au dovedit a fi cele adevarate, iar nu cele ale lui Iliescu, Roman, Brucan, Barladeanu si ale milioanelor de fosti si actuali fesenisti.
Chiar asta este mostenirea lui Coposu: Romania de azi si de maine, democratica si capitalista, bazata pe libertate individuala, stat de drept si proprietate privata, membra in NATO si care se integreaza in UE. Pentru Coposu, partidul, Conventia, Coalitia, Guvernul, Presedintia nu insemnau decat mijloace institutionale pentru realizarea idealurilor sale politice. Nici nu mai conteaza ce au facut cei care se considera urmasii lui Coposu cu respectivele mijloace, din moment ce viziunea lui Coposu despre Romania s-a implinit si se implineste pe zi ce trece, chiar daca mai avem destule sa criticam.
Coposu a fost un invingator.
Coposu este un invingator.

---

Despre autor: